Experienta mea cu magazinul La Rosa bijuterii. Meciuri

Meciul preliminar - pentru că port mărimi mari la inele, şi pentru că vreau să le port pe degetul mijlociu uneori, nu-mi găsesc în magazinele de bijuterii ceea ce vreau. Aşadar, sunt nevoită să caut pe internet şi nu că mi-ar displăcea asta, însă când vine vorba de bijuterii, parcă prefer să le iau direct din magazin.

Şaisprezecimi - recomandat fiind de o colegă de serviciu, care şi-a luat verighetele de la ei, din magazinul din Bucureşti, am accesat site-ul La Rosa bijuterii. Multe mi-au plăcut, recunosc, şi aş vrea să-mi mai comand pe acest site, dar mai întâi trebuie să mă înarmez cu răbdare, pentru că dacă produsul dorit este pe comandă şi nu există în stoc, trebuie să aștepți mai mult decât ți se spune inițial. După ce mi-am ales un inel care mi-a plăcut, mi-am făcut cont, am pus inelul în coş conform cu mărimea dorită şi am plătit cei 30% avans ceruţi de La Rosa dacă bijuteria se execută la comandă. Asta era pe 7 septembrie. În mesajul primit odată cu factura scria că în 2-3 săptămâni inelul va fi gata şi va fi trimis prin Fan Curier la adresa specificată. Până acum, avantaj ei - banii de avans.

Optimi - aştept cuminte 3 săptămâni, trece şi a patra. Nici un semn de la ei. Le scriu un email pe 2 octombrie. Primesc răspuns, citez "comanda este în curs de finalizare şi va ajunge în magazinul La Rosa din Bucureşti, la sfârşitul acestei săptămâni, moment în care veţi fi contactată de un reprezentant pentru confirmare şi stabilirea detaliilor expedierii." 2 oct. era luni, până vineri după amiază nu primesc nici un semn. Unu - zero pentru ei.

Sferturi - joi pe 12 oct., după 5 săptămâni de aşteptare, sun. Primesc şi verbal exact acelaşi mesaj, că bijuteria comandată este în curs de finalizare şi va ajunge în magazinul La Rosa din Bucureşti, la sfârşitul săptămânii viitoare (era joi după amiază, nu mai puteau zice că ajunge în vinerea aia). Încep să mârâi deja. Nu mi se pare corect să fii obligat-ă să dai avansul şi după aia să aştepţi cu ochii-n soare ca şi cum banii i-ar putea păpa lupul. Adică, dacă ştiau că durează, puteau să pună mâna pe un telefon să anunţe de la bun început că va dura mai mult, nu să îi caut eu pe ei. Şi îmi mai spun că au atelierul în străinătate, că de aia se întârzie atât (mă rog, chiar acum o lună am comandat de pe un site chinezesc şi în zece zile am avut rochia acasă, deci... despre ce vorbim! probabil atelierul La Rosa e prin Australia sau pe vreo sondă spaţială...). Deja nu mai am încredere şi faultez. Mă plâng pe facebook şi lansez varianta meciului cu prelungiri - adică încep să iau în considerare reclamaţia la Protecţia Consumatorului. Galeria mă încurajează să fac asta cât mai repede şi să închei meciul - dar ce folos? Eu vreau inelul, nu retrogradarea magazinului :)

Mai trece o săptămână, şi ajungem în semifinale. Joi, pe 19 oct. scriu email şi le dau cartonaş roşu, le spun în faţă ce cred şi că voi face reclamaţie. Nu primesc nici un răspuns. Vineri, sun. Şi înregistrez cu camera foto. Vreau să înregistrez convorbirea, dau pe speaker telefonul, dar nu-mi răspunde nimeni. Scriu un email în care le spun să-mi trimită barem avansul înapoi în cont (dau iban-ul) şi cu asta încheiem la scor egal. Nu primesc nici un răspuns, dar după o oră, ce să vezi, sună telefonul, număr necunoscut. Vocea domnişoarei de la La Rosa. Mieroasă, îmi spune că inelul este finalizat şi că ajunge miercuri în magazinul lor şi că voi fi sunată ca să le spun cum să ajungă în posesia mea. Nu cred nimic, dar la telefon zic că, hai, treacă de la mine. Mă gândesc că nu mai scriu nici un email, nu-i mai apelez, dar dacă miercuri nu primesc semn de la ei, joi completez formularul online de la protecţia consumatorului. Mi-am făcut tot felul de print-screen-uri, am dovezi, inclusiv înregistrarea când i-am sunat până ce mi-a răspuns robotul.

Finala. Am o săptămâna încărcată şi uit de ei. Marţi după amiază mă sună La Rosa. Le dau adresa şi îmi confirmă că inelul este gata și ajunge miercuri sau joi la mine acasă cu Fan curier. Ieri după-masă inelul a ajuns pe degetul meu, la preţul din ziua în care am făcut comanda (între timp s-a mai scumpit un pic). Unu-unu. Gong final sezonul întâi. Abia am prins curaj, mai am nişte bijuterii în wishlist :)

Nu-mi dau seama cine a câştigat. Ei, că m-au făcut să aştept cca 2 luni, sau eu că am un inel superb pe deget? Aş zice că eu, deși...

Bijuteriile La Rosa chiar sunt frumoase şi foarte bine finisate. Personalul vorbeşte frumos şi respectuos (bine, nici eu nu le-am spus în faţă câte frigidere de carne le-am umplut în gând). Însă ar trebui ca în cazul în care livrarea întârzie, clientul să fie anunţat de întârziere, nu să fie cel care sună şi îşi face probleme. Vorba cuiva de pe facebook: dacă eu nu aveam banii pregătiţi, mă aşteptau vreo 5 săptămâni să le plătesc inelul integral?


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Patria mea esti tu, ep. 23 rezumat

Generalul pleacă trist şi confuz. Pe drum, îşi aminteşte momente din viaţa lui cu Azize şi parcă îi este greu să creadă că femeia vieţii lui chiar nu-l mai iubeşte. Când ajunge în magazia unde se întâlnea cu Yakup, îşi varsă nervii pe masa şi scaunele din incintă, urlând ca un leu în cuşcă de durere. Se trânteşte pe jos, plângând şi rugându-se la Dumnezeu să-i curme suferinţa, strigând "Ajunge, Doamne, ajunge!"

În cartier, Eleni vine la Azize să îi spună că Yîldîz a venit supărată la ea, că logodna n-a avut loc. Azize nu înţelege de ce, dar Eleni nu ştie mai multe. Vasili o ceartă pe Veronika pentru eşecul suferit în timp ce Cevdet urcă agale scările, copleşit de propriile necazuri. Dar auzind discuţia de sus, intră în cameră şi află că Leon a contramandat totul. Ali Kemal, când aude, se înfurie grozav de mult şi vine la comandament să facă scandal. Cevdet abia reuşeşte să-l potolească, apoi se întâlneşte din întâmplare cu Tevfik şi se manifestă foarte ameninţător şi îndârjit în faţa lui.

Ali Kemal se duce s-o consoleze pe Yîldîz care plânge în noapte, parcă neîndrăznind să vină acasă cu aşa dezonoare pe umerii ei. Tevfik încearcă să-şi ia rolul de soţ în serios, deşi Azize se eschivează de la îndatorirea de soţie. Colonelul îi vorbeşte în termeni umilitori despre Cevdet, pentru a o face să-l uite, sau, poate, chiar să-l urască, dar Azize nu se lasă impresionată de vorbele soţului ei, ba chiar îl opreşte să mai arunce cu noroi în Cevdet, apoi iese din dormitor. Tevfik îşi priveşte mândru, verigheta, în timp ce Cevdet se perpeleşte în camera lui gândindu-se că Azize este în braţele duşmanului său.

Mai apoi el se destăinuie faţă de Yakup, singurul care poate să-l înţeleagă. Dar acum are o nouă misiune: trebuie să trimită armele lui Eșref paşa către Mustafa Kemal şi omul care conduce armata rezistenţei din Anatolia de Vest. Însă acest fapt nu va fi uşor de îndeplinit, pentru că şi Hamilton îi cere lui Tevfik acelaşi lucru, să găsească armele şi să le predea Antantei. Totuşi Tevfik refuză la început, înfuriindu-l pe Hamilton, apoi englezul îi explică totul în aşa fel încât colonelul nu mai are cum să refuze.

Lutfu şi prietenii săi se află în ascunzătoarea unde au dus telegraful şi transmit mesaje. Eftalia se duce la anticarul de ceasuri şi cere un anumit ceas, cu lanţ, dintr-o vitrină. Yakup, deghizat, o urmăreşte îndeaproape. Azize se duce la Veronika să discute despre imposibilitatea căsătoriei lui Leon cu Yîldîz, deşi el nici nu doreşte acest lucru. În acelaşi timp el îi trimite lui Hilal un mesaj printr-un copil care i-l aduce la spital. Leon o aşteaptă undeva în singurătatea unei păduri. Hilal vine la întâlnire şi îl dojeneşte pentru ce i-a făcut surorii lui, apoi discuţia alunecă spre ei doi. Leon încearcă s-o facă pe Hilal să înţeleagă că o iubeşte foarte mult, dar Hilal tot nu-şi dezvăluie sentimentele faţă de el şi pleacă plângând.

Hamilton stă de vorbă cu Eftalia şi îi dă de îndeplinit o misiune care-l vizează pe Tevfik, menționând și că el s-a căsătorit cu Azize. Femeia nu are ce face, mai ales că susţine în continuare că nu-l cunoaşte pe colonel şi că n-a mai avut de-a face cu el până acum, dar este foarte tulburată să audă despre căsătorie. La spital vine o femeie cu un copil cu febră. Azize şi Hilal îl îngrijesc imediat, iar mama lui povestește că face parte dintr-o comunitate de nomazi şi că mai mulţi membri, inclusiv adulţi, s-au îmbolnăvit şi au făcut febră. Azize încearcă s-o liniştească pe biata femeie şi o convinge să plece, apoi ea se duce la Tevfik să-i înlesnească o audiență la Vasili. Tevfik acceptă și o aduce pe Azize într-un moment când și Cevdet, Veronika, Lucy și Charles sunt de față. Azize cere ajutor pentru acea comunitate de oameni sărmani, însă Hamilton preia frâiele discuției și se opune.

Azize, dacă vede că de la şefi nu poate primi ajutor, se adresează oamenilor simpli şi apoi organizează o strângere de alimente şi de lucruri. Yakup se duce iarăşi, deghizat, în tabăra oamenilor lui Eșref paşa ca să afle unde sunt ascunse armele. La un moment dat, Ali Kemal este la spital să ajute, dar un copil vine şi îi dă un bilet, iar Hamilton, care este şi el acolo, priveşte cu luare aminte ceea ce vede, că prietenii lui Hilal de la ziarul clandestin se duc împreună cu Ali Kemal. Mehmet este pe străzi şi şterge semnele cu cretă de pe pereţi. Cu toţii ajung în acelaşi loc şi se întâlnesc cu Yakup care le dă noi informaţii şi misiuni. Cevdet este după un zid şi aude ce se discută.

Operaţiunea de strângere de ajutoare ia amploare şi se desfăşoară sub supravegherea soldaţilor turci. De fapt, totul are loc exact acolo unde sunt armele lui Esref, şi probabil că sub alimente şi ajutoare, în coşuri se vor transporta acele arme. Ali Kemal îi arată lui Azize o scrisoare care pe ea o îngrijorează, dar tânărul este mândru şi bucuros de ceea ce face. Noaptea, într-adevăr, Azize, copiii ei şi ceilalţi oameni care îi ajută, vin la depozit şi scot din baloţii de paie puştile pe care le pun în lăzi. Dimineaţa, Yakup îl învaţă pe Mehmet să tragă cu puşca, având drept ţinte nişte sticle. Stavros primeşte de la Yîldîz un mesaj important şi crede că a venit şi momentul lui, pentru că el mai încercase să scoată informaţii de la ea. Cei doi se întâlnesc la o ceainărie, dar Stavros rămâne cu buza umflată.

Vasili află de convoiul care urmează să se pună în mişcare şi vine să controleze. Mehmet şi Yakup stau în poziţii strategice în nişte poduri pregătiţi să tragă. Vasili vorbeşte cu Azize şi apoi îl pune pe Cevdet să controleze transportul, dar imediat se răzgândeşte şi îl trimite pe Leon la verificat. Cevdet are emoţii, la fel ca şi toată familia lui. Mehmet şi Yakup îl au pe Leon în bătaia pustii. Leon găseşte o armă, iar un deget apasă pe trăgaci ...

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

a fost: Patria mea esti tu, 22                        urmează: Patria mea esti tu, episodul 24 rezumat

sursa foto: capturi video de pe youtube

Pentru alte episoade din acest serial

vă rog accesați pagina Rezumate seriale.