Biblia pierdută, de Igor Bergler. Recenzie

Titlu - Biblia pierdută
Autor - Igor Bergler
Editura - RAO
Preţ - 47 lei, 554 pagini
Anul apariţiei - 2017
ISBN - 973-606-609-903-5
Gen - aventură, thriller
Comercializată pe Libris

Acum câteva luni am văzut prima dată mai multe reclame pe net la Biblia pierdută și cartea a început să-mi atragă atenția. Mi-am dat seama că era o carte de mare succes la public, însă aveam impresia că Igor Bergler e numele unui autor rus. Și mă întrebăm, oare ce-o fi scris acela așa de bine că i se vinde romanul ca pâinea caldă! :) Când am mai citit despre ea că e ceva oarecum din aceeași zona ca și romanele lui Dan Brown, m-am decis să o comand online. Numai că între timp aflasem că autorul e român și începeam să am unele îndoieli. Cartea a venit, am început s-o citesc, și... n-am mai lăsat-o din mână decât ca să fac mai repede hârțoagele pentru serviciu și să mă pot întoarce la deliciul lecturii acestui roman românesc teribil de bun.

Mulți recenzori și cititori spun că Biblia pierdută seamănă cu romanele lui Dan Brown, mă repet. Însă nu e un fel de copiere cu mici modificări, nici pe departe. Da, sunt niște asemănări, așa, la modul foarte general, cartea aparține genului mixt aventură, thriller, policier, suspans, spionaj, istorie, la fel ca și cele ale lui Brown, eroul, profesorul Charles Baker este profesor la universitatea Princeton, tot așa cum Langdon este profesor la Harvard. Amândoi se trezesc în mijlocul unor situații detectiviste fără voie, amândoi sunt ajutați de personaje feminine în rezolvarea misterelor, și amândoi au o pasiune - Baker pentru istorie, Langdon pentru simbolistică. Iar asemănările se cam opresc aici. Baker nu este o copie a lui Langdon și nici întâmplările pe care le trăiește acest personaj nu sunt o replică a acelora imaginate de Dan Brown pentru eroul său.

Revenind la Biblia pierdută, Bergler își plimbă personajul într-o Românie contemporană, unde acesta a venit din două motive, unul oficial, o conferință științifică, și altul neoficial și relativ secret. Însă secretul fusese deja descoperit și de alții iar ceea ce caută Charles Baker - o sabie, care ar aparține familiei sale, și o biblie, prima tipărită de părintele tiparului, Johannes Gutenberg și finanțată, se pare, de însuși Vlad Țepeș - sunt artefacte căutate și de alții, care au interesul ca acea Biblie să stea ascunsă bine și să nu fie relevată omenirii.

Romanul începe într-un stil aș zice neo-gotic, cu un bărbat care se trezește într-un fel de cavou lipsit de lumină și descoperă că se află lângă niște cadavre mutilate și intrate întrucâtva în putrefacție, dar o umbră vine și îl suprimă și pe el. Apoi intră în scenă Charles Baker și se urmărește un alt fir al cărții. Însă chiar și așa, alte crime teribile se întâmplă iar lui Baker, agentul Interpol Christa îi atrage atenția că lui îi sunt adresate, ca și cum cineva ar vrea să-i transmită un mesaj. Christa aflase că la locul crimelor s-au găsit niște elemente comune, și în ultimul caz, o carte de vizită a profesorului cu un diavol verde, ciudat desenat pe ea.

   

Aventura continuă în afara țării, iar în călătoria pe care cei doi o fac cu un tren internațional, aflăm date istorice despre Vlad Țepeș și despre vremea lui, pe care nu cred că le-am găsi în niciun manual școlar. Bergler are un talent deosebit de a împleti ficțiunea și aventura detectivistă cu istoria povestită în așa fel încât nu cred că există cititor să nu fie atras de ea.

Cu toate că există unele scăpări, sau unele lucruri care mie mi s-au părut scăpări scriitoricești - Baker este destul de emfatic și de teatral uneori, așa cum sunt românii, și nu așa cum sunt occidentalii, modești și profesioniști desăvârșiți în ceea ce fac, apoi crimele adiacente, anterioare momentului la care începe romanul mi s-au părut inutile și puțin credibile - adică de ce ar omorî cineva câte 3-4 oameni odată, în mai multe rânduri, doar ca să îi atragă atenția profesorului, când există modalități mult mai discrete de a o face? - per ansamblu Biblia pierdută nu e un roman de ratat, dimpotrivă, este una dintre cele mai bune cărți scrise vreodată de un autor român, și tirajul de cca 100.000 de exemplare o dovedește din plin. Stilul autorului e foarte cinematografic, cartea se citește rapid, cu toate că mustește de informație de valoare, totul se vizualizează ușor cu ochii minții, de parcă ai vedea un film.

Recomand romanul oricui este pasionat de genul în care scrie Dan Brown, de aventură, thriller, poate și un pic de horror; celor care adoră să citească ficțiune împletită cu istorie, ca și celor care caută suspansul dintr-un roman bun.

Iar pentru cei care au citit deja cartea, am o întrebare - cine este umbra din prologul romanului ? :P


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Iubire si razbunare episoadele 31-32 tr, ultimele episoade

Furtuna care bântuie în Korludag a dezvăluit vederii multe secrete. Toată lumea fuge care încotro de ele. Suhan și Cesur și-au atins scopurile, sunt fericiți dar nu bănuiesc că îi mai așteaptă un examen al vieții. Tahsin se confruntă cu trecutul său tenebros și este nevoit să mărturisească adevărul. Cesur și Suhan se întorc acasă dintr-o mică vacanță și află că Rîza este în viață, iar fericirea lor mărește ura lui. Deși a promis să nu se mai implice, Cesur abia așteaptă să-și încheie socotelile cu Riza.

Însă acesta pune la cale un ultim joc murdar. O răpește pe Suhan, care se luptă din răsputeri să scape. Cesur, orbit de furie, este pregătit să facă orice-i cere Rîza, numai s-o salveze pe mult iubita lui soție.

În acest context Korhan moare iar Cahide, care își găsise în sfârșit liniștea, se vede pusă în situația de a rămâne fără iubirea vieții ei. În timp ce se luptă să supraviețuiască durerii, revenirea la o viață normală implică o ciudățenie: la limita dintre realitate și o altă lume, ea îl vede mereu pe Korhan alături și interacționează cu el. Cu toate acestea este conștientă că doar ea are această percepție, însă nu i se pare nimic în neregulă.

Tahsin Korludag nu are de gând s-o lase pe fiica lui în mâna celui care i-a omorât deja băiatul. De fapt, Suhan este salvată, dar e în comă la spital, menținută în viață pentru a duce sarcina până la capăt. Pentru ca Tahsin să realizeze ce și-a propus, se aliază cu Cesur ca s-o răzbune pe Suhan, care nu se știe dacă va supraviețui, deși această alianță forțată are capcanele ei. Tahsin, sătul de răul pe care l-a adus propriilor lui copii, se sacrifică nemaiavând nimic de pierdut. Îl adoarme pe Cesur, ca să nu-l încurce în ceea ce are de gând să facă, apoi îl atrage pe Rîza pe o ambarcațiune care explodează cu ei amândoi la bord. Cesur găsește o scrisoare de adio de la Tahsin, chiar înainte de a vedea, de pe faleză, explozia.

La spital salonul unde se află Suhan conectată la aparate este gol. Cesur e înnebunit, crezând că soția lui a părăsit această lume. O caută disperat și o găsește în alt salon, revenită la viață datorită băiețelului lor care tocmai se născuse. Fericiți, își botează copilul cu numele lui Korhan, apoi îi vedem peste câțiva ani, pe o ambarcațiune, ducându-și mai departe iubirea.

Dacă ultima scenă este realitatea sau, din nou, o trimitere la o altă lume, fiecare să judece singur. Înainte de a o găsi pe Suhan, Cesur o vede pe Șirin pe holul spitalului plângând în hohote..... Probabil producătorii serialului au făcut intenționat un final ambiguu, să creadă fiecare ce dorește...

Acest rezumat se referă la durata unui episod turcesc, de cca 130 de minute fără reclame.

* * *  S F Â R Ș I T U L   S E R I A L U L U I   * * * 

a fost: Iubire si razbunare, ep. 29-30 tr    

sursa foto: capturi video de pe youtube

Pentru alte episoade din acest serial
vă rog accesați pagina Iubire si razbunare - prezentare.


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!