Masinute electrice pentru copii - jucariile de ieri si de azi

Când eram copil, nu ştiu prin ce mutaţie a naturii, îmi plăceau mult maşinuţele, deşi aveam o colecţie întreagă de păpuşi. Sau poate tocmai de aceea tânjeam şi după altceva mai deosebit. Am avut două maşinuţe tare frumoase, din care una era teleghidată electric, pe baterii. Prima era o maşină sport, roşu sidefat, de 2 locuri, decapotabilă. Aceea îmi plăcea cel mai mult şi cred că, deşi am carnet dar nu conduc (deh!... frica, bat-o vina), în mintea mea am rămas cu visul de a avea o maşină decapotabilă roşie, sport.

A doua maşinuţă era un soi de Mercedes albastru, luxos. Avea şi două păpuşele în ea: un domn în costum negru, la volan, şi o domnişoară cu rochiţă roz de voal, pe scaunul din dreapta, care avea un aparat foto minuscul, în fața ei. Maşina mergea singură şi când se lovea de obstacole, tot singură rula în marşarier. La fiecare minut maşinuţa se oprea şi domnişoara se ridica automat din scaun făcând o poză. Bineînţeles bliţul micului aparat foto se aprindea preţ de o secundă. Apoi maşinuţa îşi relua mersul pe covor până când o luai s-o opreşti dintr-un buton on/off sau până când se termina bateria. Ba chiar, dacă mai ţin bine minte, Mercedesul acela de jucărie avea şi faruri care rămâneau aprinse în timpul mersului.

Acum nu ştiu ce s-o fi întâmplat cu ele. Le-am avut în casă mulţi ani după ce nu am mai fost la vârsta copilăriei, dar probabil undeva, la o curăţenie generală, cele două jucării de altă dată au fost ori aruncate, ori strânse şi aşteaptă şi azi în vreun colţ de boxă să le şterg de praf şi să le dăruiesc nepoţelului meu, Călin. Totuşi, dacă stau bine să mă gândesc, Călin poate să aibă parte de maşini electrice adevărate, de jucării pe măsura lui, în care se poate urca la volan şi se poate juca altfel decât o făceam eu în copilărie.

Căutând să văd dacă jucării cum am avut eu mai există, am găsit pe net maşinuţele de la Nichiduță.ro, sortate într-un adevărat top. Cele mai vândute maşinuţe electrice pt copii arată de multe ori ca şi acelea pe care le-am avut eu, doar că sunt mari, aşa încât copiii să poată să se acomodeze cu condusul, cu regulile de bază ale circulației. Poate că dacă eu aveam la timp o asemenea jucărie, azi n-aş mai fi avut teamă să mă urc la volanul unei maşini roşii, sport, decapotabile cu care să mă avânt pe autostrăzi.

sursă foto - site-ul nichiduta.ro

Dacă ți-a fost util, dă mai departe!

Capcana de purici

Probabil mulţi dintre voi o să râdeti. OK, nu mă deranjează :) însă cei care au animale de casă pe care nu le ţin numai în interior, o să-mi mulţumească în gând.

Eu am pisici şi nu aş putea vreodată să le iau libertatea de a sta la aer, printre flori, de a alerga în voie printre blocuri. N-aş putea să ţin un asemenea companion în casă toată viaţa lui, ca într-o închisoare. Aşa simt eu şi aşa simt mulţi iubitori de animale, ca mine. Însă din păcate, pisicile vin adeseori la pachet cu "musafirii" aceia pişcători, puricii.

Am folosit diverse soluţii de dat prin casă, spray-uri contra insectelor, substanţe speciale de dat pe spatele pisicilor, inclusiv din acelea scumpe de câteva zeci de lei o singură doză, care se dă la baza gâtului, au avut şi zgărdiţe veri la rând, dar eficienţa unora este minimă spre nulă, în timp ce a altora e mai bună. Cu toate acestea puricii nu dispar din casă sau de pe blăniţa dragilor mele blănoase. Pe ele le mai spăl câteodată, mai scapă de paraziţi, dar vara e un coşmar pentru picioarele mele, pentru că în covorul din sufrageria mea se ascund purici care mai apoi se înmulţesc. Nu ştiu de ce, muştele sucombă dacă le dau cu spray, dar de purici, vara, n-am prea scăpat uşor.

Anul ăsta, însă, întâmplător am descoperit o metodă de prins purici ieftină şi la îndemâna oricui. Aveam un pisic bolnav, pe Fatihuț, şi pentru că stătea mereu lângă mine în sufragerie, am adus o farfuriuţă cu lapte pe care am pus-o pe covor, să-i fie la îndemână când doreşte. El n-a băut de acolo, că oricum nu mai mânca de ceva vreme nimic, în schimb la 4-5 ore după aceea am văzut câteva puncte negre în lapte. Când m-am apropiat, erau purici morţi. Am lăsat farfuria acolo şi după câteva zile "strânsesem" 19 purici. O veritabilă capcană de purici, laptele ăsta de la piață, mi-am zis. Apoi laptele s-a închegat, de căldură; după câteva zile, am spălat farfuria, am pus lapte proaspăt şi am reluat operaţiunea. La fiecare 3 zile schimb laptele şi arunc "recolta" de purici morţi din el. Acum sunt la a treia schimbare de farfurie, şi am pus câte una în fiecare cameră, preventiv. Că nu ştiu cum se face, dar numai acolo unde stau eu și lucrez, adică în sufragerie, am companioni nedoriţi, că pisicile mele dorm afară între flori vara, nu în casă, ele vin doar la masă şi la smotocit....

Aşa că, vă recomand cu căldură această metodă de deparazitat casa şi animalele de companie de purici. Nu ştiu ce-i atrage la farfuria cu lapte, probabil se hrănesc cu el și rămân acolo înecați. Cert este că acum stau liniştită la calculator şi chiar dacă în covorul meu se mai ascund insecte pişcătoare, am găsit cu ce să le vin de hac :)




Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!