De unde iei poze fara copyright pentru blogul tau

Un articol pe blog oricât ar fi de util şi de plin de conţinut pentru cititor, parcă nu e complet dacă nu are o fotografie care să ilustreze tema acestuia. Dar unii nu ne permitem un abonament plătit pe site-urile de profil, iar poze din albumele personale nu avem cum să alăturăm întotdeauna unui articol. Cel mai uşor este să căutăm pe internet o poză relevantă pentru ceea ce am scris, dar din neatenţie sau din lipsă de informare, putem avea probleme, pentru că majoritatea fotografiilor sunt protejate de drepturi de autor.

Însă în sprijinul celor care doresc poze gratuite sunt câteva site-uri care oferă spre download imagini cu licenţă CC0. Ce înseamnă asta? E simplu, licenţa CC0 - Creative Commons zero - înseamnă că o poză este pusă la dispoziţia publicului gratuit, şi fără obligativitatea atribuirii, fără să pui link către autorul ei. Mai pe scurt, licenţa CC0 înseamnă că poţi copia, modifica, distribui şi folosi acea imagine, inclusiv în scopuri comerciale, fără să ceri permisiunea autorului şi fără să fii obligat să pui link către sursă/autor. Acest lucru este specificat în mod clar pe toate site-urile care furnizează imagini cu licenţă CC0, adică fără copyright.

Site-urile care conţin doar poze din domeniul public, adică ieşite de sub incidenţa legii copyrightului sau oferite din start cu titlul "fără copyright" sunt mai multe, însă nu toate conţin numai imagini cu licenţă CC0, de aceea am căutat câteva care oferă doar imagini fără copyright. Dintre cele pe care le-am găsit eu şi pe care le folosesc şi le recomand colegilor bloggeri care nu doresc să plătească pentru materialul foto de pe blogul lor, listez mai jos:

picjumbo
pexels
unsplash
pixabay
publicdomainpictures
publicdomainarchive

Toate aceste 5 site-uri sunt uşor de utilizat şi conţin în exclusivitate imagini fără copyright. Dar nu strică să vă uitaţi în dreptul pozei de care aveţi nevoie şi vreţi s-o descărcaţi dacă nu este vreo menţiune specială. De exemplu, unii fotografi menţionează expres că nu acceptă ca fotografiile lor să fie vândute.
Pentru bloggerii culinari, o colecţie de fotografii foarte reuşite cu fel de fel de preparate culinare se găsește pe site-ul foodiesfeed.com

Download plăcut!

Oracolul din anii de scoala

Mai ţineţi minte moda oracolelor când eram noi elevi? Cred că toţi copiii când terminau un ciclu de şcoală îşi făceau aşa ceva. În clasa a VIII-a am avut un caiet oracol, în care fiecare coleg sau colegă preferată - păi, da, că nu dădeam caietul acela să-mi scrie oricine în el! :) - avea pagina lui. Şi chiar menţiona aşa, ca un fel de proprietate personală, "aici este pagina mea...". Apoi fiecare lăsa câteva gânduri de despărţire după nişte ani de şcoală, pentru că drumurile aveau să ne fie separate şi cine ştie când aveam să ne mai vedem cu toţii. Pe atunci nu erau telefoane mobile, iar despre internet, email sau facebook nici nu putea fi vorba.

Unii colegi scriau şi nişte vorbe de duh, citate celebre din autori, romane studiate în şcoală sau auzite pe la televizor. Alţii împodobeau pagina lor cu floricele desenate, cu poze de actori celebri, cântăreţi, ba chiar şi maşini, la care pe vremea aceea nu puteam decât să visăm. Fiecare voia să aibă o pagină cât mai frumoasă. Asta se întâmpla într-una din zilele ultimei săptămâni de şcoală. Chiar dacă urma un examen de admitere, asta era singura distracţie pe care ne-o permiteam. Pe atunci nu exista noţiunea de banchet decât la terminarea liceului. Cel mult ne dădea voie diriginta să facem un fel de discotecă de după amiază, câteva ore.

Apoi, la clasa a zecea, am avut alt oracol. Eu fac parte din generaţia care a cunoscut examenul de treaptă. Însă de data asta nu ne despărţeam numai de clasă, pentru că dacă majoritatea rămâneam în acelaşi liceu, dar alegeam profiluri diferite, vreo câţiva plecau la alte licee. Acum oracolul era simplu, o agendă personalizată prin cele câteva vorbe lăsate de prieteni. Fraze scurte, aruncate în grabă, într-o pauză, sau mesaje standard, din partea celor cu mai puţină imaginaţie. Lipsesc copilăroasele floricele colorate sau poze decupate din reviste şi lipite de "pagina mea". Iar îndrăzneala supremă, o colegă foarte emancipată, scrie ceva despre adolescenţa ca un pat răvăşit după o noapte de iubire...

La terminarea liceului oracolul nu mai există. În schimb se inventează o formă prescurtată a lui: cocarda de la piept, pe care fiecare elev, şi dirigul sau profii cei mai de treabă, ne-au lăsat scrise cu pixul câteva urări pentru viaţă. Iar eu, şi alţii mai sentimentali, am scos de la naftalină oracolul dintr-a zecea şi l-am reactualizat, punând câţiva colegi să ne lase o amintire la pagina aniversării lor.

Tu mai ai oracolul din anii de şcoală?



Dacă ți-a fost util, dă mai departe!