Cand ai nevoie de terapie de cuplu?

Se spune că nu există căsnicie fără ceartă. Că uneori, o ceartă e ca sarea și piperul într-o relație de cuplu, pentru că împăcarea e cu atât mai dulce și asta consolidează legătura dintre cei doi. Dar vine o vreme când drumurile de viață care până mai ieri erau identice, apar deodată separate și direcționate diferit. Decizia de a divorța sau nu, este probabil, una dintre cele mai dificile alegeri de făcut în viață.

sursa - pixabay.com

Din păcate mulți ajung la divorț și nu fac prea mulți pași spre împăcare înainte de asta. De fapt, nici nu mișcă vreun deget când apar primele semne clare că lucrurile nu sunt în ordine. Abia când e târziu, de multe ori prea târziu, se încearcă ceva, dar deja unul din cei doi nu mai face parte din viața cuplului de multișor. Dacă la primele semne de conflict marital cei doi soți ar merge la un cabinet de consiliere psihologică, dacă într-adevăr vor să salveze relația, poate că lucrurile ar reveni la normal. Și în aceste cazuri, ca în orice problemă de sănătate, să previi este mai bine decât să încerci să vindeci o boală deja instalată și evoluată.

Însă puțini sunt cei care ajung să facă terapie de cuplu. Sigur, nu vă garantează nimeni că terapia va avea succes, însă de cele mai multe ori, ajutorul profesional vă determină să vedeți unde este cauza problemelor și aceasta înseamnă că lucrurile se pot remedia.

Este important să găsiți un consilier psihologic profesionist, cu care să empatizați și în care să aveți încredere. Un consilier marital ar trebui să vă ajute să rămâneți împreună, nu să ajungă la concluzia că sunteți incompatibili. Terapia de cuplu presupune colaborare și voință din partea ambilor soți.

Așadar, nu renunța la terapia de cuplu, ai multe de câștigat dacă mergeți împreună la un cabinet de consiliere psihologică. De multe ori, cineva din afară găsește soluția problemelor de cuplu mai repede și mai eficient decât voi. Secretul unei căsnicii fericite, s-ar putea să treacă și pe la un consilier marital.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Plec, de Cristina Andone. Recenzie

Titlu - Plec
Autor - Cristina Andone
Editura - Univers
Preţ - 25 lei
Anul apariţiei - 2018
ISBN - 978-973-34-1030-0
Gen - literatură contemporană

Cristina Andone este, în afară de scriitoare, activist educaţional, trainer de creativitate şi ronţăitor de mere, după cum se autodefinește. A debutat în 2011 cu o carte pentru copii care s-a vândut foarte bine, și succesul a îndemnat-o să continue. Și bine a făcut.

Romanul Plec are și un subtitlu: roman cu publicitari, măgar şi umbre. Adică dintru început, Cristina Andone ne spune care sunt personajele principale: niște lucrători în publicitate - Vera Trotsky, Marta Coman, Felix Dimuleanu și Mishu - băiatul de la IT, un măgar, Krasna, și niște umbre, din care cel puțin una, este aceea a zeului în publicitate David Trotski, care lasă cu limbă de moarte, ca să zic așa, celor 4 colegi de meserie un fel de misiune sacră.

Fiecare dintre aceste personaje are propria-i poveste: Marta e obsedată de ideea că va fi concediată și încearcă să-și ghicească soarta din numărători întâmplătoare; Vera se străduiește să lase în urmă istoria unei trădări și părăsirea casei în care a fost fericită; Felix Dimuleanu ar vrea să știe mai multe despre femeia care i-a fost mamă și pe care nici n-a apucat s-o cunoască; Mishu s-a săturat să rezolve problemele informatice ale companiei prin sfatul de a conecta computerul la curentul electric. În felul său, fiecare dintre aceste personaje caută un exit.

După ce se dezvăluie fiecare personaj în parte, după ce aflăm micile drame și dorințe sau obsesii ale fiecăruia dintre cei patru, cu toții pleacă într-o călătorie, pentru a repatria măgărița Krasna, aflată în Franța, dar care este declarată având "cetățenie" română. Cristina Andone spune despre roman că "Plec este o carte despre despărţirile de tot felul: de slujbă, de un om neiubit, de unul preaiubit, de o casă, de o etapă din viaţă". Călătoria personajelor, inițiatică sau nu, care suscită gustul de aventură, care poate fi asemuită până la un punct cu drumul prin viață al fiecărui om, este spusă cu umor, cu ironie, este pigmentată cu expresii franțuzești sau englezești, exact după cum vorbim cu toții astăzi, imitând, fandosind, sau colorând un limbaj cosmopolit.

Per total este o carte relaxantă, cu o poveste care curge, cu gânduri așternute pe hârtie așa cum vin în minte. Am citit romanul pe îndelete, într-o perioadă încărcată pentru mine. Mă aruncam cu plăcere asupra ei când mai prindeam câteva minute libere, ca să mă relaxez, să scap de stresul cotidian, să intru în lumea atât de reală și atât de sclipicioasă, uneori, a reclamei. Să intru în mintea personajelor, să le văd reacțiile, obsesiile, temerile, luminile și umbrele din sufletele lor. Luminile și umbrele din noi.

Am căutat un mesaj ascuns, recunosc, când anumite cifre mi-au sărit în ochi: cele patruzeci de zile ale călătoriei de după moartea lui David Trotski, care a survenit la ora zero și 7 minute, într-o zi de 1 Aprilie. Luna a 4-a, 4 personaje, 40 de zile, apoi cifra 7 se mai repetă și în alte contexte. Cifra 10, la fel, apare de mai multe ori (Zece minute să găsesc un loc de parcare..., o medie de zece zâmbete pe oră..., După zece ani, viaţa de publicitar e o lungă după-amiază...., întâlnirea de la 10 cu Felix Dimuleanu...). Krasna înseamnă Frumusețe, sau, extrapolând, Splendoare. Până la asocierea cu Arborele Sephirot n-a mai fost decât un pas. Sau poate totul este o pură coincidență și lecturile mele într-ale ocultismului mi-au ocultat mesajul magic, care de fapt, n-a existat decât în mintea mea.

La urmă, după ce am închis și ultima filă a romanului Plec am rămas pe retină cu un îndemn:

Când păşeşti pe nisipuri mişcătoare, trebuie să stai nemişcată. Sau să zbori. Acesta este butonul tău de autopropulsie.


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!