Ziua a opta (Creta 2010)

Si a venit si ziua de luni. La aceea din excursie, mă refer. Bani tot nu aveam, dar stateam ca pe ace asteptand telefonul lui taica'meu sa-mi spuna ca mi-a depus suta de euro.

Dimineata dupa micul dejun ne-am urcat in autocar si am pornit catre Fodele, satul unde in mod oficial se zice ca s-a nascut pictorul El Greco. In drum catre casa memoriala, despre care ni s-a spus ca nu contine cine stie ce, am dat peste o bisericuta de piatra in care am intrat - nu erau decat zidurile si un ghid cu alură de sud-american, parca era un aztec poposit din greseala in Creta. El ne-a explicat ca biserica aceea fusese construita in sec. 11 din caramida bisericii vechi, din sec. 5, ale carei ruine se mai vedeau in partea din spate si intr-un sir de caramizi care acum formau o banda transversala de dale la mijlocul bisericii.





Apoi ne-am continuat drumul in urcus catre casa lui El Greco.



Dupa vizita la Fodele ne-am continuat drumul catre Hania, sau Chania, unul din orasele mari ale Cretei. Deja era un soare dogoritor, eu zbârnâiam sa gasesc un bancomat pentru ca primisem telefonul asteptat si stiam ca mi s-a acordat transa de imprumut care avea sa devina nerambursabila datorita negocierilor dure ale maică'mii, asa ca iar m-am separat de grup dupa ce am fost dusi de catre Ianis pe malul marii unde se aflau o sumedenie de taverne cu chelneri sau patroni enervant de insistenti.

M-am pierdut in inima orasului, la figurat, ca la propriu nu-mi doream sa ma ratacesc pe acolo, in cautarea unui bancomat, pe care l-am gasit intr-o piata centrala plina de banci si magazine de fiţe. Intre timp am mai facut cateva poze unor locuri pe langa care am trecut.




Dupa care, intorcandu-ma in zona comerciala portuara, ma intalnesc brusc cu dna Alia si cu surorile din Braila. Cum eram infometate, ne-am asezat la o masa a unui restaurant si am savurat o salata greceasca asezonata cu vesnicul meu pachetel de paine cu pate, un pahar de suc proaspat de portocale si o banana split care nu a avut banana coapta la cuptor ci doar taiata pe jumatate in lungime si pusa pe farfurie. Insa inghetata desi nu era de ciocolata - preferata mea - a avut un gust excelent. Am lasat cei 14 euro cu tot cu bacsis si am pornit-o cu dna Alia pe strazi, pe la tarabele cu tot felul de nimicuri de care dansa era mereu atrasa ca de un magnet puternic. In drum catre autocar, deja fiind aproape ora plecarii, ne-am oprit pret de doua minute pentru ca niste negustori aveau genti de dama. Dna Alia negocia, eu traduceam, ei nu lasau mai jos de 15 euro, eu incercam sa-i spun dnei ca nu merita mai mult de 5, dupa care unul dintre negustori o invita pe Alia la el spunandu-i pe un ton obraznic: "Dai 5 euro? Hai la mine sa-ti dau geanta!!" Ma pregateam sa-i tin bagajele in timp ce dansa numara banii, cand dumneaei, femeie cu experienta de viata, si-a dat seama ca e o cursa si i-a zis tanarului sa vina el cu geanta la noi, daca vrea sa vanda, la care el a izbucnit in ras. Si apoi am plecat, Alia fiind convinsa ca zdrahonul de negustor ar fi dorit s-o ia la bataie.

Bineinteles ca intarziasem cateva minute si ca intreg autocarul ne astepta, cu Ianis coborât ingrijorat pe asfaltul fierbinte. Cand ne-a zarit, a rasuflat usurat iar eu am zambit cu subînteles: pe un geograf nu-l astepti niciodata cu sufletul la gura, ca si chiar daca se rataceste, va sti sa iasa din incurcatura :))  aveam nr. lui de  telefon si oricum, stiu sa merg la taximetristi sa cer informatii sau sa-i rog sa ma duca la autocar ori la hotel.

Ne-am cerut scuze de intarziere, am luat vina asupra mea, pentru ca am cautat bancomatul si am pornit catre Rethymno, alt mare oras din Creta.

Acolo erau de vizitat doua muzee arheologice si o fortareata venetiana. Ianis m-a indrumat catre locul unde se aflau toate trei, si a plecat cu grupul la o taverna. Eu am pornit singura in cautarea fortaretei si a muzeelor, care din pacate erau inchise pt ca aveau program de vizitare pana la ora 3 si era tarziu. Am intrat in fortareata, mi-am bagat nasul peste tot, am facut poze si am revenit la autocar.








Desi se dorea sa ajungem la hotel in asa fel incat barbatii sa vada nush ce meci de la CM, am ajuns cu o ora mai tarziu, am mancat si m-am dus la o partida de shopping. Mi-am luat bluza cretana si alte suveniruri pentru prietene, am luat cafea, ness, ulei de masline, si alte prostioare pentru cei dragi si m-am culcat franta de oboseala, dar visand deja la ceea ce tanjeam de atata vreme sa vad in urmatoarea zi - Palatul din Knossos.

Ziua a şaptea (Creta 2010)

Era duminica si aveam de facut prima dintre excursiile de o zi. Dar mai aveam doar 15 euro in buzunare. Asa ca, nestiind daca tranșa de 100 de euro din imprumutul solicitat lui taica'meu avea sa vina pentru ca imi cunosc batranul si de zgarcit si de guraliv, mi-am zis ca imi voi pastra banii pentru palatul din Knossos pe care aveam sa-l vizitez peste inca doua zile. Dar cum sunt mână spartă si stiu prea bine lucrul asta, lucrurile au stat putin altfel.
Am ponit la drum si mai intai am vizitat siturile arheologice de la Gortys si Festos, vestigii ale civilizatiei minoice. De fapt, am avut norocul sa le vad de dupa gardul inconjurator, pt ca bani de intrare nu aveam, am preferat sa iau niste vederi si un pliant, ca sa am la ce ma uita si alta data. La Festos cel putin, am vazut toata panorama sitului cocoţată pe un zid deloc inalt de unde am si facut poze.

Pe orice poza dati click pt marire.



Poze de la Gortys.



Poza de la Festos.

Dupa aceea, catre pranz am vizitat manastirea Kaliviani, imensa si extraordinar de frumoasa, cu o curte plina de flori, cactusi, copaci si iarba. Acolo o maicuta ne-a servit cu niste prajiturele si apa rece, ca ne era intr-adevar foame si sete, si eram topiti de caldura.



Dna Alia, colega mea de calatorie, in curtea manastirii.

Filmul a fost facut cu tel mobil si nu este foarte bun calitativ.



Dar dupa ce ca nu mai aveam bani, ramasesm si fara spatiu pe aparatul foto. La un moment dat mi-am facut ceva curatenie prin poze, insa din greseala am sters un film facut in acvariul din Creta.

In fine... Am plecat de la manastire catre oraselul Matala, situat in sudul Cretei, pe tarmul dinspre Africa. Deja ma simteam destul de aiurea, mai aveam cativa euro pe card, dar nu-i puteam scoate pt ca nu se dadeau decat minim 20. Imi era foame, aveam pachetel la mine dar as mai fi vrut cate ceva. M-am suparat asa pe situatie si am inceput sa evit grupul. Am inceput sa hoinaresc de una singura pe coclaurile Matalei, am dat de o biserica sapata in piatra, am mers la o taverna si ca sa pot manca sandvisul cu pate si cu felii de rosii a trebuit sa iau si de acolo o salata de vinete - era 3 euro, abia i-am mai adunat printre monedele de maruntis - apropo, grecii nu toaca vinetele de tot, lasa bucatele mici prin salata :)) apoi vazand eu niste gauri in piatra langa plaja m-am dus sa vad ce-s acelea si am dat peste un cimitir Roman. M-am bagat prin toate ... sa le zic morminte? parca nu suna ok, ca nu mai erau morminte, ci doar niste excavatii in calcar, apoi, amintindu-mi de anii de facultate, am inceput sa caut fosile printre calcare, si bineinteles ca am gasit, desi tanjeam in sinea mea dupa un piolet (ciocan special pt sapaturi folosit in geologie si arheologie).

Era un soare torid. Atunci m-am bronzat tare de tot pe brate si m-a usturat pielea de la umar langa rascroiala bluzei.


Poze de la biserica sapata in piatra.










Poza a promontoriului muntos cazut in mare unde se afla cimitirul roman. Am facut-o cu obiectivul tinut dupa lentila maro a ochelarilor de soare :)





A doua poza, dintr-un mormant de calcar.











Urme fosile de scoici, radiolari, alge si o cochilie de melc actual. Nu va faceti probleme daca nu stiti care ce este. :) Conteaza mai putin.



Seara am ajuns frântă acasa, la hotel, adica, am facut duş, am mancat si m-am bagat in pat, fara sa mai tin cont de ţânţari. A doua zi eram plina de muscaturi pe maini si pe faţă, dar nu-mi mai păsa. Mergeam in cea de-a doua excursie de o zi. Dar despre ea, va spun maine :)