Blues pentru o pisica neagra, nuvele de Boris Vian. Recenzie

Titlu - Blues pentru o pisică neagră, nuvele
Titlul original - Les fourmis/Blues for a black cat and other stories (prima apariție 1949, Franța)
Autor - Boris Vian
Traducerea - Nicolette Tiloi, după ediția din 1997, a Editions Pauvert
Editura - Univers
Preţ - 12 lei, 158 pagini
Anul apariţiei - 2009
ISBN - 978-1-60257-222-5

Boris Vian a devenit deja unul dintre autorii mei preferați. Are un stil foarte special de a scrie, are geniu, te pune să-ți activezi energiile minții, te amuză, te uluiește cu asociațiile lui de idei. Vian a trăit doar 39 de ani. S-a născut în 1920 și a fost pe rând cântăreț de jazz, traducător de romane polițiste americane, libretist, patafizician (patafizică = o știință a soluțiilor imaginare inventată de Alfred Jarry în sec. 19, care ar avea drept obiect de cercetare ceea ce este dincolo de metafizică). Însă în afară de diversele meserii pe care le-a practicat, înainte de a fi în primul rând un romancier, Boris Vian a fost un rebel existențialist, un non-conformist din toate punctele de vedere.

Colecția de nuvele Blues pentru o pisică neagră nu face rabat de la stilul care l-a făcut celebru: un suprarealism care apare din senin, deodată, fără preaviz. În mijlocul unei situații normale de viață încep să se petreacă lucruri stranii, anormale, dar expuse cititorului cu aerul că sunt perfect obișnuite, că sunt lucruri care i se întâmplă oricui, în viața de zi cu zi. Suprarealismul lui Vian se insinuează treptat, totuși într-o manieră imprevizibilă, orchestrată de imaginația autorului, ca și cum ai trece din realitate la vis fără măcar să-ți dai seama că ai depășit pragul dintre lumi. Sub aparența absurdității și a jocului de replici, nuvelele lui Vian te introduc în slăbiciunile omenești cele mai serioase, ori relevă goliciunea spirituală a omului modern acoperită pompos de poleiala civilizației.

Cartea, apărută inițial sub numele de Furnicile (Les fourmis), după prima povestire din colecție, adună personaje stranii: un cântăreț de jazz care-și vinde transpirația ca să poată supraviețui, o pisică neagră cu accent britanic care mixează cocktail-uri și are o dilemă existențială din cauza unui cocoș, un instalator care repară tot ceea ce-i apare în cale, fără discernământ, exasperând locatarii din cauza prețurilor sale mari, sau un soldat care povestește ceea ce vede pe câmpul de luptă deși nu este clar dacă e viu sau o grenadă i-a despărțit capul de trup și sufletul continuă să relateze totul, văzut de sus.

Umorul negru, jocurile de cuvinte, fantezia debordantă și neobișnuită evocă în Blues pentru o pisică neagră apetența lui Vian pentru jazz și pentru viața de noapte pariziană din epoca postbelică, dar și înrolarea autorului în a se opune față de Marele Război și ororile sale. Una dintre povestirile care aparțineau volumului a fost cenzurată ulterior de guvernul francez, tocmai pentru că Vian se declara împotriva oricărui fel de luptă armată, iar Franța purta un război împotriva Algeriei. Nuvelele "Racul", "Peștii morți", "Călătoria la Khonostrov", "Gâsca albastră", "Ceața", "Elevi silitori" și "Șoseaua pustie" - sunt marcate de același flux verbal, întâlniri erotice bizare și situații absurde. Dar parodia sporește doar terorile mascate ale războiului, sărăcia, sănătatea bolnavă și șomajul care găzduiesc protagoniștii bizari ai narațiunilor fictive ale lui Boris Vian.

Mulțumesc editurii Univers pentru oportunitatea de a citi această carte.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Copil singur acasa? Nichiduta iti face legatura cu el.

Uneori anumite circumstanțe nu ne permit să petrecem atât de mult timp cu copilul nostru pe cât am vrea. Iar alteori, pur și simplu suntem nevoiți să-l lăsăm singur acasă și nu știm dacă el este în siguranță sau nu, iar dacă este vorba de un copil mai mic, riscul crește, pentru că nu știm dacă el este pregătit să rămână singur și nesupravegheat. În alte țări legislația nu permite unui copil de până la 12 sau 14 ani să stea singur, dar la noi încă nu este perfectat acest aspect, din punct de vedere legislativ. Așa că, uneori, nu-ți permiți o bonă iar bunica nu este mereu disponibilă să ajute. Iar dacă copilul tău încă nu se poate descurca eficient în caz de urgență, nu știe cum să ceară ajutor la nevoie, sau tu, ca părinte, te simți neliniștit să-l lași singur acasă, ai o soluție de supraveghere ieftină și eficientă: monitorizarea de la distanță.

Cum monitorizăm copiii de la distanță?

Din fericire, în prezent copiilor le place să se joace la calculator și să-și petreacă timpul online, ceea ce înseamnă că nu se expun unor pericole din afară. Este o situație în care, în general, știm zilnic unde sunt copiii noștri, cu cine sunt și ce fac. Problema este că acest subiect nu este acoperit în niciun manualul parental; acel capitol nu a fost încă scris și societatea nu a avut timp să formuleze standarde. Nu știm precis care este vârsta la care copiii noștri pot naviga în siguranță online și din câte am observat, vârsta la care cei mici încep să se descurce la calculator și alte aparate digitale, este din ce în ce mai mică.

Pe de altă parte, copilul e bine să se învețe să stea și singur de mic, să capete încredere în sine, siguranță, să deprindă de timpuriu abilitatea de a învăța prin descoperire. Dar chiar și așa, un copil, cu cât e la o vârstă mai fragedă, cu atât trebuie monitorizat parental, fie și dintr-o cameră alăturată. Nichiduta.ro vine în ajutorul părinților prin a pune la dispoziția celor interesați diverse monitoare, videofoane și interfoane video, care în afară de funcția lor principală, mai pot fi dotate cu termometru de cameră, melodii liniștitoare pentru copil, sistem de monitorizare de noapte pe bază de raze infraroșii. Aceste aparate de monitorizare se pot folosi atât pentru bebeluși cât și pentru copiii de vârstă mică. Ele au dimensiuni reduse, video interfoanele arată așa, nu pun în pericol viața copilului tău prin radiații nocive, pot asigura comunicarea dintre dv. și copil. Mai mult, raza lor de acțiune este de câteva sute de metri, așadar dacă sunteți în grădină, la o cafea cu vecina sau la magazinul de la parterul blocului, încă puteți foarte bine să știți ce face copilul în fiecare secundă.

Pentru zilele când copilul rămâne singur acasă, iar dv. sunteți la serviciu există camere video performanțe cu funcții suplimentare, conectate online, sau aplicații mobile speciale, astfel încât dv. să puteți alerta vecinii sau chiar poliția, dacă vă aflați în imposibilitatea de a ajunge acasă în timp util, în caz de urgență.

În concluzie, a lăsa copilul singur acasă este un pas important pentru un părinte, dar asta nu înseamnă că el va rămâne nesupravegheat. Din fericire, pe Nichiduta.ro găsiți multe soluții de monitorizare la distanță, adaptate pentru fiecare caz în parte, fiecare buget și preferință.

Voi aveți copii? Dacă da, cum îi supravegheați când sunt singuri acasă?

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!