[Putere si glorie episodul 10] Suleyman este legat de mâini. Când ajung față în față cu Ertugrul și prinții selgiucizi, Toygar strigă către cei de pe dealuri să-i ucidă pe toți. Luptătorii se ridică în picioare cu arcurile încordate, dar nu fac nimic. În spatele lui Titus sunt doi oameni cu arcurile spre el, astfel ca să nu poată acționa. Toygar strigă că este trădare și apoi Ertugrul se bate cu cei doi însoțitori de lângă selgiucid pe care-i învinge ușor. Toygar cade în propria sa plasă, și este imobilizat de oamenii care ar fi trebuit să-i atace pe conducătorii Kayî. Ertugrul rememorează faptele: a vorbit cu Afșin bey, selgiucidul care-l are în grijă pe Numan din clipa în care a plecat de la palatul lui Alaeddin, și acesta l-a asigurat că oamenii tocmiți de Toygar să atace vor fi numai dintre cei loiali lui, astfel că nimeni nu va trage în ei. Toygar, la rândul său, în celulă, își amintește cum având încredere deplină în Sarî i-a cerut să pună dintre cei mai buni arcași la dealul Vulturului pentru că știa că acolo va avea loc o ambuscadă pregătită de turci, și la semnalul lui să-i ucidă pe toți conducătorii tribului Kayî.
În tabără lucrurile iau o întorsătură neplăcută. Cei care întrebau de Suleyman se duc către cortul acestuia, care este gol, iar Kundoglu ia însemnele puterii și le duce în cortul lui preluând funcția de șef al tribului. Mama Hayme nu știe ce să facă acum, iar când Selcan este înștiințată de către sora ei despre ceea ce s-a întâmplat, se înfurie că ele nu mai sunt decât niște simple membre ale tribului și că acum înțelege de ce Kurdoglu n-a făcut nimic să-l salveze pe soțul ei atunci când ea i-a cerut asta. Se duce la el în cort să-i ceară socoteală, dar pe Kurdoglu nu-l interesează problemele lui Selcan, și îi răspunde că doar se mai pot ruga pentru soarta celor care au plecat să negocieze cu Toygar. Selcan înțelege cum stau lucrurile și nu mai spune nimic, dar are de gând să se răzbune pentru asta. Suleyman și oamenii lui, împreună cu Toygar ținut legat ca prizonier, poposesc undeva pe drum ca să înnopteze. Gundogdu își exprimă și față de șah, așa cum a făcut-o și față de Ertugrul, ura pentru cei trei prinți selgiucizi și aruncă toată vina pe mărinimia lui Ertugrul de a-i adăposti la ei în trib. Suleyman nu este de acord dar nici nu poate nega că din cauza străinilor li s-au întâmplat toate astea.
În aceeași noapte fierarul Demir îi spune lui Ertugrul că are impresia despre
Kurdoglu că e un trădător și îi povestește ce a văzut din partea lui în noaptea în
care a avut loc atacul asupra cortului lui Halime, după ce plecase la Alep. Într-o fortăreață a templierilor, Marele
Maestru joacă șah cu un anume Marcus în timp ce primește știrea că atacul
plănuit de Toygar n-a reușit. Astfel, el crede că nu mai are cum să-i oprească pe
cei din tribul Kayî să ajungă dincolo de Alep, pe pământul cedat de emir.
Oamenii loiali lui Kurdoglu și ceilalți dregători ai tribului îl întreabă unde sunt
trupurile foștilor conducători ca să-i îngroape? Kurdoglu le spune că nu e vreme
acum de așa ceva, că trebuie să păstreze unitatea tribului și că trebuie să
reconsidere către ce pământuri se vor îndrepta pentru că el nu crede că e o idee
bună aceea cu mersul către zona Alepului. Când tocmai rostea aceste cuvinte, aude bătând
tobele în tabără și anunțându-se întoarcerea lui Suleyman. Toată lumea se bucură
de victoria lor și strigă la Kara Toygar legat de o funie trasă de un cal (drept pradă
de război și ostatic) că trebuie omorât, dar Suleyman zice că va fi mai întâi
judecat de Alaeddin. Suleyman intră în cortul lui de șef și o întreabă pe Hayme
unde-s însemnele puterii iar ea îi spune ce s-a petrecut. Suleyman amețește și e gata să cadă.
[Putere si glorie episodul 11] Hayme îi pregătește un pat cu perne și pune să-l cheme pe farmacistul tribului (
să-i zic vraci, doctor, felcer? :) ), îl roagă pe șah să se odihnească și apoi vor sta de vorbă pe îndelete despre toate câte s-au întâmplat. Ertugrul stabilește cu Numan să îi ducă până la Alep apoi drumurile lor să se despartă.
Selcan îi îngrijește micile răni ale soțului ei care din nou își varsă ura pe cei trei străini și pe fratele său, Ertugrul, că i-a ajutat. Familia conducătoare ia masa în timp ce Kurdoglu aduce înapoi semnele puterii, dar îi și sfătuiește pe doi oameni foarte apropiați să plece pentru o vreme. Ertugrul își pune prietenii să-i amenințe pe cei care au aruncat cu pietre către Halima până vor spune cine i-a pus să facă asta. Când cei doi luați și duși să fie spânzurați lent, văd că se îngroașă gluma, recunosc că Baybora (unul din cei loiali lui Kurdoglu) i-a trimis să arunce cu pietre. Camarazii de arme ai lui Ertugrul se miră foarte tare de ceea ce aud, pentru că nu se așteptau la Baybora să fie un trădător. Între timp Gundogdu stă de vorbă cu Selcan și spune că parcă nu era de ajuns că frate-său îi apără pe străini, dar este și un trădător în rândurile lor. Selcan, care se știe vinovată că ea i-a spus lui Kurdoglu despre ambuscada de la dealul Vulturului, deviază discuția spunând că el este speranța tribului și altele asemenea. Gundogdu se enervează și îi explică nevestei sale că el nu a făcut nimic, că Ertugrul l-a salvat și pe el, și pe Suleyman și pe străini, apoi îi spune că aceștia sunt prinți din dinastia selgiucidă. Știrea o aduce la disperare pe Selcan care moare de invidie că Halime este o sultană, ceea ce înseamnă că e o amenințare serioasă pentru căsătoria lui Gokce cu Ertugrul.
Suleyman stă de vorbă cu Kurdoglu și îl întreabă de ce a luat însemnele puterii iar acesta răspunde că a vrut să ia de pe umerii mamei Hayme responsabilitățile tribului. Șahul nu este satisfăcut, dar trece la chestiunea următoare, spunându-i că este un trădător în trib, pentru că Toygar știa despre atacul pe care-l plănuiau ei la dealul Vulturului și că dacă Ertugrul nu acționa altfel, acum aveau să fie morți cu toții. Kurdoglu promite să-l pedepsească exemplar pe acela care trădează. Suleyman se lasă totuși înșelat de acesta, iar Hayme, deși nu are încredere în fratele de cruce al soțului ei, nu mai spune nimic. Selcan se duce la Kurdoglu să-i spună cine sunt cei trei străini, dar nu apucă, pentru că Ertugrul intră imediat la el ca să-i spună că Baybora i-a incitat pe oameni împotriva lui Halime. Alpargu, cel de-al doilea om loial lui Kurdoglu, se duce și-l găsește pe Baybora sfătuindu-l să plece cât mai repede din tabără pentru că s-a aflat că el i-a instigat pe unii împotriva lui Halime. Cum acesta nu vrea, Alpargu îl omoară cu un pumnal. Titus se întâlnește cu Kurdoglu undeva pe câmp și îi spune că ei n-au nevoie de tribul lor pe pământul dat de emirul Alepului, că el însuși va putea fi șef al tribului dacă-l eliberează pe Toygar. Kurdoglu îi răspunde templierului că se învoiește cu ce-i spune, dar să și-l ia singur pe selgiucid.
Trupurile celor morți în caravană sunt aduse și îngropate.
[Putere si glorie episodul 12] Șahul face un consiliu și le spune dregătorilor că Toygar trebuie predat lui Alaeddin pentru că e și trădător, cooperând cu templierii. Sfetnicii lui sunt de acord. Kurdoglu se duce să-l scoată pe Toygar de pe stâlp ca să-l aducă în fața lui Suleyman, dar pe drum, Titus, care știa când acesta va trece, așteaptă după niște stânci cu câțiva arcași și îi omoară pe însoțitorii lui Toygar, printre care era și Saru. Apoi amândoi stabilesc ce minciună să spună lui Alaeddin ca să fie crezut, dar să-l și asmută împotriva tribului Kayî, astfel Toygar putând să devină mâna dreaptă a lui Alaeddin. În acest timp lui Suleyman i se făcuse iar rău, iar de data asta chiar cade jos și rămâne inconștient, cu febră mare. Aikîz o anunță pe Halime că șahul este pe moarte și că ar fi poruncit lui Gundogdu să-i însoțească pe ea și familia ei în Alep, știre care o răvășește pe sultana Halime. Selcan află că a rămas însărcinată, iar după ce primește această veste se duce la Kurdoglu să-i spună despre Numan că este prinț selgiucid. El o întreabă că de ce-i spune astea, iar ea răspunde că a văzut deja câte poate el face cu o informație atât de neînsemnată.
Yigit și prietenul lui, băiatul lui Kurdoglu, se fac frați de cruce pe malul unui râu apoi îl văd îngroziți pe Saru mort, printre ierburi. Doctorul tribului face un experiment pe o oaie, căreia îi introdusese sânge infectat de la Șah. Oaia moare și astfel el se roagă să-i apere Allah de boli necruțătoare. În Alep se discută despre cum va fi omorât Ertugrul când apare cu cei trei prinți (n-au aflat că Gundogdu are să-i aducă acolo, însă acesta îl trimite pe fratele lui, până la urmă, tocmai ca să fie omorât și el să urmeze la șefia tribului, dar asta aflăm în episodul 16). În vreme ce Suleyman pare să-și trăiască ultimele zile, Kurdoglu se duce la Gundogdu și îi propune să-l ajute să devină șeful tribului ca prim născut al șahului Suleyman, iar el să-i fie mâna lui dreaptă. Apoi îi dezvăluie că Numan și copiii lui sunt prinți selgiucizi (aici Gundogdu își dă seama că Selcan trebuie să-i fi spus asta, pentru că el doar ei îi împărtășise secretul) și că dacă-i predă sultanului Alaeddin, acesta le va fi recunoscător și le va da un teren mai bun decât cel din Alep. Gundogdu se învoiește și la o bucată de noapte îl așteaptă pe Kurdoglu și oamenii lui să vină la el în cort.
Kundoglu, fratele de cruce a lui Suleyman, și Gundogdu, fiul lui cel
mare, stau de vorbă despre loialitatea primului dintre ei, pentru că
secretul că Numan și copiii lui sunt prinți îl știau foarte puține
persoane. Gundogdu insinuează că unchiul lui minte și trădează, dar
acesta stă drept în fața lui și îi spune să meargă la persoana care i-a
sădit sămânța neîncrederii să cerceteze adevărul, pentru că el este
cinstit. Gundogdu se duce imediat la Selcan care nu recunoaște că i-ar
fi spus ceva lui Kundoglu, deși este speriată de atitudinea foarte fermă
a acestuia, apoi deviază discuția către faptul că-i poartă un copil în
pântec, dar soțul ei doar o privește lung fără să spună nimic.
sursa foto: capturi video de pe youtube
Pentru alte episoade din acest serial
vă rog accesați pagina Stele tv.
