sâmbătă, 8 septembrie 2018

Prima secunda de Vlad Roman. Recenzie



Prima secunda de Vlad Roman. RecenzieTitlu - Prima secundă
Autor - Vlad Roman
Editura - Univers
Preţ - cca 35 lei, 399 pagini
Anul apariţiei - 2018
ISBN - 978-973-341-038-6
Gen - istoric, medieval, aventuri

Linz, 1581. Doi tâlhari, o mulțime de maeștri ceasornicari, matematicieni, un pictor, ucenici, servitoare, un manuscris și copia lui participă cu toții, pe durata a zece zile abrupte, la semnarea, modificarea și copierea actului în baza căruia calendarul gregorian urmează să-l înlocuiască pe cel iulian. Intrigile politice se amestecă cu discursul moral în atelierele ceasornicarilor și pe străzile umede de ceața Dunării. Într-o noapte, pe o asemenea ceață, cineva este ucis. Peste toate astea se suprapun povești în ramă, parabole și imagini, descrieri de ceasuri, de orare și tablouri ciudate, plus o mulțime de întrebări despre natura timpului, a imaginii, a identității și a speranței. Va fi prins criminalul? Cum arată ochii lui? Cine e el?

Prima secunda de Vlad Roman. Recenzie

Așa cum spune și prezentarea de pe site-ul editurii Univers, unde a publicat Vlad romanele sale, acțiunea din Prima secundă începe în anul 1581. Doi vechi prieteni, separați de distanță și de meandrele vieții, Clavius și Luigi, care au scris o carte despre cum ar trebui schimbat calendarul, vor să se reîntâlnească pentru a merge într-o misiune la Linz, în vederea aprobării noului calendar. Clavius pornește la drum dar la hanul la care trebuia să vină Luigi, apare Antonio, un nepot al acestuia, care are manuscrisul cu el, și care-l anunță pe Luigi despre moartea prietenului său.

Pe de altă parte, romanul mai are două personaje, pitorești, pe Lorand și Miograd, care deveniseră hoți și escroci de profesie. Ei se infiltrau în casele celor avuți pretinzând că sunt tineri studioși, din familii bune, care meritau să se căsătorească cu fiicele gazdelor lor, câștigându-le încrederea. Până să se dumirească aceștia cu cine aveau de-a face, Miograd și Lorand furau ce aveau de furat și se făceau nevăzuți. Însă Lorand are o soră cu o căsnicie mizerabilă din care el vrea s-o scoată. Da Samola, cumnatul, îi cere lui Lorand favoruri peste favoruri, promițând de fiecare dată că divorțează de soție, dar neonorând niciodată promisiunea făcută. De data asta, îi cere un lucru foarte important, iar Lorand, neavând încotro, acceptă și cere ajutorul prietenului său, Miodrag.

Cei patru se întâlnesc în Linz și totul capătă alte valențe. Manuscrisul devine un personaj de sine stătător, element inedit adăugat de Vlad Roman cărții, pe care vă las singuri să-l judecați (eu sunt ceva mai conservatoare). Autorul descrie apoi minuțios, viața din secolul al XVI-lea, cu meșteșugarii ei, cu precupețele ei, cu atmosfera medievală care te pătrunde, de parcă Vlad Roman ar ști o metodă tainică de a călători în timp ca să ne ilustreze atât de convingător lumea medievală a timpului.

Prima secunda de Vlad Roman. Recenzie


Vlad Roman este un scriitor din generația tânără, născut în 1981. Prima secundă este al doilea roman al său, după un prim mare succes cu cartea Cât mai aproape de tine. În romanul Prima secundă frazarea este molcomă, artistic și minuțios adusă din condei, povestea curge lent, deși nu într-atât încât să te plictisească. Mărturisesc că mi-a plăcut acest stil ușor balzacian, ușor dickensian, dar foarte personal al autorului. Iar cel mai mult mi-a plăcut scena unei crime. Victima nu vede criminalul, dar noi, cititorii, da. În schimb, momentul morții este atât de dilatat, atât de minuțios redat de autor, ca un filigran meșteșugit de un bijutier bătrân, încât angoasa finalului vieții dispare lăsând locul unei plăceri reale a lecturii, împletite cu admirația față de acest spirit de observație deosebit.

În consecință, Prima secundă este un roman în care ficțiunea se împletește cu realitatea istorică, în care peisajul medieval al unui târg important este în detaliu redat cu măiestrie și talent. Aștept cu interes și alte cărți semnate de Vlad Roman și recomand cartea celor interesați de istorie și de o scriitură clasică, din păcate, mai puțin abordată în prezent.





Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share tweet Google plus pin












vineri, 7 septembrie 2018

Cum alegi încaltamintea de toamna?

Cum alegi încaltamintea de toamna?

Deja vremea se deteriorează, afară este frig seara și dimineața, gândurile mele se îndreaptă către venirea iernii, către picioarele mele și cum să le păstrez bine protejate de frig și în același timp, confortabile. Ghetele arată bine, cizmulițele scurte, la fel, însă eu am o preferință pentru botine damă, pentru că dincolo de aspectul foarte feminin, șic al acestora, fac o gleznă perfectă.

Selectarea botinelor, însă, poate părea o sarcină descurajantă deoarece la prima vedere există atât de multe tipuri diferite de botine, încât nu știi la ce să te oprești. Acest ghid va face ca alegerea botinelor dvs. să fie simplă și ușor de înțeles.

1. Mărimea


Poate părea banal, dar la încălțămintea de toamnă și iarnă e bine să aveți în vedere un număr mai mare decât normal. De obicei eu port șosete pe sub botine sau cizme, uneori chiar flaușate, așa că trebuie puțin spațiu și pentru ele, ca să mă simt confortabil.

2. Rezistența la apă


Toamna e anotimpul ploilor, așa că o botină care ia apă, îți udă ciorapii și te aduce în pragul gripei, nu este un lucru de dorit. Verificați cu atenție îmbinarea fețelor pe talpa produsului și uitați-vă la materialul din care este confecționată căptușeala interioară. Ar trebui să fie un material care să lase piciorul să respire, fără să-l supraîncălzească și să provoace atât de neplăcuta transpirație.

3. De piele sau sintetice?


Datorită progresului în materie de materiale, diferențele dintre pielea naturală și aceea sintetică sunt din ce în ce mai mici. În trecut s-ar fi putut spune că botinele de piele erau mai durabile și mai ușor de îngrijit, în timp ce încălțămintea sintetică era mai ușoară la purtat. Într-adevăr, azi diferențele sunt aproape inexistente, dar eu prefer pielea naturală, mai elegantă și cu adevărat mai durabilă.

4. Cu toc înalt sau jos?


Asta e o întrebare la care răspunsul nu este la mine. Fiecare cum preferă. Mie îmi plac foarte mult botinele cu toc, dar din rațiuni practice și din cauze naturale (de peste zece ani port tocuri joase, iar acum mi-e imposibil să revin la cele înalte) aleg întotdeauna încălțări cu tocul jos.

5. Lărgimea botinei


Ei, aici e o mică problemă. Domnișoarele cu piciorul fin, nu o au. Dar doamnele, în special cele mai plinuțe, știu la ce mă refer. Laba piciorului nu mai intră în toate sandalele și în toți pantofii, indiferent de model. De aceea, recomand botinele cu șireturi sau cu bandă elastică lateral, în așa fel încât dacă aveți un picior mai plin sau la birou vi se umflă picioarele de stat pe scaun, să existe posibilitatea de a slăbi presiunea. Eu aleg întotdeauna botine cu șireturi și, pe cât posibil, caut chiar pantofi cu acest tip de model.

Voi ce fel de încălțăminte purtați toamna și iarna?


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share tweet Google plus pin