Episodul începe cu monologul Anastasiei în timp ce merge pe coridoare către ieșirea din palat, spre locul unde revolta amenință să ia cu asalt familia regală. Anastasia nu mai e fetișcana blondă și naivă, jucată de Anastasia Tsilimpiou, ci e o femeie brunetă, frumoasă, sigură pe ea, jucată de Beren Saat. [
Această schimbare mi se pare fără nici o justificare cinematografică. Aș fi preferat să fie schimbată actrița - dacă era musai - la un moment dat, după ce trec niște ani, dar nu așa: intră blondă în iatacul sultanului și iese brunetă...] Anastasia se îndreaptă către ieșire în timp ce sultanele nu știu cum să fugă mai repede din palat. Ajunge afară, spune că este favorita sultanului Ahmet și începe să le vorbească rebelilor spunându-le că sultanul nu este mort, că este bolnav, dar respiră. Unul din instigatorii plătiți de Șahin strigă că femeia minte, apoi trage cu pușca. Glonțul străpunge rochia, iar Anastasia cade. De la fereastra de unde suita sultanelor privește totul se aud suspine și apoi tăcere. Toată lumea crede că Anastasia este moartă, deși nu se vede nici o picătură de sânge. Apoi ea se ridică de jos cu ajutorul lui Derviș, care e mai mult decât uluit. Sultanele stau și ele cu gurile căscate, la fel și Bulbul și Cennet. Instigatorul care a tras focul de armă urlă că e o vrăjitoare, dar mulțimea este atentă doar la Anastasia, care îndeamnă lumea să plece acasă că azi nu se va vărsa nici o picătură de sânge, azi e vremea să se roage pentru sănătatea padișahului Ahmet. În timp ce vorbește, ține mereu mâna în dreptul găurii de glonte, din cauza durerii impactului. Tatăl ei o aude și îi recunoaște vocea dar n-o vede. Iskender este în primele rânduri și se bucură s-o vadă atât de curajoasă.
Oamenii pleacă tăcuți, iar ea intră înapoi în palat. Sultanele răsuflă ușurate, apoi vin s-o întâmpine și s-o întrebe cum de n-a murit. Aanstasia scoate amuleta lui Ahmet pe care o avea sub rochie și acum în ea stă înfipt glonțul tras de instigator. După aceea, cade de epuizare în brațele lui Golge. Tatăl ei ajunge să stea de vorbă cu un gardian de la palat, iubitul lui Cennet, și îl roagă să facă în așa fel încât s-o poată vedea pe fata lui. Acesta spune că se poate dar trebuie să dea mită unor boieri. Negustorul scoate o pungă de galbeni apoi îi dă un inel cu perlă spunându-i că este al soției lui, mama Anastasiei, și că dacă îi arată fetei inelul, va fi crezut că vine din partea lui.
A doua zi Anastasia se trezește și vede pe laviță puse haine noi, la fel cu cele ale sultanelor, în semn de prețuire pentru că a salvat palatul de la atacul rebelilor. Bulbul povestește cu talent epic fetelor din harem întâmplarea de cu seară. Acum, important este să se trezească Ahmet, dar atât el cât și prințul Mustafa au febră și se află într-un somn profund. Starea lor este critică de zile întregi. Bătrâna care i-a ghicit viitorul sultanului vine iarăși la palat și, cu toate că Handan pune să fie alungată, ajunge în fața Anastasiei și îi ia o picătură din sângele ei, spunându-i că acela va fi leacul sultanului, dar că prețul acestei magii este că ea va purta doliu după aceia cărora le dăruiește viață din sângele ei. Anastasia acceptă, iar bătrâna vrăjitoare pune picătura de sânge într-o nucă. După aceea, Anastasia dă nuca medicilor care fac o incizie în brațul lui Ahmet, apoi presară pe un bandaj un lichid care conține sângele Anastasiei, aflat în nucă, și leagă brațul sultanului. Același tratament îl primește și Mustafa. [
Un soi de precursor al vaccinului: sângele Anastasiei, cu anticorpi pentru variolă, aduce vindecarea celor doi pacienți regali.] Zilele trec. Handan nu crede că mai este speranță și se tot îmbracă în negru așteptând vestea nefericită. În acest timp, luând în calcul probabilitatea ca Imperiul să rămână fără dinastie conducătoare, Safiye face un consiliu cu vizirii și ajung la un consens să-l pună pe Mehmet Giray pe tron, ca având sânge regal. Șahin, știind acest lucru, aranjează în așa fel încât să ajungă el pe tron, așa cum și-a dorit și face niște jocuri cu șeicul islamului. În ziua în care trebuie anunțat noul sultan, deja el știe că nu Mehmet va fi acela. Ienicerii sunt în curte, aliniați, Șahin și Mehmet ies din palat. Anastasia se duce la Ahmet și îl sărută, iar el se trezește. Mustafa își revine în același timp și vestea se răspândește peste tot. După câteva minute de așteptare, se deschide ușa și este anunțat sultanul Ahmet. Lui Șahin îi "cade fața" (iertați-mi argoul nepotrivit în acest context, dar exact asta e senzația când îi vezi dezamăgirea de pe chip) și trece la locul lui, alături de ceilalți așezați lateral. Ahmet, de pe tron, decretează că nu va fi nici un rebel pedepsit și că toate pagubele de pe timpul revoltei vor fi plătite de el, ca recunoștință față de Dumnezeu că s-a găsit leac pentru boala lui.
Anastasia este și mai mult prețuită la palat și trece printre fetele din harem apoi ajunge sus la etaj și spune câteva cuvinte. Bulbul, impresionat de faptele ei, vorbește despre ceea ce a făcut ea și de cât de importantă este, apoi o numește Kosem (înseamnă unghi, indicator, direcție), dându-i astfel noul ei nume. Anastasia se duce la Ahmet și îi spune că acum o cheamă Kosem, și că este un nume care-i place și i se potrivește.
Acum, că lupta pentru tron a încetat, Șahin și Mehmet sunt luați pe sus de oamenii lui Derviș și aruncați în închisoare. Pentru că acolo se bat, gardienii îl mută pe Mehmet în celula vecină. Un ostatic capturat de rebelii celali scapă din cușca în care era ținut. Gardianul lui Cennet îi dă inelul primit de la tatăl Anastasiei, iar odalisca îl pune la piept, promițând să i-l dea lui Kosem, ceea ce nu va face. Ahmet confiscă mare parte din averea demnitarilor demiși anterior plătindu-și astfel împrumutul luat de la Safiye pentru prima de instalare pe tron a ienicerilor. Apoi rupe înțelegerea prin care se obliga s-o păstreze la palat pe sultană contra acei bani. De data asta, a venit vremea ca Safiye să plece în exil la vechiul palat.
Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!
sursa foto: capturi video de pe youtube
Pentru alte episoade din acest serial
