3 motive pentru care trebuie sa investiti în team building

Mulți manageri se întreabă care sunt beneficiile team building-ului. Cu excepția câtorva concepții greșite despre team building, lumea știe că este distractiv, dar ce altceva ar mai putea fi? Dacă nu ați participat la un program profesional, este logic să fiți puțin sceptic - și, sincer, în această lume bazată pe valori, este tentant să vă gândiți la meritele programelor de team building. Totuși, vă rog să vă gândiți pentru o clipă la lucruri mai puțin tangibile, dar benefice: comunicare mai bună, implicare sporită și angajații mai fericiți.

Dar iată 3 motive pentru care trebuie să investiți în team building pentru compania dvs.

1. Comunicarea

La locul de muncă, o mare parte din comunicarea noastră este convențională, adesea oamenii maschează unele dintre problemele profunde pe care le au. Activitățile de team building aduc la suprafață aceste probleme. Dezbaterile sunt o modalitate excelentă de a descoperi ceea ce funcționează și ce nu în cadrul unui grup comunicațional.

2. Lucrul în echipă

Știm cu toții că suntem din punct de vedere tehnic o parte a unei "echipe" la locul de muncă, în sensul că, în esență, toți lucrăm la obiectivul de a menține la un anumit standard compania noastră. Programele de team building și provocările care apar în fața unui grup pune un alt fel de accent pe conceptul de lucru în echipă. Aceasta înseamnă că toți membrii echipei și abilitățile fiecăruia sunt puse împreună pentru a termina la timp și corect lucrarea dată. Aceasta este o modalitate excelentă de a cunoaște mai bine stilurile de lucru și punctele forte ale oamenilor.

3. Competențe și talente noi

Un beneficiu incredibil de interesant a diverselor programe team building este capacitatea lor de a dezvălui abilități ascunse sau de a aduce talente latente la suprafață. Prin grupurile care participă la o varietate de provocări foarte diferite, membrii echipei afișează adesea talente noi, cum ar fi abilitățile de conducere sau priceperea strategică. S-ar putea să vă dați seama că managerul de finanțe al diviziei dvs. este un artist talentat. Sau că unul dintre dezvoltatorii dvs. de software este un muzician calificat. În timp ce unele abilități ascunse sunt cele care ar putea fi benefice pentru companie, altele ne oferă o perspectivă mai mare asupra vieții colaboratorilor noștri.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Inelul familiei Borgia de Michael White. Recenzie

Titlu - Inelul familiei Borgia
Titlul original - The Borgia Ring
Autor - Michael White
Traducerea - Cristina Tripon
Editura - RAO
Preţ - 21,24 lei, 344 pagini
Anul apariţiei - 2014
ISBN - RAO978-606-609-525-9
Gen - thriller, policier, ficțiune istorică
Comercializată pe Libris

Cartea Inelul familiei Borgia  de Michael White este un amestec de ficțiune istorică și de roman polițist. Este structurată pe două planuri paralele, care au drept punct comun un inel despre care se spune că ar fi aparținut celebrei Lucrezia Borgia, și care adăpostea o otravă foarte puternică, bazată pe arsenic, a cărei formulă se pierduse în tenebrele Evului Mediu.

Pe un șantier arheologic se descoperă un schelet întreg, bărbătesc, care are pe o falangă legendarul inel cu smarald. În noaptea de după descoperire, un paznic care vede prea multe este ucis cu bestialitate, după o urmărire pe acoperișurile Londrei și aruncat pe ceva ce pare a fi o ghenă interioară. Cadavrul, însă, cade exact în mijlocul unei discoteci amenajate în clădirea respectivă, ghena dovedindu-se a fi, în realitate, o gură de aerisire. Mai mult, discoteca este plină de consumatori de Ecstasy, acțiune secundară care duce la un moment dat pe polițistul Jack Pendragon, care se ocupă de caz, pe o pistă falsă, drog distribuit de nimeni altul decât de DJ-ul discotecii.

A doua zi scheletul dispare în mod misterios de pe șantierul arheologic, împreună cu inelul, în buzunarul victimei fiind găsită doar o falangă. În lipsa declarațiilor poliției care demarează ancheta, presa vuiește de tot felul de speculații. Pentru a le pune capăt, poliția se vede nevoită să dea publicității câteva date exacte, și anume că falanga (deocamdată omit să vorbească despre schelet) aparține unui bărbat care a murit acum 500 de ani. Ancheta polițistă din prezent reprezintă primul subplot al romanului.

Al doilea subplot ne introduce în atmosfera elisabetană engleză a secolului al 16-lea și reface drumul unui complot pus la cale de inamicii reginei Elisabeta I, care ar fi trebuit să fie otrăvită cu substanța din inelul Lucreziei Borgia. Autorul pendulează acțiunea, fără a enerva cititorul, între trecut și prezent în mod constant, dezvoltând două povești care au un singur element de legătură: inelul Lucreziei. În desfășurarea romanului se perindă pe sub ochii noștri și nume ilustre precum da Vinci, Shakespeare sau Elisabeta I însăși.

Pe parcursul romanului Inelul familiei Borgia, Michael White încurcă ițele poveștii cu încă niște crime, de data asta cu otrava din inel, care otravă dă o moarte rapidă, dar urâtă pentru spectatorii involuntari. Jack Pendragon are de-a face cu un criminal în serie, însă este foarte greu să-l descopere pentru că ucigașul acționează singur, pe cont propriu, și astfel ancheta decurge lent, indiciile fiind aproape imposibil de găsit.
Cu toate acestea, până la sfârșit vom afla și cui aparține scheletul, care va fi găsit într-o curte, și cine este criminalul. Dar acest lucru se dezvăluie în chiar ultimele pagini ale cărții, iar până acolo vă asigur că nimic nu vă va ajuta să înțelegeți sau să vă dați seama cam cine este acesta.

Unii recenzori găsesc că personajele sunt doar schițate și că uneori acțiunea este previzibilă și clișeistică. Nu neg, poate că au dreptate, dar per total romanul este unul bun, peste medie. Mie mi-a plăcut, l-am citit rapid, deși pe mine m-a deranjat oarecum acea trecere din trecut în prezent. Aceste falieri succesive mă irită, pentru că îmi secvențializează lectura, dar de data asta am reușit să trec peste și am citit cu plăcere cartea.

Cine vrea s-o cumpere online, o găsește comercializată pe Libris. Recomand Inelul familiei Borgia cititorilor pasionați de cărți polițiste, cărora le place stilul lui Michael White, sau al lui Dan Brown (deși White este sub Brown, ca intrigă, personaje și ritm). Eu am găsit că este un roman meritoriu, cu o intrigă polițistă foarte bine condusă și cu un ritm alert care te face să vrei să afli ce se întâmplă până la sfârșit.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!