Petro trage în direcția lui Seyit, dar nimerește în stânca după care stau feriți Celil și Seyit. Celil îi reproșează că era să-l împuște iar Petro pune totul pe seama faptului că de când a părăsit armata n-a mai pus mâna pe o armă. Lola ia din nou masa cu Victor și acestea își exprimă satisfacția că ea a acceptat propunerea lui de a fi spioană. Baroneasa insistă că după ce-și termină treaba la Istanbul va fi trimisă la Londra, așa cum își dorește, iar Victor o liniștește că așa va face, bineînțeles, dar toate la timpul lor. Apoi îi dă un plic consistent cu bani, drept răsplată pentru ceea ce urmează să facă, iar Lola nu refuză nicicum, dimpotrivă spune că banii sunt bineveniți pentru că se află într-o criză financiară. În plic, alături de bani, se află și o scrisoare din care Lola află că Seyit trăiește, veste ce o emoționează, pentru că nu aflase că nu a murit.
Mehmet, care vorbise cu un barcagiu să-l treacă dincolo de Crimeea ca să plece din zona de război, o anunță pe soția sa să se pregătească de plecare, de-acum. Ea se bucură de veste, pentru că nu credea că Mahmut o să facă asta pentru ea și pentru copil. Zahide îl întreabă pe Osman despre Șura iar el răspunde că e un copil, o puștoaică pură și frumoasă, și că nu-l înțelege pe taică-său. Șura îi scrie o scrisoare Valentinei, mințind-o că totul e bine acolo și că părinții lui Seyit n-au decât grija ei, să-i fie ei bine. Apoi plânge, șoptind că n-o s-o mai vadă niciodată. Seara, Seyit, Celil și Petro ajung acasă, dar a doua zi Seyit pleacă la fermă, la tatăl lui, iar Petro îi spune Șurei că a plecat pentru că a aflat de vizita colonelului la casa din podgorie. Șura citește scrisoarea mamei lui către el, care-i spune să nu întoarcă spatele familiei, pentru că el era baza lor și acum în cine să mai aibă ei încredere?
Însă în mod surprinzător, Seyit merge acasă nu ca să se întoarcă la familie, ci ca să-și ia rămas bun de la mamă și frați, cu lacrimi în ochi, spunând că așa este mai bine pentru toată lumea. Mîrza se arată neînduplecat, îl amenință cu dezmoștenirea dacă nu-și cere iertare, de parcă nici n-ar fi înțeles că miza plecării lui Seyit era să rămână în viață, și nu doar compania Șurei. Până să vină Seyit înapoi, Petro iese cu ea afară și îi mărturisește că pentru ea a venit în Crimeea, nu doar să se alăture rezistenței și că o vede nefericită și vrea s-o ducă la mama lui. Șura mirată, îi spune că ea nu-l părăsește pe Seyit, că e nefericită pentru că i-a cauzat lui probleme acasă, dar că amândoi vor pleca în Turcia cât de curând. Petro devine foarte atent și insistă să afle data plecării, dar ea nu-i spune decât că în curând. De pe deal, Yasef îi aude și îi urmărește neobservat.
Guzide, în dorința de a-l vedea pe Celil pleacă de acasă cu căruța, dar o roată îi sare pe drum. Se duce pe jos până la casa dintre vii și cere ajutor, apoi Celil o poftește înăuntru și i-o prezintă pe Tatia drept soția sa. Guzide amețește și e gata-gata să cadă jos de vestea venită ca un trăsnet asupra ei. Când ajunge acasă, condusă de Ismail, vorbește cu maică-sa spunând-i că e hotărâtă să plece la Istanbul. Seara, Mahmut vine într-un suflet la casa din vii să-l anunțe pe Seyit că bolșevicii știu că el se află acolo și au venit să amenințe ferma (atac pus la cale de Petro, ca să nu apuce Seyit să plece la Istanbul.). Ies cu toții afară, Celil o pune pe Tatia la căruță, cu femeile, iar Seyit se pregătește de luptă. Yasef vine către ei și vrea să-i împuște, dar Petro (care nu se afla în casă) vine din pădure și trage în el.
Căruța cu femeile ajunge la o magazie cu fân pentru animale iar Tatiei i se face rău. Șura spune să i se dea medicația, apoi stă de vorbă cu soția lui Mahmut și află că în familia lor, conform tradiției, trebuie ca Seyit să se însoare cu o turcoaică, de aceea Mîrza s-a purtat dur cu ea. La fermă au loc schimburi intense de focuri. Petro pleacă după arme și într-o magazie părăsită își schimbă încărcătoarele dar un bolșevic îl amenință cu pistolul când iese afară și îi spune că li s-a transmis să nu aibă încredere în el. Apoi tânărul verifică lăzile din căruță, să vadă dacă sunt arme, așa cum i-a spus Petro, și profitând de un moment de neatenție, acesta îl împușcă. La fermă lucrurile devin tragice: Hafize și Mîrza sunt împușcați mortal, iar Seyit îi îngroapă pe amândoi pe o ploaie torențială. Mahmut se răzgândește și nu mai vrea să plece de acasă. Osman, cel mai afectat dintre frați, pleacă de acasă fără să spună. Starea Tatiei se înrăutățește. Celil, care plecase să vadă de ce nu mai apare Petro, o trimite pe Tatia și pe Șura să meargă la un doctor, dar pe drum Tatia moare.
Osman este urmărit de un rebel și când acesta îl ajunge din urmă, îl amenință cu pistolul. Din tufișuri, Petro îl omoară dar din spate apare Mișa care și el vrea să-l împuște pe Osman, doar pentru că e un membru al familiei Eminoff. Mișa îl ochește pe Osman, dar este rănit de Petro care aleargă după el să-l omoare spunându-i că oricum s-ar fi aflat despre faptul că e un trădător. Osman se apropie de cei doi și scoate pistolul să-l împuște pe Petro dar nu mai are gloanțe. Zgomotul sec al pistolului gol îl determină pe Petro să tragă un foc în direcția declicului, înainte de a-și da seama că acela era Osman, pe care-l rănește grav. Seyit și Șura sunt pe malul apei și încarcă lăzile cu lucruri pe o barcă să părăsească Crimeea. Osman ajunge pe faleză și strigă la Seyit dar din urmă Petro trage în el aproape mortal, și vine alergând mințind că Mișa l-a împușcat pe Osman. Seyit, înfuriat, bagă câteva gloanțe în Mișa deși acesta apucă să-i spună să nu tragă. Șura, Seyit și Osman se află în barcă. Seyit plânge și repetă mereu că Osman va fi bine și îl vor salva, dar el horcăie și rămâne inert ...
sursa foto: capturi video de pe youtube
Pentru alte episoade din acest serial
