Mireasa din Istanbul, ep. 18-19 turcesti, rezumat

Amândoi se înfurie, fiecare acasă la el, și încep să-și facă valizele certându-se cu câte cineva. Faruk țipă la Akif iar Sureyya se ceartă cu Dilara și cu Sanem prin telefon, dar se hotărăște să vină a doua zi la Istanbul ca să fie prezența la nunta prietenei ei. Acum, fiecare crede că are dreptate și că celălalt e de vină.
Osman o așteaptă pe Bahar la o cafea însă vine verișoara ei, care are și ea astm și pe care Osman o ajută să-și revină dintr-o criză. Esma, când aude că fiul său mai mare divorțează, aproape că nu-și poate stăpâni bucuria, și pune să i se pregătească dormitorul lui Fikret, iar pe Ipek și pe Fikret îi mută în dormitorul matrimonial care-i aparținuse ei și mai apoi lui Faruk. Înainte să plece la aeroport, colega de apartament a Sureyyei îi propune să-l cunoască pe fratele ei, care este avocat în Turcia, dar și muzician, în vederea divorțului.

Când ajunge în țară, Sureyya îl contactează pe Can, avocatul, dar acesta tocmai era în mijlocul unui concert live transmis pe youtube și îi propune să aștepte puțin, dar ea se enervează și pleacă acasă la Dilara. În zilele următoare o însoțește pe prietena ei pe la magazinele de modă să-și cumpere rochia de mireasă.
Garip, avocatul lui Adem, este, în realitate, primul iubit al Esmei, și de aceea ea era contrariată când a aflat că-l reprezintă pe fiul nelegitim al soțului ei. Garip vine în vizită la conacul Boran și le propune Esmei și fiilor ei să-l accepte pe Adem ca membru al familiei din două motive - unul, pentru că dacă se ajunge în justiție, va avea loc deshumarea lui Fevzi și atunci toată Bursa va avea ce bârfi, și doi, din moment ce Adem a cerut testul ADN este clar că nu se teme, și că e într-adevăr fiul lui Fevzi Boran.

Esma, însă, se înfurie peste măsură când aude așa ceva și pleacă de la masa negocierii, fiind convinsă că Garip s-a înțeles cu Adem și are propriile interese. Faruk, mai prudent, îl pune pe Akif să se intereseze de acest Garip mai îndeaproape. Într-o seară Dilara cu Adem și cu Sanem ies la un restaurant unde o invită și pe Sureyya. Din întâmplare și frații Boran iau acolo o cină de afaceri. Faruk nu este deloc atent la ce se discută, ci e cu ochii numai la Sureyya și când ea merge la toaletă, îi taie calea, și vorbește cu ea despre ce avocat are, crezând că îl va lua tot pe Garip, lucru care ar fi în dezavantajul lui. A doua zi Akif îi dezvăluie lui Faruk că Sanem i-ar fi spus că nepoata ei nu-și dorește divorțul și că nu și-a luat niciun avocat. Faruk crede ceea ce aude și se bucură în sinea lui.

Dar Sureyya, iritată de atitudinea lui Faruk de la restaurant, îl sună din nou pe Can și îi propune să se mai întâlnească odată. La această nouă întrevedere, Can vede că Sureyya oscilează și o determină să se hotărască odată, dacă vrea cu adevărat să divorțeze ori ba. Sureyya se decide să continue acțiunea de divorț și Can îl contactează pe Faruk să-i prezinte actele întocmite de el, în care Sureyya cere 2,5 milioane de lire turcești despăgubire morală pentru că a fost determinată să se căsătorească, ascunzându-i-se tot adevărul despre situația lui Faruk vizavi de Emir și Begum.

Acum e rândul lui Faruk să rămână uimit de propunerile lui Can, mai ales că el avea alte așteptări și credea că Sureyya nu are bani să-și pună un avocat. Atât Faruk cât și Sureyya sunt derutați, pentru că, fiecare spera în sinea lui la împăcare. Dar Sureyya știe minciuna că el ar fi revenit la Begum, iar Faruk este gelos pe Can, care este disponibil și o place pe clienta sa. Situația degenerează când Ipek, șireată și perversă, îi spune doamnei Esma despre despăgubirea pe care a cerut-o Sureyya. Esma se înfurie și îi promite lui Begum că o va ajuta să-l obțină pe Faruk, totodată încercând să-și convingă fiul că a avut dreptate când a văzut în Sureyya o vânătoare de avere.

În tot acest iureș, se pregătește nunta Dilarei cu Adem. Frații Boran se gândesc să-i ofere lui Adem prin contract o parte din acțiuni, ca să renunțe la procesul de paternitate post mortem și moștenire. Esma face gălăgie, și nu este de acord, mai ales că și Garip o influențează în acest sens, băgându-i în cap că fiii ei n-ar ezita s-o dezamăgească.

Vine și seara nunții Dilarei cu Adem, la care Boranii își anunță prezența în ultimul moment. Toată lumea bârfește pe șoptite despre Faruk și Sureyya. Pe scenă cântă Can și formația lui, iar când Sureyya urcă și ea să-i facă o dedicație muzicală prietenei ei, Faruk clocotește de gelozie și în aceeași seară, nu pierde ocazia de a-l amenința pe Can că va pierde procesul. Ca s-o convingă pe Sureyya că o iubește, se duce în camera unde se îmbrăcase Dilara, și o sărută spunându-i că ea este soția lui. Sureyya, e fericită, dar se preface supărată pe el. Seara se încheie cu anunțul făcut de Adem, care pune astfel în aplicare planul de răzbunare clocit de multă vreme în mintea lui, cum că și el este un Boran și mulțumește familiei lui regăsite că a venit la acest eveniment. Lumea rămâne uimită de ceea ce aude...

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

a fost: Mireasa din Istanbul, ep. 16-17 tr                    urmează: Mireasa din Istanbul, ep. 20-21 tr

sursa foto: capturi video de pe youtube

Pentru alte episoade din acest serial
vă rog accesați pagina Rezumate seriale.

Ce-a mai ramas din mine de Monique Proulx, recenzie

Titlu - Ce-a mai rămas din mine
Autor - Monique Proulx (volum apărut în Canada, ed. Boreal, 2015)
Traducerea - Diana Crupenschi
Editura - Univers
Colecția - Romanul sec. XXI
Preţ - cca 40 lei, 338 pagini
Anul apariţiei - 2017
ISBN - 9786067710861

Romanul social Ce-a mai rămas din mine (titlul original Ce qu'il reste de moi) prezintă epopeea unui oraș. Personajul principal este orașul în sine, la modul general, exemplificat prin metropola canadiană Montreal. Astfel, acolo locuiesc în armonie și Hasid de pe strada Durocher, care se grăbește zilnic să ajungă la sinagogă, și artistul care dă un spectacol în studioul său din cartierul de divertisment și mulțimea adunată în Bell Center. Deși oamenii care umplu acest oraș sunt atât de diferiți, ei au totuși ceva în comun: fervoarea metropolitană, freamătul marelui oraș, transcendența istoriei îngropate adânc sub asfaltul pe care îl calcă ceas de ceas. Potrivit autoarei Monique Proulx, un depozit mistic se ascunde sub picioarele montrealezilor, contaminându-i, dându-le energie, și acesta este cel mai mare avantaj al lor. Monique Proulx propune aici un mare roman al metropolei, și revenind la originea orașului, ea descrie visul, aparent lipsit de sens, care i-a dat naștere. Arată modul în care viziunea incredibil de îndrăzneață a fondatorilor lui continuă să se manifeste și azi, în concentrarea umană care a devenit Montreal-ul de astăzi.

Laurel, un căutător al adevărului ne ghidează prin această carte a aventurilor multiple și a trăirilor intense. De la el, ajungem la Thomas, tatăl său, scenarist renumit, la tânăra sa mătușă Gaby, care predă franceză imigranților, la bunica Francoise, recent decedată, care-i amintește lui Laurel neîncetat despre descendența lor franceză și despre Folle Entreprise. Plonjând în trecut, descoperim că la începuturi a fost un anume Paul de Chomedey, care pune piciorul pe o insulă ce avea să devină foarte importantă în viitor. Poate că adevăratul protagonist al acestui roman este de fapt Jeanne Mance, care descoperă, ca și ceilalți care au părăsit Europa pentru America, o altă viață. De-a lungul timpului, toți cei care au devenit locuitori ai marelui oraș, au descoperit o altă viață și și-au croit un destin nou prin ea.

Revenind în prezent, o cunoaștem pe Maya, iubita lui Laurel, care este mult prea frumoasă pentru a-i rămâne fidelă. Maya locuiește într-o casă bântuită, crede ea, și îl cheamă pe Guillaume, preotul, contactat printr-o aplicație pe smartphone și angajat ca s-o exorcizeze. Dar dincolo de fantomele propriei conștiințe, Maya e o femeie decăzută moral, inconștientă de mocirla în care se zbate să supraviețuiască. Prin Guillaume ajungem la afganul Zahir Ramish, care se refugiază în biserica pentru a face greva foamei.

Așadar, prin multitudinea de personaje umane, schițate în tușe puternice, prin vâltoarea unei vieți care pune laolaltă episcopi, comercianți, artiști, oameni din toate categoriile sociale, autoarea găsește armonia sonoră care face din toate aceste destine separate un întreg. Mai mult, paralelismul poveștilor din trecut și din prezent nu este deranjant, nu reprezintă un hiatus și nu te face să crezi că citești niște nuvele separate, dimpotrivă, același filon mistic traversează timpul și sălășluiește atât în primii coloniști francezi cât și în urmașii lor de azi.

Deși la început mi-a fost greu să intru în poveste, mă bucur că am perseverat. Personajele sunt bogate, complexe și ating o varietate de teme actuale fără a fi dezvoltate redundant și obositor. Cartea se citește ușor, fluid, paginile curg una după alta, adâncindu-te și pe tine în misterul marelui oraș. Este remarcabil faptul că, prin această faună foarte diversă, autoarea ne invită într-o metropolă reală, chiar dacă este o ficțiune. Persoanele fără adăpost, aborigenii, comunitățile culturale sunt bine reprezentate, fără a se intra în detalii inutile. Totul reprezintă un mare tablou al unei societăți unite, vii, pe care chiar așa am vedea-o și noi, potențiali vizitatori ai Montreal-ului. Însă în carte, lucrurile evoluează diferit, către ceva amenințător și negru.

În final, cititorul nu poate decât să aprecieze munca depusă de Monique Proulx care semnează un roman scris cu un stil aparte: dialoguri animate, demne de claritatea cu care scriu mari romancieri, bogăție în alegerea cuvintelor, precum și originalitate în firul narațiunii. Astfel, Monique Proulx își confirmă locul pe podiumul marilor scriitori ai literaturii universale contemporane.

Am avut plăcerea să citesc această carte prin bunăvoința editurii Univers.
Cine dorește, poate cumpăra cartea direct de aici sau de la librăriile partenere.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!