Detectivii salbatici de Roberto Bolano. Recenzie - partea I

Titlu - Detectivii sălbatici, vol. I, Mexicani pierduți în Mexic
Titlul original - Los Detectives Salvajes (publicată în 1998)
Autor - Roberto Bolaño (Chile)
Traducerea - Dan Munteanu Colan
Editura - Univers
Colecția - serie de autor
Preţ - 80 lei, ambele volume
Anul apariţiei - 2017
ISBN - 978-973-34-1009-6


Mărturisesc dintru început că de mult n-am mai citit o carte atât de bine scrisă și atât de bine tradusă, precum Detectivii sălbatici. Roberto Bolano (1953 – 2003) este un poet transgresat în zona de proză a literaturii, pentru că, după cum el însuși recunoștea, nu putea să-și întrețină familia din poezie. Iar asta se simte în scriitura foarte fluentă, curgătoare, ca o mătase fină, când, de fapt, scrie despre bordeluri, prostituate, drogați și folosește un limbaj fără nici un fel de perdea. Însă totul e atât de firesc, de autentic, de la locul lui, că începi să te întrebi cum de n-ai observat această lume foarte colorată și în preajma ta? Bolano te ademenește mai întâi cu o seară de cenaclu literar, pentru ca să te conducă mai apoi, prin intermediul povestitorului García, într-o lume underground, uneori sordidă, alteori banală, sau agresivă, cu fum de marijuana sau cu intimități desfășurate la vedere. Bolano descrie totul franș, fără false pudori. Și citești, pagină după pagină, căutând firul poveștii, când, de fapt, te afli de mult în chiar miezul ei.

Romanul are două volume, disproporționate ca număr de pagini (168 respectiv 768), dar este împărțit în trei părți. Prima parte coincide cu primul volum și se numește Mexicani pierduți în Mexic. Acțiunea începe pe la mijlocul anilor '70 și are în prim plan pe tânărul poet aspirant García Madero, de 17 ani, care frecventează un soi de cenaclu literar unde vin poeți aparținând curentului real visceralist. Termenul este inventat de Bolano și se referă la curentul literar în vogă, în Mexicul anilor '70, infrarealismul. García Madero este student la drept, dar își va părăsi studiile pentru a se alătura grupului de poeți, deși nu este sigur dacă vrea să rămână cu ei sau să-și găsească un drum propriu. Este crescut și finanțat de un unchi, care apare sporadic, îi mai dă bani și îl întreabă dacă totul este în regulă cu el, dacă merge la cursuri și dacă nu se droghează. García la început este sincer, dar pe măsură ce lucrurile se schimbă în viața lui, iese de sub controlul unchiului său.

În plan secund sunt cei doi "detectivi sălbatici", poeții Arturo Belano (un alter-ego al autorului) și Ulises Lima, personaj, se pare, inspirat de un prieten al lui Bolano. Cei doi poeți nu sunt foarte vizibili în prima parte cărții, dar pe parcurs devin personajele principale, luând locul lui García Madero. Titlul cărții se referă la căutarea inițiată de cei doi detectivi, prin toată lumea, pe parcursul a mai multor ani, a unei poete, Cesárea Tinajero, considerată fondatoarea curentului real-visceralist, care a publicat o singură poezie, undeva prin anii '20. Dar până acolo, García cunoaște mai multe femei, practicante sau nu ale celei mai vechi meserii din lume, se îndrăgostește de Maria, însă viața îl poartă prin mai multe paturi, până când, deși nu vrea neapărat, rămâne cu Rosario, fată experimentată care știe să obțină cam tot ceea ce vrea de la el. Poate chiar și mariajul.

Acum, cartea poate fi citită și ca atare, urmărind firul poveștii și căutarea poetei Cesárea Tinajero, sau poate fi citită într-o altă cheie, luând în considerare că însuși Bolano a plecat din țara natală Chile, în Mexic, din cauza regimului instituit de dictatorul Pinochet. Parțial, Bolano folosește în romanul Detectivii sălbatici propria sa experiență de viață și anii de detenție din Chile pentru a contura Mexicul anilor '70.

Într-o recenzie din El País, criticul spaniol și fostul editor literar al ziarului, Ignacio Echevarría, a declarat despre Detectivii sălbatici că este "romanul pe care Borges l-ar fi scris". (Cititor avid, Bolaño și-a exprimat adesea dragostea pentru opera lui Borges și a lui Cortázar și, odată încheiată o prezentare generală a literaturii contemporane argentiniene, a spus că "Borges [i-a plăcut] mai mult").
"Geniul lui Bolaño nu este doar calitatea extraordinară a scrierilor sale, nu este conformă cu paradigma scriitorului latino-american ", a spus Echeverria. "Scrisul său nu este un realism magic și nici un baroc, ci o oglindă imaginară, extrateritorială a Americii Latine, mai mult o stare de spirit decât un anumit loc".

Mulțumesc editurii Univers pentru lectura acestei cărți. Detectivii sălbatici poate fi cumpărată direct de pe site-ul editurii, sau de la librăriile partenere.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Pentru alte recenzii de carte
vă rog accesați pagina Recenzii.

Apa de parfum L'amour fou, de la Emanuel Ungaro. Review.

Parfumul L'amour fou creat de Veronique Nyberg de la casa Emanuel Ungaro a fost lansat în 2012 ca apă de parfum. Sticla are un design original, iar capacul este pătrățos cu un cristal mare, roz deasupra. Cutia vine țiplată perfect, și este gri închis imprimată cu violet.

L'amour fou are o notă generală orientală, floral-lemnoasă, fiind un parfum de damă, puternic, de seară. Unii spun că parfumul emană pasiune și eleganță, că a fost creat pentru femeia pariziană, modernă, lipsită de inhibiții. Notele de vârf, care se simt la început sunt cele de pară, fructe de pădure, piper roz. După aceea, parfumul devine unul mai luminos, mai floral și fructat, lăsând loc notelor de violete, nectarină, trandafir. La sfârșit, și cele mai persistente note rămân cașmirul, vanilia, moscul și ambra.

Cârcotașii spun că acest parfum, L'amour fou de la Ungaro, este inspirat dintr-un alt parfum celebru, Parisienne de la Yves Saint Laurent, pentru că are multe dintre esențele acestuia și pentru că reclama este foarte asemănătoare: ambele au fost lansate printr-o imagine cu câte o femeie întinsă lasciv pe așternuturi mătăsoase.

Cert este că dintre parfumurile luate de mine de pe Strawberrynet.com, acesta mi-a plăcut foarte mult, mi se potrivește (moscul trebuie întotdeauna asociat cu propria piele, mai mult decât alte parfumuri) și e singurul pe care l-am păstrat pentru mine dintre cele 4 ape de parfum cumpărate de sărbători.

Este un parfum intens, persistent, cu siaj mare. Pe piele se simte ceva mai delicat, dar pe țesătură miroase puternic multe săptămâni. Deși este incolor, un puf dat pe o foaie de hârtie, o pătează.

Ingredientele sale se văd în foto de mai jos. Expiră la 30 de luni după prima folosire.

Prețul cu care l-am cumpărat eu de pe strawberrynet.com a fost de 88 lei cu TVA, și am beneficiat de o reducere de Crăciun. Pe alte site-uri (Amazon, de exemplu) costă cca 17 de lire sterline flaconul de 30 ml, iar la noi sunt variante de 50 si de 100 ml pe elefant, aoro, emag.

Voi ați avut acest parfum? Dacă da, cum vi s-a părut?


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!