Mini-Shopping haul. Color Cosmetics prin emag

Căutam de multă vreme rujul hidratant l'Oreal numărul 345 nuanța cerise, pentru că îmi este cel mai potrivit ca și culoare și de peste 15 ani este rujul meu preferat. Când în sfârșit cei de la emag l-au avut din nou în ofertă, m-am și repezit să-mi iau două bucăți (unul din rujuri este deja în geantă - precizez asta, pentru că, de obicei, cosmeticele stau la mine în țiplă și câteva săptămâni bune, așa cum se întâmplă acum cu niște produse Gerovital despre care încă n-am scris și le am de prin februarie sau martie, cred).

Însă acest ruj l'Oreal 345 cerise este comercializat de Color Cosmetics. Ca să nu plătesc în total prea mult, cu tot cu transport, am mai ales de la ei niște produse pentru îngrijirea unghiilor - un gel de întărire Sally Hansen, care e atât de gros încât aproape că nu curge, și un top-coat tot de la l'Oreal, pentru că am un produs asemănător și mă împac excelent cu el.

Ce vreau să spun: cei de la Color Cosmetics au țiplat totul foarte bine și au ambalat produsele într-o folie cu alveole apoi într-un plic de mărime A5 (cât jumătate de coală de hârtie). Cu alte cuvinte, nu am mai primit fiecare cutiuță și rujulet în alt ambalaj, așa cum obișnuiește emag să facă, spre enervarea clienților și a curierilor. De la emag primesc și câte un creion de pleoape în plic A4 sau în cutie măricică de carton, umplută cu hârtie mototolită, și nu-i înțeleg de fel.

Dar cei de la Color Cosmetics au fost de nota douăzeci. Au pus în plic și un fel de carte de vizită cu mulțumiri adresate clientului - bravo lor! - cred că e cam a doua companie care comercializează produse și care oferă cumpărătorului așa ceva! Cu alte cuvinte, sunt foarte mulțumită de această primă experiență de cumpărare de la Color Cosmetics, ceea ce mă face să mai revin la standul lor cu produse de pe emag ori de câte ori voi avea nevoie de ceva cosmetice.

Voi ați luat vreodată ceva de la ei? Ați fost mulțumite de felul în care v-au tratat ca și clienți?


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Blues pentru o pisica neagra, nuvele de Boris Vian. Recenzie

Titlu - Blues pentru o pisică neagră, nuvele
Titlul original - Les fourmis/Blues for a black cat and other stories (prima apariție 1949, Franța)
Autor - Boris Vian
Traducerea - Nicolette Tiloi, după ediția din 1997, a Editions Pauvert
Editura - Univers
Preţ - 12 lei, 158 pagini
Anul apariţiei - 2009
ISBN - 978-1-60257-222-5

Boris Vian a devenit deja unul dintre autorii mei preferați. Are un stil foarte special de a scrie, are geniu, te pune să-ți activezi energiile minții, te amuză, te uluiește cu asociațiile lui de idei. Vian a trăit doar 39 de ani. S-a născut în 1920 și a fost pe rând cântăreț de jazz, traducător de romane polițiste americane, libretist, patafizician (patafizică = o știință a soluțiilor imaginare inventată de Alfred Jarry în sec. 19, care ar avea drept obiect de cercetare ceea ce este dincolo de metafizică). Însă în afară de diversele meserii pe care le-a practicat, înainte de a fi în primul rând un romancier, Boris Vian a fost un rebel existențialist, un non-conformist din toate punctele de vedere.

Colecția de nuvele Blues pentru o pisică neagră nu face rabat de la stilul care l-a făcut celebru: un suprarealism care apare din senin, deodată, fără preaviz. În mijlocul unei situații normale de viață încep să se petreacă lucruri stranii, anormale, dar expuse cititorului cu aerul că sunt perfect obișnuite, că sunt lucruri care i se întâmplă oricui, în viața de zi cu zi. Suprarealismul lui Vian se insinuează treptat, totuși într-o manieră imprevizibilă, orchestrată de imaginația autorului, ca și cum ai trece din realitate la vis fără măcar să-ți dai seama că ai depășit pragul dintre lumi. Sub aparența absurdității și a jocului de replici, nuvelele lui Vian te introduc în slăbiciunile omenești cele mai serioase, ori relevă goliciunea spirituală a omului modern acoperită pompos de poleiala civilizației.

Cartea, apărută inițial sub numele de Furnicile (Les fourmis), după prima povestire din colecție, adună personaje stranii: un cântăreț de jazz care-și vinde transpirația ca să poată supraviețui, o pisică neagră cu accent britanic care mixează cocktail-uri și are o dilemă existențială din cauza unui cocoș, un instalator care repară tot ceea ce-i apare în cale, fără discernământ, exasperând locatarii din cauza prețurilor sale mari, sau un soldat care povestește ceea ce vede pe câmpul de luptă deși nu este clar dacă e viu sau o grenadă i-a despărțit capul de trup și sufletul continuă să relateze totul, văzut de sus.

Umorul negru, jocurile de cuvinte, fantezia debordantă și neobișnuită evocă în Blues pentru o pisică neagră apetența lui Vian pentru jazz și pentru viața de noapte pariziană din epoca postbelică, dar și înrolarea autorului în a se opune față de Marele Război și ororile sale. Una dintre povestirile care aparțineau volumului a fost cenzurată ulterior de guvernul francez, tocmai pentru că Vian se declara împotriva oricărui fel de luptă armată, iar Franța purta un război împotriva Algeriei. Nuvelele "Racul", "Peștii morți", "Călătoria la Khonostrov", "Gâsca albastră", "Ceața", "Elevi silitori" și "Șoseaua pustie" - sunt marcate de același flux verbal, întâlniri erotice bizare și situații absurde. Dar parodia sporește doar terorile mascate ale războiului, sărăcia, sănătatea bolnavă și șomajul care găzduiesc protagoniștii bizari ai narațiunilor fictive ale lui Boris Vian.

Mulțumesc editurii Univers pentru oportunitatea de a citi această carte.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!