 |
| Templul Cerului - exterior |
Templul Cerului a fost ridicat între anii 1406 - 1420 pe vremea împăratului Yongle, care a construit şi Oraşul interzis. Din acest complex mai fac parte şi templele numite ale Pământului, Soarelui şi Lunii, situate în nordul, estul şi vestul arealului, dar acestea din urmă au fost adăugate în sec. al 16-lea. În 1918 a fost deschis pentru public iar din 1998 face parte din patrimoniul UNESCO.
Dreapta, imagine de interior din Templul Cerului (sursa foto cu interiorul templului : wikipedia)
Într-una din sălile laterale care străjuiesc pagoda, am putut vedea o miniatură şi o secţiune a interiorului.
Stânga - secțiune a templului.
Dreapta - miniatura a Templului Cerului
În aceeaşi zi am vizitat un magazin de perle, unde ni s-a explicat cum se formează perlele naturale şi cele de cultură, de apă dulce. Perlele naturale, de apă de mare, formate în timp îndelungat datorită unui fir de nisip intrat în interiorul scoicii, pe care scoica îl tot înconjoară cu sidef pentru că o deranjează, sunt cele mai scumpe. Perlele de cultură, care, de fapt reprezintă o mărgea de plastic introdusă în scoica perliferă şi lăsată un timp acolo să se acopere de sidef, sunt mai accesibile la preţ. Magazinul vizitat de noi avea o mare varietate de bijuterii, de toate calităţile, cu perle încrustate în aur, argint sau inox. Ni s-a spus că perlele aurii sunt cele mai rare, apoi la rând erau perlele negre, de fapt, gri albăstrui. În afară de perle în magazin se mai comercializa cremă de faţă cu pudră de perle. Am putut plăti cu cardul - modalitate destul de rar folosită de către turişti în China din două mari motive: majoritatea magazinelor acceptă doar carduri emise de bănci chinezeşti, şi pentru că nu este recomandabil să efectuezi plata cu cardul la orice magazin, pentru că te poţi trezi la un moment dat fără bani pe el.
Perlele aurii, cele mai scumpe
brățări de perle și alte pietre semiprețioase
coliere cu perle
perle negre și cenușii
 |
| Șiragul de perle naturale este vechi. Se observă diferența de culoare și luciu dintre perlele vechi și cele noi, de la inel și de la setul cu perle negre. |
 |
| perlele negre, de aproape |
După aceea am mers la fabrica de jad, unde am văzut la masa de lucru şi un prelucrător care poliza o bucată de jadeit. Ni s-a spus că fiecare muncitor de acolo face doar un anumit fel de piese: unul face pandantive gen lacrimă, altul elefănţei, altul dragoni sau sfere, etc. Jadul este o rocă metamorfică, un silicat de aluminiu, calciu şi magneziu, cu luciu sticlos, în general de culoare verde crud, dar există variante de la alb lăptos şi verzui, până la maro sau bleumarin. În China este considerat un obiect de cult şi o piatră semiprețioasă de mare valoare, despre care se crede că are proprietăţi oculte, alungând spiritele rele.
Gemele din care se obtine jadul si alte pietre semiprețioase
Bijuteriile de jad sau piesele ornamentale se obţin în principal din două variante minerale: nefritul şi jadeitul. Nefritul constă dintr-o reţea microcristalină în care se interferează calciu, magneziu, fier, astfel în funcţie de elementele respective şi de proporția lor, roca are diferite culori. Cu cât este mai mult fier în compoziţia cristalului, cu atât mai verde e culoarea lui.
Jadeitul este un piroxen bogat în sodiu şi aluminiu. Jadul din jadeit este mai preţios decât cel din nefrit, având o duritate mare, 7 din maxim 10 (care este duritatea dimanatului). Nefritul are o duritate ceva mai mică, în schimb este mai rezistent la spargere decât jadeitul. Artefactele din jad sunt cunoscute încă din preistorie, rocile de jadeit şi nefrit găsindu-se atât în Asia cât şi în America de Sud sau Noua Zeelandă. O varietate rară de jad, cel alb, se găseşte doar în China şi este una dintre cele mai scumpe.
statui de jad
magazinul de jad
statui din jad
 |
| Pandantiv de jad verzui si sarpe de jad maro |
 |
| detaliu |
În China, jadul este la mare preţ, fiind considerat regina pietrelor, la fel cum în occident diamantul este cel mai valoros. Jadul era mai ales apanajul claselor sociale bogate şi în trecut fiecare bărbat trebuia să poarte la brâu sau la buzunarul pantalonului o piatră de jad care să-i ateste poziţia socială. Cindy, ghida noastră de la Beijing, ne-a spus că salutul specific chinezesc, plecăciunea cu mâinile împreunate ca pentru rugăciune, este la origine un omagiu adus zeilor, şi un gest făcut pentru a vedea mai bine piatra de jad de la brâu, ca să se ştie ce rang social are purtătorul ei. În chineză, ideograma jadului este 玉 şi se citeşte iu. Ea reprezintă un om, simbolul omului este linia verticală traversată de trei linii orizontale, iar linia scurtă, oblică este jadul pe care fiecare bărbat îl purta la brâu, mărimea şi culoarea sa aducând informaţii despre poziţia socială a proprietarului pietrei.
bijuterii cu jad
Brățările sunt de agat, piatra soarelui și sus, ochi de tigru. Se văd imperfecțiuni, acesta fiind un semn că sunt pietre adevărate, și nu falsuri. De asemenea, luciul nu foarte sticlos, este un alt element care deosebește o piatră reală de una falsă.
Mi-am luat de la magazin un pandantiv micuţ (şi al naibii de scump :D ) şi un şarpe, de bibelou, pentru ca, aşa cum zicea cineva în autocar, să am şarpele casei, de protecţie, în biblioteca mea :). Apoi, peste o oră, aveam să văd în holul teatrului unde am vizionat un spectacol de acrobaţie, bijuterii cu perle şi brăţări de jad la preţuri mult mai accesibile. Şi erau reale. Cele false le-am găsit în bazarul de la Marele Zid, costau 10 yuani (cca 1,5 dolari) bucata, faţă de câteva sute de yuani la magazinul fabricii. Atunci am întrebat ce este aceea şi - am apreciat sinceritatea chinezoiacei care le vindea - mi-a răspuns că sticlă. Însă că aspect, erau identice cu acelea de jad!! Deci multă atenţie de unde cumpăraţi diverse obiecte de jad sau perle, sau alte artefacte preţioase. Cele de la bazar sunt susceptibile de a fi falsuri. Totuşi, una dintre colegele de călătorie susţine că şi-a luat o brăţară de jad adevărat din bazarul de la Shanghai cu 120 de yuani (cca 15-16 dolari), pentru că a comparat-o cu aceea luată din magazin şi erau identice. Tot ce se poate să fi avut noroc de un negustor mai cinstit. În acest caz, pot să spun că-mi pare rău că nu prea m- am atins de obiectele comercializate în bazar, care mi s-au părut ieftine, din toate punctele de vedere.
Șarpele de jad pus pe brățări din agat - jos, piatra soarelui și ochi de tigru - sus
Seara am fost duşi la un teatru, la spectacol de acrobaţie. Cum vă spuneam ieri, înainte să înceapă spectacolul, o plasatoare chinezoaică m-a dat afară din sală. Noi aveam locuri pe ultimele 3 rânduri din lateral-dreapta, dar eu voiam să stau pe un scaun la margine, să nu deranjez colegii de excursie dacă vreau să ies afară. Pentru că locurile de pe margine se ocupaseră, m-am gândit să mă aşez pe primul scaun de pe ultimul rând din zona centrală, care era aproape goală, că sala nu era nici pe jumătate ocupată. Însă n-am apucat să mă aşez, că plasatoarea din spatele meu m-a invitat afară cu un gest larg şi elegant, totuşi :) Am ieşit, foarte nervoasă, pentru că nu aveam nici cu cine să mă cert şi mai ales în ce limbă???? Am stat un sfert de oră pe hol, admirând magazinul de suveniruri şi bijuterii, apoi am intrat la loc văzând că micii chinezi se tot foiau când afară, când în sală, fără nici o problemă. Noroc cu doi soţi, din autocarul nostru, care s-au mutat ei pe zona centrală şi mi-au eliberat un loc de margine. Că eu, de teamă că mai vine vreun chinez să mă ridice de pe scaun, nu m-am mai aşezat în altă parte decât în rândurile alocate nouă.
sala de teatru, înainte de începerea spectacolului
Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!
sursa foto: albumul personal, unde nu este specificat altfel
Pentru alte articole din această excursie
vă rog accesați pagina Călătorii.
