Pe unde pierde casa ta căldura?

Dacă tot au crescut preţurile la energie, posibil să te intereseze răspunsul la această întrebare. În plus, probabil ai observat și tu că, atunci când mergi în vizită la prieteni, deşi au același tip de încălzire, temperatura diferă mult între locuințe. Hm, care o fi explicația? Cel mai adesea, izolația și construcția necorespunzătoare... Toți oamenii își doresc ca locuința lor să păstreze cât mai bine căldura (sau răcoarea). Un studiu realizat de E.ON arată că principalele surse de pierdere a căldurii din casă sunt pereții (35%), ferestrele + ușile (25%) și pardoseala (15%). Care sunt, așadar, sfaturile specialiștilor pentru a-ți optimiza atât confortul termic din locuință, cât și cheltuielile? Știi vorba aia înțeleaptă: "Omul gospodar își face vara sanie și iarna car." Așa că hai să iți spunem acum, în pragul verii, ca să fii pe fază la iarnă!

Asigură-te că pereții sunt izolați corespunzător

Izolarea pereților se poate face atât din exterior, cât și din interior. Dar, dacă stai la bloc, izolarea exterioară nu depinde neapărat de proprietari, cât de administrația locală. Dacă te numeri printre cei care stau într-un imobil reabilitat termic, dar totuși ți se pare că locuința ta pierde căldura, e vremea să te orientezi (și) spre izolarea pereților interiori. Un strat de izolare din vată minerală va asigura un confort termic mult mai bun și îți va aduce câteva grade în plus pe termometru.

Verifică ferestrele și ușile

Chiar dacă ți se pot părea închise bine, e posibil să nu fie chiar așa... Sigur ai observat la o fereastră, aparent închisă etanș, cum se mișcă perdeaua. Astfel de curenți de aer care pătrund în locuință, deşi pot părea inofensivi, pot duce la pierderi de căldură de până la 25-30%. Dacă este vorba de o casă nouă, indicat ar fi ca ferestrele să aibă geamuri cu minimum 3 foi de sticlă și umpleri cu gaz corespunzător. Dacă, însă, este vorba de o locuință veche, una dintre soluții este înlocuirea sticlei normale cu sticlă termoizolantă, care este caldă pe interior. În cazul în care nu există fonduri pentru o schimbare majoră, montarea unor garnituri de cauciuc sau înlocuirea celor vechi poate reprezenta o soluție destul de bună și de impact.

Investește în materiale de calitate pentru pardoseli

Faptul că fundația și plăcile de ciment se află chiar sub podea nu ajută deloc la păstrarea temperaturii din casă. O podea neizolată sau izolată necorespunzător poate duce la pierderea a 15-20% din căldură. Pentru a limita aceste pierderi, o soluție poate fi folosirea unei izolații din polistiren extrudat de cel puțin 5 cm grosime. Alte materiale care pot fi folosite sunt vata minerală sau folia de polietilenă spumoasă. Gata izolația de pardoseală? Bun. Acum ce pardoseală montezi? Parchetul stratificat, parchetul din lemn masiv sau pardoselile din PVC sunt printre cele mai populare tipuri de pardoseli cunoscute ca fiind termoizolante. Deşi primele două variante sunt soluții ceva mai costisitoare, cu siguranță, în timp, vei recupera investiția din costul mai mic al facturilor sau din faptul că vor rezista multă vreme.

Și acum, că tot ai cumpărat un parchet de calitate, te-ai întrebat vreodată dacă îl îngrijești corespunzător? Fie vorba de parchet, PVC sau orice alt material, cu siguranță are „preferințele” lui ca să reziste pe termen lung (și iar să faci economie la portofel). Astfel că un produs cu PH neutru este cea mai bună alegere pe care o poți face, fiindcă acesta conține săpun natural care contrabalansează efectul apei și nu suprasolicită suprafața delicată. Noul detergent de pardoseli Asevi PH Neutru îți garantează că până și cele mai sensibile suprafețe - lemn, pal, marmură, ceramică, porțelan - vor fi protejate împotriva agenților externi. În plus îți parfumează pardoseala într-un mod inconfundabil. Parol!

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Între The Good Doctor și Mucize Doktor

Nu cu mult timp în urmă, în 2021, pe Kanal D a fost difuzat serialul Mucize Doktor, adică Doctorul minune (Taner Olmez în rolul dr. autist Ali). Serial turcesc. Nu reținusem care era povestea de la baza lui, ci doar mi-au plăcut multe din episoadele de la început, până când au început s-o lungească, specific dramelor turcești, ca să te plictisești de uitat la televizor.

De curând, ca fană a serialelor cu medici și spitale, am găsit pe Netflix The Good Doctor, cu Freddie Highmore în rolul principal. Serialul este copie la indigo a lui Mucize Doktor, de fapt, copie la indigo a unui serial sud-coreean. Până acum nu am prea crezut că nici americanii nu au chef de pus mintea la contribuție și preiau serialele altora. Cu copy/paste. OK, înțeleg că e vorba de o preluare legală, sub contract și că trebuie respectate clauzele, dar nu la a copia pur si simplu mă refer, ci mi se pare degradant să faci asta, când ai atâtea studiouri de producție cinematografică, sau atâția oameni la Netflixul ăsta care pot să gândească creativ, nu doar la "hai să facem și noi ca ei, că uite ce rating au avut". 

 Așadar două seriale relativ identice. Adică totul este la fel în linii mari și medii, ca să zic așa. Unele detalii sunt la fel, altele, nu. De exemplu, în varianta americană la spital apare o tânără care a jucat în filme pentru adulți și nu ar vrea ca părinții ei să afle asta. În serialul turcesc nu am văzut un asemenea personaj, chiar dacă apariția a fost secundară și de scurtă durată undeva prin primele episoade ale primului sezon.

Ideea serialului este, pe scurt, următoarea: un tânăr suferind de o anumită formă de autism urmează medicina și este susținut de către un medic care l-a cunoscut de mic să devină chirurg rezident într-un spital important. Dr. Shaun are pe lângă autism ceea ce se numește sindromul savantului, adică în acest caz, o capacitate uluitoare de a "vedea" în mintea lui organele pacientului și de a ști cu precizie ce procedură trebuie efectuată pentru a salva viața acelui bolnav. Sigur că mai și greșește, însă acest lucru se întâmplă foarte rar. Adevărata provocare constă în a depăși prejudecățile oamenilor și a se adapta la locul de muncă pe care îl are.

La prima vedere, îmi place mai mult serialul american, deși, cum ziceam, ambele sunt la fel. Poate din cauza limbii engleze, sau din alte motive care-mi scapă. Personajele sunt mai reale, mai vestice, mai apropiate de ceea ce-mi doresc eu de la un serial. În versiunea turcească, chiar dacă faptele sunt aceleași, parcă transpare gândirea orientală despre familie, închistarea mentală în trecutul glorios de care nu pot scăpa și prezența lui Allah peste tot. Nu că m-ar deranja credința, dar în serialele turcești menționarea numelui lui Allah cam la fiecare scenă e obositoare.

Singurul plus pe care îl are, în opinia mea, serialul turcesc este jocul pe care-l face actorul Taner Olmez. El este mult mai bun în rol, mult mai credibil, deși nu am văzut vreun autist de acest fel niciodată și nu știu cum se comportă, dar Taner are de la mama lui niște ochi mari și curioși, nu i-a fost greu să pară mirat tot timpul, iar timbrul și modulația vocii lui par mult mai reale decât vocea de tip robot a doctorului Shaun din serialul american. Te și obosește aceeași modulație mereu, la orice replică. Taner e perfect în acest rol, pe când Freddie Highmore de la bun început sună oarecum fals, ceea ce-i știrbește din autenticitatea rolului.

Altfel, sunt două seriale de urmărit, pentru că în fiecare din ele găsești ceva diferit, chiar dacă în esență este vorba despre unul și același lucru. Totuși în serialul american intrigile sunt mult mai șterse, relația dintre șefii spitalului nu se vede mai deloc, iar mâncătoriile nu prea există. Din acest punct de vedere, serialul turcesc e mult mai ancorat într-o realitate imediată pe care noi o știm foarte bine, chiar dacă ei accentuează totul destul de mult. În schimb, americanii au alt gen de mentalitate și de comportament, și aceste lupte personale, piedici puse de fiecare contra fiecăruia, nu există decât într-un fel palid și nesemnificativ.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!