Coduri vestimentare: cocktail party

sursa: pixabay.com

Codurile vestimentare, mai pe scurt, dress codes, sunt nişte reguli scrise, însă mai ales nescrise, privind îmbrăcămintea în anumite ocazii. Ca şi alte aspecte ale felului în care arătăm, aceste coduri au o anumită semnificaţie, transmit nişte simboluri şi nişte mesaje, în funcţie de circumstanţă şi de aşteptările celorlalţi. Dacă vreţi, este un alt mod de a comunica semenilor cine eşti şi ce statut ai în societate. Deşi de-a lungul timpului fiecare cultură şi fiecare tip de societate a avut normele sale, astăzi codurile vestimentare ale occidentului sunt acceptate de toată lumea ca valabile.

Mesajul transmis de un asemenea cod se referă la profesie, la poziţia socială, venituri, clasa socială din care face parte persoana, starea civilă, apartenenţa religioasă, etnică sau politică, atitudinea sa faţă de modă, tradiţii şi de multe ori dă un semnal şi despre disponibilitatea sau chiar orientarea sexuală, acest ansamblu fiind definitoriu pentru cultura din care face parte respectiva persoană. De-a lungul istoriei, în special clasele superioare adoptau un asemenea cod vestimentar, ca să se diferenţieze de păturile de jos, care nu aveau voie să poarte haine din anumite materiale sau bijuterii de o anumită mărime, datorită rolului lor în societate şi a locului umil pe care-l ocupau.

În societatea de azi se folosesc în principal cinci coduri vestimentare:
- white tie (cravată albă), codul cel mai exclusivist, care are cerinţe stricte atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei, şi anume frac, cămaşă albă, brâu alb şi papion alb, respectiv rochie, obligatoriu lungă şi mănuşi.
- black tie (cravată neagră), cu smoking şi papion negru pentru bărbaţi, rochie lungă pentru femei.
- lounge suit (costumaţie de gală), costum şi cravată pentru bărbaţi, rochie de ocazie pentru femei.
- cocktail party, e mai puţin pretenţioasă, costum pentru bărbaţi, cu cravată sau fără, cu papion sau fără, şi rochii de seară scurte, pentru femei.
- smart casual, cu vestimentaţie mai comodă pentru bărbaţi, sacou, blugi, tricou, însă neapărat pantofi eleganţi, iar pentru doamne orice fel de rochie sau compleu elegant.

Vorbind despre vestimentaţia de cocktail la femei, pot să spun că este cea mai versatilă şi că aici, doamnele au de câştigat, pentru că dacă domnii sunt obligaţi de etichetă să poarte un anumit costum, doamnele pot alege o ţinută de cocktail şi la o ocazie black tie nu foarte strictă. De-a lungul timpului rochia de cocktail - denumirea a fost inventată de Christian Dior spre sfârşitul anilor '40 - a fost mai întâi lungă până la gleznă, sau de lungime medie. Însă definiţia modernă a acestei rochii aduce lungimea ei până peste genunchi, astfel, fiind foarte potrivite la o asemenea ocazie rochiile scurte cu dantelă sau cu inserţii brodate manual.

De asemenea, pentru că la o ocazie de acest fel eticheta este una lejeră, doamnele şi domnişoarele pot purta şi salopete elegante de seară, cu umerii goi şi cu pantalonul larg, vaporos, acoperind glezna.
Aşadar, până la urmă tot noi suntem cele mai avantajate, pentru că putem să asortăm două, trei piese elegante de îmbrăcăminte, accesorizate potrivit şi avem o ţinută impecabilă atât la un dineu cu ştaif cât şi la un garden party.


Dacă ți-a fost util, dă mai departe!

Un Johnnie Walker dublu. Eticheta rosie, albastra sau neagra?

Acum câteva zile stăteam de vorbă într-un Starbucks din Shanghai cu un somelier, iubitor de călătorii, ca şi mine. Eu şi colega mea de cameră intrasem la aer condiţionat şi la un frappe mai rece decât gheaţa, pe o căldură insuportabilă cu care nu eram obişnuite. Domnul Titi avea în faţă o bere chinezească, slabă, mai slabă decât aceea europeană, iar dna Carmen a scos din geantă o sticluţă mică de whisky, adusă de acasă, despre a cărei provenienţă nu ne-a povestit nimic. Era învelită într-un gen de săculeţ de pânză, şi dl Titi a făcut o glumă, întrebând-o dacă mai primeşte o duşcă în caz că ghiceşte culoarea etichetei acelei băuturi alcoolice.

Noi n-am înţeles la ce se referă domnul somelier când a zis de culoarea etichetei. Apoi dânsul ne-a povestit că whisky-ul nu este de un singur tip şi nu se distilează dintr-un singur fel de materie primă. De exemplu, whisky-ul Johnnie Walker are nu mai puţin de 15 variante diferite, cu tot atâtea etichete diferit colorate.

Conţinutul unei sticle cu etichetă roşie, Red Label, cel mai cunoscut din lume, este distilat dintr-un amestec de băuturi alcoolice din 35 de mixuri de cereale şi malţ şi poate fi folosit şi pentru cocktailuri. Se spune că era băutura favorită a lui Winston Churchill care obișnuia să deguste câte un pahar, cu sifon. Acest whisky are o culoare caldă de chihlimbar, si are un anume gust de piper şi rom. Alcoolul din el se simte în nări odată ce ai apropiat paharul de nas.

Eticheta neagră, Black label, este un whisky provenit din 75 de mixuri de cereale diferite, apoi ţinut la maturare în butoaie din lemn timp de 12 ani. Dacă butoaiele sunt din stejar vechi, ceea ce-i împrumută băuturii o aromă de fum, de scoarţă de stejar şi de vanilie, atunci avem în faţa noastră un Double Black label. Culoarea acestuia este mai închisă, un gen de caramel, iar gustul e aromat, echilibrat, satinat, cu note de scorţişoară. E mai dens decât Red Label şi mai dulce, datorită adaosului de zahăr caramelizat.

Dacă până acum am vorbit despre whisky-ul de serie, de acum înainte vin la rând etichetele ediţiilor limitate. Johnnie Walker cu etichetă aurie, Gold label a fost produs prima dată la sărbătorirea centenarului şi reprezintă un whisky maturat timp de 18 ani. Însă în 2013 eticheta aurie a fost înlocuită cu un fel de certificat de garanţie a vârstei conţinutului acestor sticle. Același whisky, dar cu etichetă Platinum, se vinde mai ales în ţările asiatice.

Eticheta albastră este aplicată pe sticlele cu whisky distilat după primele formule originale de amestecuri de cereale şi malţ maturate timp de 15 ani, formule rămase secrete. Este cel mai scump tip de Johnnie Walker (costă cca 500 de dolari americani) şi e făcut din cele mai rare materii prime. Sticla se ambalează într-o cutie elegantă, neagră sau belumarin, capitonată cu mătase albă, fiecare fiind înseriată şi însoţită de un certificat de autenticitate. Michael Jackson ar fi gustat acest whisky şi l-a evaluat cu 9 din maxim 10. Este o băutură aromată, fructată, cu iz de fum, dar foarte satinată şi uşor dulceagă.

Nouă ne-a făcut plăcere să-l ascultăm pe domnul Titi şi să aflăm ceea ce v-am împărtăşit şi vouă. Iar dacă nu-mi permit să cumpăr o sticlă de Johnnie Walker blue label, sper ca într-o zi poate să primesc una drept cadou :)

sursa foto: 1+2 - pixabay.com, 3 - wikipedia

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!