Ahmet se visează cu Kosem în grădina secretă, într-o superbă zi de iarnă
cu mult soare, într-o scenă idilică şi plină de iubire. Când se
trezeşte, de fapt, Kosem e tristă din cauza bolii lui Ahmet şi a
apropiatei lui morţi, amintindu-şi de bătrâna vindecătoare care
i-a spus că va ţine doliul celor dragi când i-a dat leacul
pentru variolă. Mai târziu, sultanul se duce la moschee să se
roage. Safiye vrea să-l scoată pe Iskender din zona palatului şi
să-l ducă în port unde o corabie îl aşteaptă. În acest timp
Kosem îi spune lui Ahmet că Iskender este fiul cel mic al
sultanei Safiye, iar el îi răspunde că şi Zulfikar i-a zis
acelaşi lucru. Apoi Kosem povestește că a investigat chestiunea,
că este adevărat şi că Safiye ştia de mai mulţi ani, iar Yasemin, care a fost trimisă de ea, prin Humașah,
e foarte probabil să-l fi otrăvit lent ca să-l pună pe Iskender pe tron.
Iskender şi mama lui ies pe stradă dar Haci, Davut şi gărzile îl
înconjoară şi ei nu mai au unde fugi iar Iskender este luat.
Mustafa se simte ceva mai bine, însă acum se preface că ia
medicamentul, dar după ce iese Dilruba, care i l-a dat, îl
scuipă. Osman şi Halime discută despre boala lui şi amândoi sunt
de părere că nimeni în afară de familei nu trebuie să ştie că
Mustafa este bolnav psihic. Pinhan aga, prietenul lui invizibil,
îl sfătuieşte pe Mustafa să fugă cu o corabie ca să fie liber. Zulfikar îi reproşează lui Kosem că nu aşa le-a fost înţelegerea şi că Ahmet nu trebuia să afle că Iskender este prinţ, dar şi Kosem argumentează că în acel moment Iskender nu ştia cine este şi că acum ştie şi poate reprezenta o ameninţare pentru sultan.
Toată lumea se agită. Iskender este adus în faţa sultanului care-i verifică semnul din naştere de pe umăr. Tânărul se apară spunând că el doar voia să plece, când a aflat cine este, tocmai ca să nu creeze probleme, dar Ahmet găseşte că exact acest gest trădează intenţia cuiva de a unelti împotriva lui. Mai încolo, Humasah se prezintă în faţa lui Ahmet şi îl roagă să ţină cont că Iskender i-a fost mereu loial şi că ea nu doreşte decât ca fratele ei să trăiască, nimic altceva. După ce Ahmet se retrage ca să-i decidă soarta lui Iskender, care este trimis la închisoare alături de Mehmet Giray, deocamdată, Kosem încearcă să-l influenţeze să-l execute pe tânăr, deşi el a salvat-o de la moarte de atâtea ori. Ahmet se opune argumentând că el n-a omorât pe nimeni din familia lui până acum şi că nu poate da un asemenea ordin. Dar starea lui Ahmet devine foarte proastă, vomită iarăşi sânge şi Kosem se sperie, lăsând la o parte subiectul execuţiei lui Iskender.
Safiye are o întrevedere cu sultanul şi îl imploră să-i cruţe viaţa fiului său, iar dacă e să omoare pe cineva, s-o omoare pe ea. Ahmet nu-i dă niciun răspuns. Iskender şi Mehmet Giray stau de vorbă unul cu celălalt şi Mehmet îi sugerează tânărului un plan de urmat, să evadeze din castelul unde sunt închişi şi apoi să stârnească o revoltă ca să preia unul tronul imperiului, celălalt tronul Crimeei. Dar Iskender spune că el n-a avut niciodată asemenea visuri de mărire şi nu-şi doreşte să conducă. Ahmet are acum un alt doctor care-i dă alt fel de tratament, dar îl avertizează că nu se mai poate vindeca, ci doar poate să-i uşureze durerile. Între timp se fac pregătiri pentru nunta lui Dilruba cu Davut paşa.
Când vine ziua nunţii, sultanul îi face lui Dilruba cadou un colier. Apoi îl aduce pe Iskender la palat şi de faţă cu Zulfikar îl anunţă că-i cruţă viaţa dar îl trimite guvernator departe de capitală, la Mora. După ce iese din cameră, Iskender o vede pe Kosem şi o întreabă de ce îl vrea mort, iar ea răspunde evaziv, dar tânărul continuă că de fapt, pe Safiye voia să se răzbune pentru că a făcut-o să-şi omoare propria soră. Kosem se enervează şi îi dezvăluie lui Ahmet că Iskender era îndrăgostit de ea, poate că în acest fel va obține execuția lui. Afară, Zulfikar şi câteva gărzi îl însoţesc pe Iskender şi ajung într-o pădurice unde se află săpată o groapă. Iskender este pus să îngenuncheze iar Zulfikar spune că din ordinul Măriei Sale va fi executat. Iskender se roagă la Dumnezeu, Zulfikar îi spune la ureche că este iertat apoi se preface că-l strangulează cu frânghia. Iskender cade ca şi cum ar fi mort, iar ceilalţi se pregătesc să-l îngroape. (aici se termină episodul 24 de la Kanal D.)
Ajuns la palat, Zulfikar predă cămaşa fermecată care ajunge la Safiye, deprimată că fiul ei a murit. Humașah este şi ea disperată şi urlă de durere la Zulfikar pentru că i-a executat fratele, dar în acelaşi timp strigă cât o ţin puterile că minte, că nu crede până nu vede că Iskender a murit. În acest timp Pinhan îl convinge pe Mustafa să se sinucidă aruncându-se în Bosfor de pe acoperişul palatului, promiţându-i că astfel va fi liber, pentru că va ajunge la corabia care-l aşteaptă. Ahmet vorbeşte cu Kosem despre un decret prin care moştenitorul tronului să fie primul băiat născut, ca să nu se mai omoare fraţii între ei. Halime îl vede pe Mustafa pe acoperiş şi cheamă gărzile, care-l aduc în faţa lui Ahmet. Pentru prima dată Mustafa recunoaşte că-i este frică să nu fie executat, că vede umbre şi aude zgomote şi că în fiecare noapte simte că vin călăii după el. Ahmet îşi cere iertare pentru ceea ce i-a pricinuit, apoi cei doi se îmbrăţişează.
Safiye şi Humașah îi cer lui Zulfikar să le ducă la mormântul lui Iskender, unde îl blestemă pe Ahmet să moară în chinuri. La palat, Ahmet se decide să se căsătorească legal cu Kosem şi îi dăruieşte o pereche de cercei. Urmează o noapte de iubire, dar dimineaţa lui Ahmet i se face rău şi merg amândoi în grădina secretă, acum acoperită de zăpadă. Ahmet moare împăcat în braţele lui Kosem, încredințându-i prinții, tronul și Imperiul.
Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!
a fost: Kosem ep. 23 urmează: Kosem ep. 25
sursa foto: capturi video de pe youtube
Pentru alte episoade din acest serial
vă rog accesați pagina Stele tv.
