miercuri, 29 februarie 2012

Simfonie in alb

Zilele trecute am primit o scrisoare din aceea în lanț cu poze în care predomină albul. Însă printr-o asociație de idei mi-am amintit de rochiile de mireasă, de albul care exprimă puritatea unei mirese.
Dar rochia de mireasă nu a fost dintotdeauna albă. Ca să zic asa, culoarea aceasta adoptată azi de miresele din toată lumea este de dată relativ recentă.

Regina Victoria a Angliei a fost prima care a avut ideea să poarte o rochie de mireasă albă, din dantelă, cu un voal alb, cand s-a căsătorit, în februarie, 1840. Rapid, moda s-a răspândit în toată aristocrația engleză a vremii iar în cca zece ani deja era un obicei ca mireasa să poarte rochie albă, pentru că albul reprezintă puritatea, nevinovăția, fecioria, sinceritatea.

Înainte de a fi albă, rochia de mireasă fusese bleu, sau gri - la miresele sărace, sau roșie, la asiatici. De multe ori astăzi mireasa poartă rochie de culoarea șampaniei, sau a perlei, ori, pentru a se asorta cu costumul mirelui, poartă o bentiță în talie, legată în fundă la spate sau într-o parte, în nuanța costumului mirelui, sau a altui detaliu colorat și vizibil din outfitul de mire.
Ba chiar îmi aduc aminte că undeva prin anii '80 era la modă rochia de mireasă roz foarte deschis, bleu pal sau crem, dar a durat un singur sezon.

Și chiar dacă albul este adjudecat pentru mirese, o rochie albă de seară, un costum alb elegant sau sport, o bluză albă fac parte oricând din garderoba unei femei, de orice vârstă și din oricare pătură socială ar fi ea. Vara când vii bronzată de la mare, contrastul dintre pielea arămiu-strălucitoare și albul hainelor este cea mai atrăgătoare combinație indiferent de moda momentului respectiv.


poze din domeniul public de pe pixabay.com




luni, 27 februarie 2012

Testoasa de pe stalp

Ţestoasa de pe stâlp

Un tânăr mergea pe jos printr-un sat şi la un moment dat decide să ia o pauză.
Se aşează pe o bancă, unde se afla un om mai în vârstă şi încep, firesc, să vorbească despre ţară, guvern, despre legiuitori şi cei asemenea lor.
Domnul îi spune tanarului:
- Eu îi compar pe parlamentari şi pe alţii asemenea cu o broasca ţestoasă aşezată pe un stâlp.
Intrigat, tânărul ii spuse:
- Eu nu înţeleg aceasta analogie ... Ce vreţi să spuneţi, domnule?
Domnul a explicat:
- Dacă te plimbi prin ţară şi vezi cumva o broască ţestoasă stând in echilibru pe capătul de sus al unui stalp de gard, ce poţi să te-ntrebi?
Văzând nedumerirea de pe faţa tânărului, continuă cu explicaţia:
- În primul rând: Nu intelegi cum A AJUNS acolo.
- În al doilea rând: Nu poţi să crezi că STĂ acolo.
- In al treilea rând: Ştii sigur că nu ar fi putut SĂ AJUNGĂ ACOLO SINGURĂ.
- In al patrulea rând : E clar că N-ARE CE CĂUTA ACOLO.
- In al cincilea rand : Eşti convins de faptul că aceasta NU VA FACE NIMIC FOLOSITOR cât timp stă acolo.
Concluzia: singurul lucru raţional ar fi s-o ajuţi să coboare, iar ca să o ajuţi să coboare trebuie să fii ACOLO!

primita pe email