miercuri, 12 iunie 2019

Unde gasesti mesteri sau scule de inchiriat

Unde gasesti mesteri sau scule de inchiriat

Înainte de a face așa o redecorare și renovare de apartament cum m-am apucat eu acum o lună și ceva (și despre care v-am spus în acest articol), trebuie stabilit un plan de bătaie. Voiam sa scap de mobila veche, dar și să recondiționez parchetul de stejar, vechi de dinainte de a mă naște eu. Așadar, aveam nevoie mai întâi de debarasat mobila pe care voiam s-o arunc.

Debarasarea mi-a făcut primele mari probleme și mi-am dat seama că timpul în care credeam eu că apartamentul va avea o nouă față nu va fi cel evaluat inițial. Mi-a luat două săptămâni să găsesc niște transportatori serioși. Am avut cca 7-8 contacte, de la prieteni de familie, vecini și de pe net, și am pățit diverse, de la a mi se cere un preț de 1200 de lei (da, 12 milioane vechi) ca să mi se transporte mobila veche la groapa de gunoi, până la un domn care după ce a văzut mobila, a zis că se duce să parcheze ceva mai aproape de bloc și dus a fost. Nu am înțeles de ce a făcut acest gest și nu mi-a zis din prima că n-o vrea.

Până la urmă, la al cincilea număr de telefon din lista mea, s-au găsit doi transportatori care debarasează gratuit mobilă veche. Citisem pe net că există asemenea persoane, care, de fapt, duc mobila la fabrici de mobilă care refolosesc ceea ce este bun din mobilierul cel vechi, astfel că ei își scot banii pentru acel transport efectuat gratis. Eu le-am dat celor doi tineri ceva, pentru că au muncit cam o oră să dezmembreze ceea ce aveam de aruncat, deși ei au insistat că transportul este gratis.

Bun. Al doilea pas era să găsesc pe cineva să-mi văruiască pe hol și să monteze un alt tapet într-unul din dormitoare. Aici nu a fost greu, pentru că am un vecin meseriaș și am rezolvat problema apelând la el. Între timp, am făcut o greșeală, pentru că am fost la un magazin de mobilă italiană second hand și nu m-am putut stăpâni să nu cumpăr ceva, așa că mi-am încărcat inutil holul care era bine să fie liber. Dar acum a trecut și asta.

După aceea a venit altă dandana: voiam să rașchetez și să lăcuiesc parchetul, cum am mai spus, și soluția ideală era să găsesc o firmă care închiriază o mașină de rașchetat profesionistă și alte scule necesare acestei lucrări, în așa fel încât să pot termina treaba în scurt timp. Acum o lună nu am găsit asa ceva, asa că mi-am luat o mașină mică de șlefuit, cu care m-am chinuit două săptămâni ca să rașchetez un parchet de cca 12 metri pătrați. Dacă știam de Agruo.ro, situația era un pic diferită, pentru că acolo găsești orice meșter care-și oferă serviciile, sau firmă ori persoană care închiriază scule și unelte ori echipamente pentru diverse activități. Dar nu e timpul pierdut. Dacă pentru renovarea din acest an am ratat această șansă, cu siguranță data viitoare o să-mi amintesc de Agruo.

Acum poate vă întrebați de ce rașchetez eu și nu am apelat la un meseriaș. Păi, pentru că nu prea sunt. Majoritatea vor să monteze parchet nou, de care mie nu-mi place. Prefer să recondiționez un parchet de stejar decât să-mi iau ceva de plastic, sau ce o fi. Și cum nu voiam să repet experiența cu transportatorii, m-am lăsat păgubașă de căutat meseriași buni în recondiționat parchet vintage după vreo două încercări. Adevărul e că abia așteptam să încerc să fac eu treaba asta, deși chiar nu știam la ce mă înham.

Data viitoare, despre cum am montat eu și vecinul meu tapet peste tapet. Sună ciudat? Vă asigur că nu este și că e o soluție excelentă, dacă tapetul, atât cel nou cât și cel vechi, sunt din hârtie.




Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share tweet pin










marți, 11 iunie 2019

Si a fost o pauza de doua luni...



SI A FOST O PAUZA DE DOUA LUNI


Unii nici nu au observat, pe mulți nu i-a interesat, dar cititorii fideli ai pulberii de stele au observat lipsa mea din blogosferă și de pe internet care a durat două luni. Uneori viața ne aduce umbre în suflet... așa cum mie mi-a adus umbra mamei mele, care în aprilie a plecat la cele veșnice.

Și, printr-un ciudat alambic de complexe și de împrejurări, am dat vina pe internet pentru decesul ei. Adică eu eram acasă, pe net, crezând că ea doarme. Da... dormea somnul cel fără de sfârșit... Încă mă simt vinovată, de parcă dacă eram lângă ea puteam să schimb soarta. Poate că nici nu era bine să stau să-i văd ochii străluminând ciudat, a stele și a infinit. Am văzut odată o ființă murind, și nu cred că voi uita vreodată acei ochi foarte stranii.

După o vreme, când dorul de ea am văzut că nu dispare deloc, dar deloc, ca să-mi țin mintea ocupată am început să mă gândesc să schimb totul în casă. Parcă m-am săturat de mobila pe care o știu aproape de când m-am născut. Ai mei erau foarte conservatori din acest punct de vedere și aveau lucruri care să țină o viață. Așa că, m-am apucat eu de redecorat casa, de debarasat mobila veche aproape în totalitate, de rașchetat parchetul cel vechi la care nu renunț, de pus un tapet nou în dormitorul maică-mii.

Adică, da... eu rașchetez, un vecin m-a ajutat cu tapetul și cu o văruială frumoasă în hol, eu pasez, eu dau cu capul și înscriu, cum ar veni. Dar despre asta, în postările viitoare. Poate unele dintre încercările mele de Do-It-Yourself or fi bune la ceva și pentru alți temerari ca mine.

Așa că, pauza de blogăreală s-a sfârșit. Rămâneți aproape, nu am renunțat la seriale și filme ;)




Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share tweet pin