Excursie Paris - Coasta de Azur: Munchen, Luxemburg

sau

Europa by Night

Ajunsesem de cu seară la Munchen, la un hotel Ibis unde am avut o cazare foarte bună. Dimineața ne-am îmbarcat în autocar să vizităm orașul, și câteva puncte de interes.

Munchen-ul este capitala landului Bavaria, situat în sud-estul Germaniei, și ghida spunea că regiunea a avut întotdeauna o anumită autonomie, lucru de care bavarezii și mai ales munchenezii sunt foarte mândri. Orașul are o populație de cca 1,5 milioane de locuitori și este al treilea ca mărime din Germania după Berlin și Hamburg.

Prima și singura oprire a fost în piața pe care toată lumea o știe: Marienplatz. Este piața principală a orașului încă din secolul al 12-lea, din anul 1158, adică din același an din care datează prima atestare documentară a orașului,  și acolo se desfăceau produse agroalimentare în Evul Mediu. Piața este flancată la nord de Primăria Nouă iar la est de Primăria Veche, construită în stil gotic. Astăzi zona pieței reprezintă un pietonal aglomerat mai mereu și plin de turiști, astfel că locul e înțesat de magazine și restaurante. Sub piață se află o gură de metrou și o stație de tren.

Pe tot parcursul vizitei (de către grupul nostru) pieței, am dorit să văd altceva decât știam de demult, de acum 20 de ani când am mai fost pe același traseu al acestei excursii până la Paris, așa că acum am stat într-un superb parc din apropierea autocarului parcat (să fi fost parcul englez?) apoi am vizitat zona imediat înconjurătoare. La revenirea grupului am plecat cu autocarul mai departe, către Luxemburg. Eram curioasă cum s-a mai schimbat, ori dacă s-a mai schimbat ceva în micul ducat de când îl văzusem eu în 1995. Dar fiindcă era chiar în ziua de 15 august, adică în plin praznic al Fecioarei Maria (zi liberă în Germania și în alte țări), șoselele și autostrăzile erau super-aglomerate și mai mult stăteam decât rulam pe stradă. Din acest motiv am ajuns seara pe la 9 în Luxemburg. Am revăzut palatul ducal situat pe un delușor înconjurat de un fel de șanț foarte larg, probabil acel șanț cu apă care cândva proteja castelele medievale. Dacă acum două decenii dealul avea doar vegetație spontană, astăzi era amenajat cu superbe grădini.

Ducatul de Luxemburg este un stat pitic între Franța, Germania și Belgia de cca 2,5 km pătrați. Istoria sa începe cu construirea castelului Luxemburg pe la anul 963. În 1354 comitatul este ridicat la rangul de ducat. Astăzi statul este o monarhie constituțională, conducătorul având titlul de Mare Duce, economia sa este una dintre cele mai dezvoltate din lume iar PIB*-ul pe cap de locuitor este dintre cele mai ridicate, astfel că Luxemburg-ul este una dintre țările cu un nivel de trai înalt. Este membru fondator al UE și a adoptat moneda euro încă din 1999.

În zona unde a parcat autocarul, era un obelisc înalt de 21 de metri cu statuia unei femei ținând o cunună de lauri deasupra capului, în vârf. Statuia este aurită motiv pentru care denumirea ei este the golden lady, adică doamna aurie. Monumentul a fost ridicat în cinstea voluntarilor care s-au alăturat forțelor aliate în Primul Război Mondial.

După aceea am plecat din micul stat vizitat la vreme de seară târzie, și ne-am îndreptat către Paris înarmați cu multă răbdare. Pe la 3 dimineața aveam să ajungem în orașul luminilor, adormiți, la hotelul Campanile Bagnolet din estul orașului, lângă o stație de metrou a magistralei 3 și lipit de un mall cu un supermarket Auchan în interior. Dar despre Paris, în postarea viitoare.


* PIB - prescurtare de la produs intern brut, indicativ macroeconomic calculat pe locuitor și pe an, care indică starea de sănătate a economiei unei țări sau regiuni.

Pentru alte articole dedicate acestei excursii vizitați linkul excursie Paris-Coasta de Azur

Dragoste la prima vedere episodul 32 rezumat

Zeliha se bate cu niște zdrahoni (oamenii patronului de la clubul unde cântă Yelda) de față cu Yelda și Zafer. La un moment dat scoate un pistol, dar unul dintre bărbați îi răsucește mâna în așa fel încât glontele o străpunge tot pe ea. După acest incident, Zafer se enervează și o ia la bătaie pe Yelda, lovind-o cu picioarele în burtă. La scurt timp, Zafer se află la poliție să dea declarație iar Umut vine la spital pentru că află ce s-a întâmplat cu mama ei de la Selda. Acolo, se întâlnește cu Zafer căruia îi cere explicații pentru faptele petrecute sub ochii lui.

Zeliha este inconștientă și nu se știe dacă va scăpa. Zafer stă lângă ea și-i vorbește, deși ea nu pare să audă ceva din cele ce-i spune. Asude vine și ea la spital s-o susțină pe Umut. Mete începe să-și amintească nostalgic de el și de Asude, privind niște poze mai vechi din calculator. Leila se preface că nu observă, dar e roasă de gelozie. Noaptea, iese tiptil din cameră și verifică la ce poze s-a uitat Mete în timpul zilei, punând la cale o intrigă în mintea ei.

Zeliha își revine. Umut și Yelda se ceartă de față cu ea. Musa (care e la inchisoare iarăși) este anunțat prin telefon de ucenicul lui despre situația Zelihăi și face o criză de nervi. Discuția dintre Umut și Yelda continuă la clubul unde s-a angajat aceasta din urmă și tinde să degenereze în bătaie, dar ambele sunt ținute în frâu de Ozan respectiv patronul clubului. După acest incident, Umut pleacă singură spre casă iar Hakan îi iese din nou în cale, ducând-o să stea de vorbă într-un loc izolat, dar de data asta și ei discută aprins.

Mete caută să se împace cu Asude și îi aduce un buchet de flori. Leila, care l-a urmărit, intră imediat în birou și vrea să rupă buchetul, pe care Asude îl păstrează. Mete o scoate afară pe Leila până la urmă, spre satisfacția fostei lui soții. Zeliha este adusă acasă iar Zafer încearcă să aibă grijă de ea. Seara, este bătut măr de bodyguarzii patronului de la club, aproape sub ochii Yeldei. La închisoare, Musa îl convinge pe un coleg de celulă să-l înjunghie, ca să fie dus la infirmerie și de acolo la spital.

Ozan îl surprinde pe taică-său într-un restaurant cu prietena lui, făcând gesturi tandre. Tânăra femeie pleacă imediat de la masă, iar tată și fiu stau față în față să lămurească problema. Dar Ozan este foarte tulburat și nervos și conversația riscă să devină tensionată. După ce el pleacă, tânăra revine la masă. Ozan simte nevoia să stea de vorbă cu cineva și o sună pe Umut. Episodul 32 se termină cum Ruzgar îi mărturisește lui Umut, a doua zi, că el a lovit-o pe dna Emel cu mașina.

 episodul următor: Dragoste la prima vedere ep. 33


sursa foto: capturi video de pe startv.com

Pentru alte episoade din acest serial 
 vă rog accesați pagina Stele tv.

Excursie Paris - Coasta de Azur, Omnia Turism

sau

Europa by night

O să vedeți de ce concediul meu de anul acesta poate fi pus sub titlul de Europa by night. By very late at night, as zice (= Europa noaptea foarte târziu).
Am sa trec în revista trăsăturile principale ale fiecărei zile de excursie. Apoi voi relua filmul poveștii, mai ales al obiectivelor de vizitat, în articole separate. Excursia durează 12 zile (11 cazări) iar în acest circuit început pe data de 13 august 2014 am avut-o ca ghidă pe Mariana Petrescu.
Din păcate, deși se numește Coasta de Azur, în acest circuit am văzut Cannes timp de jumatate de oră și Nisa timp de o oră. Am mers de multe ori cu Omnia turism, dar circuit atât de suprarealist ca acesta nu am mai făcut. Acum când postez e ora 4 dimineața, aici in Padova unde abia am ajuns la hotel ... 

Ziua 1 - plecarea de la București către Budapesta, cu oprire pe drum în locurile stabilite, pentru a lua toți turiștii. La vamă am așteptat câteva ore bune din cauză că am nimerit un convoi de autocare Eurolines în fața noastră care erau controlate la bagaje. Ajungem seara foarte târziu, după miezul nopții, la hotelul Oekotel Topart din Budapesta. Nu e nimeni la recepție, cheile ne sunt lăsate într-un fel de castronel. Cazarea este relativ ok, doar că nu există săpun!

Ziua 2 - plecare la Viena și vizită de o oră, apoi plecare către Salzburg - vizită o oră - și către Munchen. La cazare se ajunge din nou foarte târziu, fără un motiv special. Cazare la hotelul Ibis - de data asta o cazare ok, fără probleme.

Ziua 3 - vizită Munchen și plecare către Luxembourg și Paris. Datorită unor ambuteiaje se ajunge seara la Luxembourg și la ora 3 dimineața la Paris. Cazare la hotel Campanile de Bagnolet în cartierul de est. Hotelul are camere mici, geamurile nu se deschid deloc, aerul condiționat este instalat per hotel și nu ai cum să-l oprești sau să-l reglezi pe o temperatură mai mare. Mergem la recepție și aflăm că se oprește la 3 dimineața și se dă drumul din nou la 6 dimineața și că toate comenzile sunt la ei. In fiecare noapte tremurăm de frig iar colega mea de cameră pune câte un prosop pe grilajul de unde "bate vântul" ca să mai atenueze efectul. Internetul are o conexiune slabă, dar merge destul de bine în timpul zilei, când nu sunt mulți utilizatori conectați.

Zilele 4 și 5 - vizită Paris. Se ajunge de fiecare dată foarte târziu la hotel, după ora 11 noaptea, fără un motiv real. De exemplu în ziua 6 în loc să se alcătuiască un traseu eficient al obiectivelor de vizitat, ne-am "învârtit" de mai multe ori prin același loc la Place Concorde și Universitatea Sorbona în drum spre câte un obiectiv.

Ziua 6 - timp liber.

Ziua 7 - plecare spre Saint Etienne, pe valea Loarei. Vizită castelele Chambord și Blois. Ghida explică mai multe lucruri la fața locului și mai puțin în autocar. Ajungem la cazare din nou pe la miezul nopții, la hotelul Tenor, din cauză că este plasat în zona veche a orașului care are străduțe înguste tare și șoferii s-au chinuit mai bine de o oră să găsească hotelul și apoi să parcheze lângă el, ceea ce nu s-a reușit. Camerele în schimb, deși mici, sunt foarte curate, noi și cu paturi confortabile. Acum avem prosoape din plin :) Conexiunea internet este foarte bună.

Ziua 8 - plecare către Avignon, Cannes și Nisa. Avem de parcurs vreo 300-325 km*, atenție, drum care se parcurge în mod normal în cca 5 ore! Vizitele la Avignon și la Cannes durează o oră și jumătate, plus o pauză de masă la prânz de o oră. In total să zicem maxim 3 ore, 3 ore și jumătate, cu tot cu vreo 2 pauze de toaletă. N-am înțeles pe ce drum s-a făcut deplasarea, că s-a ajuns la miezul nopții la hotelul Premiere Classe din Nisa, pe care nu mai avem timp s-o vizităm, din păcate. S-au făcut niște manevre soferești cu autocarul pe drum (de pe autostradă se ieșea pe alte șosele, s-a mers pe niște serpentine, parcă ne cam învârteam în cerc, apoi intram iar pe autostradă fix în locurile unde trebuia plătit la porți. Ce au vrut șoferii cu manevrele astea, nu mă pricep să spun.). Astfel în Cannes s-a pierdut cca o oră la intrarea în stațiune și la plecare, când am pornit spre Nisa. Nu am înțeles de ce, s-a mers pe străzile înguste și în pantă care duc spre munte, când șoseaua cea mai accesibilă care leagă cele două orașe-stațiuni este aceea paralelă cu marea și în apropierea ei. Aceasta a fost seara cea mai "aprinsă" dintre turiști și ghidă.
A doua zi șoferii îmi explicau senin că distanța dintre Cannes și Nisa este de 40 de km ! Indicatoarele din Franța arătau doar 18 iar pe internet îmi dă 33,3 km.... Cert este că am ajuns în vreo 2 ore la Nisa, la hotelul care se află pe bulevardul principal, adică pe Promenade des Anglais.
Cazarea la Nisa a fost sub orice așteptări. Un hotel Etap sub o altă denumire, de o stea, foarte slab dotat. Modulul de plastic care constituie cabina de wc și de duș este ca pentru copii, că un adult nu poate sta pe scaunul de wc fără să se lovească la genunchi de ușă, iar în spațiul rezervat dușului nu te poți mișca. Fiecare dintre noi două are la dispoziție un prosop de mărime medie. Dar camera e triplă, oare a treia persoană cu ce se șterge? În baia noastră dușul este lipit cu scotch de furtun :) Geamul nu se deschide (nu pricep de ce este această măsură, cică de securitate, la unele hoteluri !!! ) în schimb așternuturile și camera sunt curate.

Ziua 9 - acum o jumătate de oră (adică pe la 3-4 dimineața) am ajuns la hotelul Florida Inn din Padova. Azi am vizitat Nisa, San Remo (unde din nou ne-au "croșetat" șoferii de pe autostradă pe șosele de-am amețit), Monte Carlo, parfumeriile Fragonard, Milano (la 9 seara), Verona (la miezul nopții). Mă întreb cine a făcut programul ăsta așa de încărcat și de imposibil de efectuat într-o zi normală de concediu.Ghida susține că trasele turistice sunt făcute de oamenii agenției care stau la birou și nu au habar de realitatea din teren. Mă întreb cam cât adevăr este aici. O fi și așa, dar acei oameni nu știu cam câți km se pot parcurge într-o zi ? Mă îndoiesc...

Ziua 10 - a fost in sfârșit o zi relaxantă în Veneția. Dar asta nu ne-a împiedicat să ajungem tot seara târziu la hotel, altul decât cel anunțat inițial. Hotelul a fost ok, dar internetul era pe bani, 50 de cenți jumătatea de oră iar micul dejun a fost aproape inexistent: un singur croissant mic și un ceai sa o cafea (NU ambele!)

Ziua 11 - am vizitat peștera Postojna din Slovenia (un punct forte al excursiei, peștera fiind foarte spectaculoasă) apoi am plecat spre Budapesta, la o croazieră pe Dunăre (by night, desigur), și am ajuns la hotelul Polus pe la 1 noaptea pt că șoferii spuneau că nu știu unde se află, nici ghida, iar GPS-ul i-a scos pe autostradă la vreo 25 de km în afara Budapestei (asta a fost explicația șoferilor pentru ocolul făcut). Noi, grupul din spatele autocarului, am făcut haz de necaz și am râs cu lacrimi, dar am crezut în sinea noastră că avem cazare ceva mai încolo de Budapesta, poate (din față nimeni nu ne spunea nimic, de ce am ieșit din Budapesta și încotro ne îndreptăm). Râsul ne-a pierit când am văzut că facem cale întoarsă, atâta drum. Cineva din față mormăia în barbă că mai bine luam drumul Aradului, și așa era cam dimineață ...  La hotel, altă dandana: ne așteptau abia în seara următoare. Așa că ne-au repartizat o grămadă de triple, o să vedeți voi cum și ce fel la postarea respectivă. În schimb micul dejun a fost consistent, inclusiv cu mâncare gătită, ceva ce până acum nu am mai văzut la masa de dimineață.

Ziua 12 - revenirea acasă. De la București la Piatra Neamț drumul a însemnat o fragmentare pe 3 bucăți (microbuz la ofertă :) până la Focșani, apoi trenul Mangalia - Suceava Nord care era supraaglomerat, apoi tranca-tranca, adică personalul de Bacău-P. Neamț) și o noapte nedormită, care a fost așa, ca un fel de cireașă pe tortul ultimelor 11 nopți nedormite ale excursiei.

Cam asta a fost excursia Paris - Coasta de Azur în 12 zile de la Omnia. Nervi, oboseală, nesomn, picioare umflate și dureroase, ocolișuri pe drum, vizite ratate (Balatonul, care nu s-a mai făcut deloc și Verona, vizitată la miez de noapte, când totul era, firește, închis) și o ghidă ostilă nouă de la bun început, cu o atitudine de mamă cicălitoare sau de profesor de prin alte vremuri față de turist (voi posta și un articol despre părțile bune și mai puțin bune ale d-nei Petrescu, inclusiv cu "perlele" dânsei, relativ numeroase, gramaticale sau de exprimare), multe mese la McDonalds, mese de prânz combinate cu cină, etc, etc, etc.

Dar excursia a însemnat și multe vizite - superficiale, din păcate - o vreme însorită, un grup de turiști în spatele autocarului care s-a închegat foarte bine și s-a amuzat perpetuu, o rupere de problemele cotidiene și/sau sufletești de dinainte. Cel puțin, de la mine așa s-a văzut.

Totuși, deși neajunsuri au fost de multe ori în excursiile pe circuitele Europei, ele fiind inerente până la un punct, de data asta prea s-a exagerat cu ajungerea foarte târziu la hotel seară de seară. Senzația constantă pe care am avut-o a fost că s-a făcut totul împotriva turistului, cel puțin de către șoferi+ghid, deși șoferii s-au purtat ok cu noi, însă rulatul pe autostradă cu 75-80 km la oră și pretextul că mașina are tahograf sau că e blocată electronic (dar după discuțiile aprinse din ziua 8 s-a mers și cu 110 !) au condus la această senzație permanentă că ni se face în ciudă. De parcă ghida și șoferii ar fi împotriva agenției Omnia încercând să facă tot posibilul să-i îndepărteze pe turiști de circuitele oferite de ei.

În urma acestei experiențe, mă alătur și eu acelora care, măcar pentru o vreme, vor alege ofertele altor agenții de turism, din țară și de ce nu?, poate chiar din străinătate.

Update 25 august: mulțumiri familiei Socaci din Panciu care s-a oferit să mă ajute cu transportul pe jumătate din ruta până acasă, astfel încât să nu fiu nevoită să aștept 6 ore în Gara de Nord.

* - 315 km este traseul conform celor spuse de 3 turiști care aveau GPS la ei. Pe internet sunt 465 km pe autostradă de la St. Etienne la Cannes. În orice caz, în acea zi am mers mai puțin pe autostradă, dar ore întregi prin niște serpentine prin munți, până câtorva li s-a făcut realmente rău, am traversat niște munți, ghida spunea că suntem în zona Ardenilor, care în franceză se spune zona Ardeche. Având în vedere că la Cannes am ajuns la 8.30, părerea mea este că s-a mers pe un drum foarte ocolitor și nu pe cel mai scurt drum dintre cele două localități.