Carari clandestine de Emmanuel Kattan, recenzie

Titlu - Cărări clandestine
Titlul original - Les lignes de desir, ed. Boreal, 2012
Autor - Emmanuel Kattan (Canada)
Traducerea - Diana Crupenschi
Editura - Univers
Colectia - Romanul sec. XXI
Preț - 30 lei, 190 pagini
Anul apariției - 2015
ISBN - 978-606-8631-37-0

Cărări clandestine este o carte care poate fi privită în mai multe feluri. Unii zic că este un roman de găsire a identității, alții că e o carte polițistă, alții că este un thriller. Dacă o citești, găsești câte puțin din toate astea adunate la un loc. În plus, e un roman contemporan despre un subiect fierbinte și sensibil al zilelor noastre, care sângerează constant pe trupul planetei: conflictul Israeliano-Palestinian din Orientul Mijlociu. Însă Emmanuel Kattan, observator fin al firii omenești, a îmbrăcat un subiect de politic fiction într-o poleială polițistă și o intrigă bine condusă din vârful peniței.

Romanul începe cu Daniel Benzaken, un bărbat de vârsta a doua, care se află în avionul de Ierusalim, plecat din Montreal, ca s-o găsească pe fiica lui, Sara, dispărută de două săptămâni. Tânăra studentă se hotărâse să-și continue studiile de arheologie în Israel, dar ea nu era conștientă de pericolul potențial care o aștepta odată cu această alegere.

Sara este pe jumătate evreică, după tată, pe jumătate musulmană, după mamă. Pentru oamenii din țara în care vine să studieze, ea reprezintă exact falia dintre cele două comunități aflate de secole în conflict religios, etnic și politic, iar faptul că este și una și cealaltă, dă naștere unor invidii care degenerează abrupt si tragic.

În Ierusalim se împrietenește cu Samira, o tânăra musulmană, care o duce la fel de fel de manifestații cu tentă politică și care îi dezvăluie noua lume și mentalitate în care va trebui să se adapteze. După aceea o cunoaște și pe evreica Tamar, care îi arată cum stau lucrurile din celălalt punct de vedere. Sara nu se identifică în niciun fel și nu poate să facă o alegere fără să se nege pe ea însăși, pe jumătate. Apoi îl cunoaște pe Avner, care este evreu, și se îndrăgostește de el, dar relația lor se deteriorează și se despart. În viața tinerei apare arabul Ibrahim, pentru care ea face o pasiune, dar iubirea lor este umbrită de gelozia lui Avner, pe de o parte, și de ura lui Tareq, vărul lui Ibrahim, pe de altă parte. Tareq nu înțelege de ce vărul său trebuie să iubească o femeie cu origini evreiești. Toate acestea, ca și amenințările fățișe pe care le trăiesc zi de zi, îi determină pe cei doi îndrăgostiți să plănuiască să plece la Montreal, dar subit, amândoi dispar...

Când Daniel sosește la Ierusalim îl cunoaște pe comisarul Nathan Ben-Ami care conduce ancheta dispariției Sarei. Cu ajutorul lui, al Samirei și al jurnalului lăsat de Sara în urma ei, Daniel începe să o cunoască pe fiica sa cu adevărat, dându-și seama că multe din laturile personalității ei nici nu i le știa. Romanul prezintă alternativ pagini de jurnal, e-mail-urile schimbate de Sara cu tatăl său și evenimentele curente ale anchetei care înaintează greu. La un moment dat este găsit cadavrul fetei, dar nu și făptuitorul. Însă pentru Daniel, acest lucru nu mai contează. El va trebui să trăiască de acum încolo cu acest imens gol generat de dispariția singurului său copil. Deși nu este un tip credincios, începe să se roage pentru sufletul Sarei și să rostească incantații.

Și poate că, acolo, în profunzime, unul din nivelurile semantice ale romanului Cărări clandestine este spiritualitatea. Cred sincer că firul roșu al cărții îl reprezintă, de fapt, sporadicele referiri biblice, iar leitmotivul acestor Cărări clandestine stă pitit în primele zece pagini:

"Dumnezeu n-are nevoie ca noi să credem în el. Tot ce își dorește el e să ne purtăm ca și cum ar fi acolo."

Mulțumesc editurii Univers pentru lectura acestei cărți. 
Cărări clandestine poate fi cumpărată direct de pe site-ul editurii, de aici, sau de la librăriile partenere.



Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Pentru alte recenzii vă rog accesați pagina Carti.

Cremele cu uree si dermatita atopica

Dermatita atopică este o boală cronică, inflamatorie a pielii, care generează mâncărimi puternice. Nu i se cunosc cauzele și poate să apară la copiii mici, dar afectează și un mare număr de adulți. Boala apare și dispare de-a lungul vieții fără să se cunoască motivele sau cauzele care produc remisii și reveniri. Din păcate nu se cunoaște un tratament propriu-zis contra ei, putând fi doar ameliorate sau înlăturate simptomele neplăcute.

De obicei, dermatita atopică este asociată cu niveluri ridicate de imunoglobulina E. Acest tip de dermatită este clasată drept atopică deoarece este însoțită și de alte boli alergice, precum alergiile alimentare, astmul, rinitele frecvente, boli care reprezintă un indiciu de dermatită atopică, asta deoarece boala ca atare nu poate fi depistată cu ușurință.

Singurul simptom evident și foarte des întâlnit în dermatita atopică este mâncărimea accentuată a pielii. Persoana cu această afecțiune face tot posibilul să diminueze senzația de mâncărime și se scarpină des și energic, ceea ce cauzează destul de rapid uscarea excesivă a pielii și apariția cheratozei (pielea uscată de deasupra se fărâmițează și apar scuamele, fulgii de piele uscată, albicioasă, care dau pielii un aspect foarte neplăcut), epiderma afectată căpătând în scurt timp aspectul unei leziuni. Eczemele pot să apară pe diverse regiuni ale corpului în funcție de vârsta pacientului.

Cercetările au arătat că majoritatea persoanelor expuse acestei dermatite atopice sunt cele cu un istoric familial cuprinzând alergii sau alte boli de piele, așadar există cel putin o sensibilitate determinată genetic. Diagnosticarea dermatitei este dificilă pentru că nu a fost descoperit încă un biomarker specific care s-o pună în evidență în testele de laborator. Uneori ea este depistată prin prezența stafilococului auriu, dar aceasta se întâmplă într-un stadiu avansat al bolii, care permite suprainfecția stafilococică. De asemenea, biopsia poate evidenția dermatita atopică, și este chiar benefic un astfel de examen, pentru că în acest fel se pot depista celulele T cutanate, vinovate de cancerul de piele incipient. Măcar din acest punct de vedere, biopsia poate fi de ajutor, că elimină sau confirmă o boală cumplită, care dacă este diagnosticată din timp se poate vindeca.

Dacă suferiți de dermatită atopică trebuie să știți că nu există un tratament care se vindece boala, dar pentru ameliorarea simptoamelor se folosesc creme hidratante, alifii pe bază de hidrocortizon sau betametazonă, imunomodulatori. Unele tratamente recente includ ședințele de radiații ultraviolete sau expunerea zonelor afectate la o combinație de radiații, deși acestea sunt potențial periculoase, pentru că excesul de ultraviolete generează cancerul de piele. Apoi se poate apela la remediile probiotice, medicii recomandă pacienților să poarte haine din materiale naturale (bumbac, in, mătase) și să le spele cu detergenți fără înălbitori chimici. De ajutor este și eliminarea din alimentație a acelor mâncăruri sau ingrediente care vă produc alergii.

Dintre cremele eficiente în combaterea pruritului dermatitei atopice se remarcă cele pe bază de uree, îmbogățite cu vitamine, care reduc uscăciunea pielii și ajută la eliminarea scuamelor. O astfel de cremă, numită chiar Uree, este produsă la Alba Iulia de către un farmacist și se poate procura de pe site-ul eladerm.ro la prețul de 19,90 lei o cutie. Crema cu uree nu are miros, pentru că nu conține parfum și nu conține nici parabeni, fiind un produs special conceput pentru bolile grave de piele, precum psoriazisul. Cremele dermatocosmetice sunt de mare ajutor oricui are pielea uscată, mai ales pe mâini, la coate și la genunchi, fără un motiv special și fără că uscăciunea să se datoreze detergenților din bucătărie, de exemplu.

Eu mă știu dintotdeauna cu probleme la încheieturile degetelor mic și inelar, unde am pielea uscată mereu, și nu am găsit remediu potrivit până când nu am început să folosesc o cremă pe bază de uree, care menține umezeala dermei timp îndelungat, astfel pielea regenerându-se rapid și menținându-se multă vreme curată și moale.


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!