De când postez rezumate la seriale pe blog mai vin unii să-mi spună că noi, cei care postăm pe blog despre seriale şi filme, încălcăm drepturile de autor ale producătorilor cu pozele pe care le încărcăm. Am zis de mai multe ori, în discuţii particulare sau pe facebook, că nu este chiar aşa, că un print-screen făcut în timpul vizionării unui episod nu reprezintă încălcarea drepturilor de autor ale nimănui. Şi iată în sprijinul a ceea ce ştiam, vine pagina de ajutor a facebook, care are un articol în limba română pe această temă. Aşadar, o poză (ori un citat) luată dintr-o operă de mare întindere se încadrează în conceptul de fair use, ori mai pe româneşte, de utilizare corectă.
Ca să detaliez cazul unui film ori al unui serial. Un film înseamnă o succesiune rapidă de fotografii instantanee, înregistrate de camera video cu o viteză de 24 de cadre/poze pe secundă. Viteza de redare atunci când vizionăm materialul video este aceeaşi, şi ea face ca ochiul să perceapă această succesiune rapidă de poze ca pe obiecte şi fiinţe în mişcare. Drept urmare, un episod dintr-un serial turcesc de cca două ore şi ceva, durează cam 7500 de secunde. Cu alte cuvinte în acel episod (durata fără reclame tv) există cca 180.000 de cadre, de poze separate. Eu postez într-un rezumat de la una până la 4-5 poze, de regulă, rareori am depăşit 10 sau 15 print-screen-uri la un articol. 5 poze, adică 5 cadre dintr-o peliculă de 180.000 de cadre reprezintă 0,002(7) - perioadă 7 - procente din acel episod, sau altfel spus, mai puţin de o jumătate de secundă din cele peste 120 de minute. De ce am făcut acest calcul? Pentru că tot uzanţele spun că fair-use înseamnă că poţi prelua până la 10% dintr-o lucrare/operă/conţinut care nu-ţi aparţine dacă-l foloseşti în scopuri didactice, ca şi comentariu, review, parodie, pentru cercetare, etc şi dacă menţionezi sursa.
Conform articolului din centrul de ajutor Facebook print-screen-urile folosite de mine reprezintă fair-use. De ce? Pentru că cititorii blogului meu vin pentru rezumate, nu pentru poze, drept urmare nu pozele sunt "inima" articolelor mele, ci conţinutul text. Acum unii vor spune că fair use, sau utilizare corectă ar însemna să nu am reclame pe blog pentru că asta înseamnă monetizare şi indirect fac bani din acele poze. Mai întâi de toate, eu nu vând print-screen-urile acelea nimănui şi nici nu mi-ar plăti cineva ceva pe ele că n-ar avea de ce. În al doilea rând printr-un review sau un rezumat care conţine câteva screen-shot-uri interesele financiare ale deţinătorilor drepturilor de autor nu sunt intersectate în nici un fel - după cum scrie şi în forumul hubpages.com - primul fragment încercuit din poza de mai jos (altfel, însă, stau lucrurile cu cei care postează filme/episoade întregi, fără să deţină copyright). Ba pot spune că dimpotrivă, datorită rezumatelor în avans, unii abia aşteaptă să vadă serialul sau episodul următor în totalitate, chiar dacă le-am dezvăluit eu, sau alţi colegi bloggeri de seriale, câte ceva din ceea ce urmează. Pentru că cine nu vrea să ştie dinainte ce se întâmplă în serialul preferat, cu siguranţă n-o să intre nici la mine pe blog şi nici la alt blogger care scrie rezumate la seriale sau review-uri de filme.
În fotografia de mai jos, încă un argument (traduc al doilea fragment subliniat): - în 1993 o Comisie Ad-hoc a discutat această chestiune şi printre alte argumente s-a concluzionat că "nu doar că este considerat fair use să publici imagini statice dintr-un film, ci nici măcar nu se consideră că este necesară obţinerea permisiunii de a o face". Citatul aparţine raportului Comisiei Ad-hoc a Societăţii pentru Studii Cinematografice "Publicarea imaginilor statice de film sub principiul corectei utilizări" de Kristen Thompson.
Acum, dacă ți-a plăcut și te-am ajutat cu ceva, dă mai departe!
