miercuri, 20 aprilie 2022

Între The Good Doctor și Mucize Doktor

Între The Good Doctor și Mucize Doktor



Nu cu mult timp în urmă, în 2021, pe Kanal D a fost difuzat serialul Mucize Doktor, adică Doctorul minune (Taner Olmez în rolul dr. autist Ali). Serial turcesc. Nu reținusem care era povestea de la baza lui, ci doar mi-au plăcut multe din episoadele de la început, până când au început s-o lungească, specific dramelor turcești, ca să te plictisești de uitat la televizor.

De curând, ca fană a serialelor cu medici și spitale, am găsit pe Netflix The Good Doctor, cu Freddie Highmore în rolul principal. Serialul este copie la indigo a lui Mucize Doktor, de fapt, copie la indigo a unui serial sud-coreean. Până acum nu am prea crezut că nici americanii nu au chef de pus mintea la contribuție și preiau serialele altora. Cu copy/paste. OK, înțeleg că e vorba de o preluare legală, sub contract și că trebuie respectate clauzele, dar nu la a copia pur si simplu mă refer, ci mi se pare degradant să faci asta, când ai atâtea studiouri de producție cinematografică, sau atâția oameni la Netflixul ăsta care pot să gândească creativ, nu doar la "hai să facem și noi ca ei, că uite ce rating au avut". 

 Așadar două seriale relativ identice. Adică totul este la fel în linii mari și medii, ca să zic așa. Unele detalii sunt la fel, altele, nu. De exemplu, în varianta americană la spital apare o tânără care a jucat în filme pentru adulți și nu ar vrea ca părinții ei să afle asta. În serialul turcesc nu am văzut un asemenea personaj, chiar dacă apariția a fost secundară și de scurtă durată undeva prin primele episoade ale primului sezon.

Ideea serialului este, pe scurt, următoarea: un tânăr suferind de o anumită formă de autism urmează medicina și este susținut de către un medic care l-a cunoscut de mic să devină chirurg rezident într-un spital important. Dr. Shaun are pe lângă autism ceea ce se numește sindromul savantului, adică în acest caz, o capacitate uluitoare de a "vedea" în mintea lui organele pacientului și de a ști cu precizie ce procedură trebuie efectuată pentru a salva viața acelui bolnav. Sigur că mai și greșește, însă acest lucru se întâmplă foarte rar. Adevărata provocare constă în a depăși prejudecățile oamenilor și a se adapta la locul de muncă pe care îl are.

La prima vedere, îmi place mai mult serialul american, deși, cum ziceam, ambele sunt la fel. Poate din cauza limbii engleze, sau din alte motive care-mi scapă. Personajele sunt mai reale, mai vestice, mai apropiate de ceea ce-mi doresc eu de la un serial. În versiunea turcească, chiar dacă faptele sunt aceleași, parcă transpare gândirea orientală despre familie, închistarea mentală în trecutul glorios de care nu pot scăpa și prezența lui Allah peste tot. Nu că m-ar deranja credința, dar în serialele turcești menționarea numelui lui Allah cam la fiecare scenă e obositoare.

Singurul plus pe care îl are, în opinia mea, serialul turcesc este jocul pe care-l face actorul Taner Olmez. El este mult mai bun în rol, mult mai credibil, deși nu am văzut vreun autist de acest fel niciodată și nu știu cum se comportă, dar Taner are de la mama lui niște ochi mari și curioși, nu i-a fost greu să pară mirat tot timpul, iar timbrul și modulația vocii lui par mult mai reale decât vocea de tip robot a doctorului Shaun din serialul american. Te și obosește aceeași modulație mereu, la orice replică. Taner e perfect în acest rol, pe când Freddie Highmore de la bun început sună oarecum fals, ceea ce-i știrbește din autenticitatea rolului.

Altfel, sunt două seriale de urmărit, pentru că în fiecare din ele găsești ceva diferit, chiar dacă în esență este vorba despre unul și același lucru. Totuși în serialul american intrigile sunt mult mai șterse, relația dintre șefii spitalului nu se vede mai deloc, iar mâncătoriile nu prea există. Din acest punct de vedere, serialul turcesc e mult mai ancorat într-o realitate imediată pe care noi o știm foarte bine, chiar dacă ei accentuează totul destul de mult. În schimb, americanii au alt gen de mentalitate și de comportament, și aceste lupte personale, piedici puse de fiecare contra fiecăruia, nu există decât într-un fel palid și nesemnificativ.




Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share pin








duminică, 10 aprilie 2022

Mașinile electrice, mașinile viitorului

Mașinile electrice, mașinile viitorului



Eu nu am mașină, însă știu să conduc. Motivele pentru care n-o fac sunt mai multe, dar de ceva vreme, pentru că fac o navetă destul de costisitoare până la serviciu și înapoi, din cauză că sunt nevoită să iau taxi până, și de la, stația de microbuz, m-am gândit că nu ar fi rău să-mi cumpăr o mașină electrică, desigur, după ce mai iau niște ore de condus și îmi actualizez carnetul de șofer.

Motivul principal este că o mașină electrică e micuță și mie mi-ar fi mai ușor să o manevrez. Pe de altă parte consumă energie electrică, iar în ziua de azi este un beneficiu deloc de neglijat în condițiile în care prețul benzinei sau motorinei crește ca aluatul cu drojdie, de la o lună la alta. Singurul dezavantaj, aș zice, este viteza maximă pe care o pot dezvolta aceste mașini electrice, de doar 45 de km la oră. Deși, la drept vorbind, pentru o începătoare ca mine, e chiar mai bine să nu mă trezesc apăsând aiurea pe accelerație.

Vehiculele electrice includ acum mașini, autobuze, camioane de toate dimensiunile și chiar și tractoare cu platformă care sunt cel puțin parțial alimentate de la o stație de încărcare electrică. Vehiculele electrice se împart în trei categorii principale:
  • - vehicule electrice cu baterie, alimentate cu energie electrică stocată într-un pachet de baterii.
  • - mașinile hibrid combină un motor pe benzină sau diesel cu un motor electric și o baterie mare reîncărcabilă.
  • - vehiculele cu celule de combustie, folosesc hidrogen pentru a produce energie electrică care să conducă motorul.

Mașinile mici, în general fac parte din primele două categorii iar încărcarea se poate face atât de la o stație electrică exterioară cât și de la una pe care o montăm acasă.
 
Mașinile electrice, mașinile viitorului


O stație de încărcare de uz casnic poate fi montată în garaj, de exemplu, se alimentează la o priză de 220-230V, are dimensiuni reduse, design elegant, puterea maximă de încărcare fiind de 4,6 kw. Este rezistentă și durabilă. O astfel de stație, de tip Gewiss GWJ3001A, este echipată cu un selector manual, care permite reglarea puterii de încărcare, iar prizele iluminate pot fi manevrate cu o singură mână. Produsul vine echipat cu un dispozitiv de protecție împotriva scurgerilor de curent continuu.
 
Mașinile electrice, mașinile viitorului

O stație de încărcare de uz privat, deși poate fi folosită și acasă, însă prețul o recomandă mai curând pentru pentru uz privat, este EVlink Wallbox, 22kW, conector T2 cu obturator, Schneider Electric EVH2S22P04K. Cu această stație bateria ta este încărcată la 80% din capacitate în maxim un sfert de oră. Stația poate fi integrată cu ușurință în orice benzinărie auto sau parcare, fiind compatibilă cu orice vehicul electric. Este durabilă și rezistentă la factorii de mediu și la impact. Alte detalii despre ea găsiți in cartea tehnică, detalii care sunt furnizate, de altfel, pentru orice tip de stație de încărcare.

Așadar o mașină electrică nu este bună doar din motivele pe care le-am enumerat eu la începutul articolului ci și pentru că poți să-i încarci bateriile de acasă, de la serviciu, când ești la cumpărături, fără să fii nevoit să te deplasezi la o stație Peco. Iar pe măsură ce mai multe vehicule electrice ajung pe piață și sunt utilizate pe scară mai largă, noi soluții de reîncărcare – inclusiv adăugarea mai multor locații publice de încărcare în centre comerciale, parcări și locuri de muncă – vor fi necesare.

O serie de alte avantaje vin la pachet cu această mașină a viitorului și anume: 
  • - emisiile de la mașini nu sunt numai dăunătoare pentru planeta noastră, ci și pentru sănătatea noastră. Poluanții atmosferici de la vehiculele pe benzină și diesel provoacă astm bronșic, bronșită sau chiar cancer. Rezultă că efectele pe termen lung ale folosirii unei mașini electrice în detrimentul celor pe benzină sau motorină se răsfrâng într-o sănătate mai bună care durează o viață întreagă. 
  • - vehiculele electrice au o amprentă de carbon mai mică decât mașinile pe benzină, reducând astfel așa numitul efect de seră. 
  •  - electricitatea este mai curată și mai ieftină decât benzina deci această alegere reprezintă o economie atât imediată cât și pe termen lung la bugetul personal.

Cu toate acestea, cârcotașii spun că există și unele minusuri dacă alegi o mașină electrică. Să vedem care ar fi acestea și ce se poate face.

  • - mașinile electrice parcurg o distanță mai mică pentru că bateria are o autonomie mai scurtă decât la mașinile pe benzină. Majoritatea modelelor variază între 100 și 150 de km per încărcare. Pentru comparație, o mașină obișnuită va avea o medie de aproximativ 500 de km cu un plin de benzină. Dar dacă nu aveți nevoie de mașină pentru a călători mult, atunci pentru drumurile în oraș sau la serviciu mașina electrică nu constituie un impediment.
  • - mașinile electrice durează mai mult să se alimenteze, încărcarea completă a acumulatorului cu un încărcător de Nivel 1 sau 2 poate dura până la 8 ore, iar stațiile de încărcare rapidă au nevoie de 30 de minute pentru a se încărca până la 80% din capacitate. Ce-i drept, acesta poate fi un dezavantaj, deoarece o încărcare a unei mașini obișnuite de la pompă nu necesită atât de mult timp. Dar cu o planificare atentă a timpului dv., sau prin folosirea mai multor baterii de rezervă, problema se poate rezolva.

În general, vehiculele complet electrice, ca orice vehicul, trebuie evaluate pe baza nevoilor personale și a utilizării vehiculului. Există multe avantaje pentru deținerea unui vehicul electric, dar dacă dv. călătoriți mai mult, atunci luați în considerare ce funcționează cel mai bine pentru dvs. și orientați-vă către o mașină hibrid care să poată fi alimentată clasic în caz ne urgență și maximă necesitate.




Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!