Carcoteli de weekend. PatiPan de Piatra Neamt

Veneam de la serviciu și trebuia să-i iau maică-mii prăjiturile ei de fiecare dimineață, ecleruri (apropo, știați că pluralul eclere are altă semnificație? :) ). Am coborât din ocazie în dreptul bisericii Precista Nouă - pietrenii știu unde se află - și m-am dus în spatele ei, pe străduța pe care se găsesc un pub liniștit și select - Chaplin's -, un restaurant cândva de patru stele, retras și acesta - Villa Bella Italia, și sediul patiseriei-cofetărie PatiPan, având renumele de cea mai bună cofetărie din oraș. Cel puțin eu așa știu.

Prăjiturile și produsele de cofetărie sunt proaspete și în general foarte bune, și cumpăr eclerurile pentru maică-mea aproape exclusiv de la ei, pentru că ea le preferă. Dar ieri atitudinea, și poate nu neapărat atitudinea, unei vânzătoare m-a determinat să mă reorientez și să nu le mai calc pragul. Cel puțin o bună bucată de vreme.

Deci, intru. Spun buna ziua, mă apropii de galantar, mă uit după ecleruri, cer zece bucăți (niște mini-ecleruri de care n-am mai văzut la ei, nu rotunde, gogoloaie, cum le zice maică-mea, ci având aceeași formă ca și acelea normale, doar că sunt pe jumătate cât ele), apoi scanez îndelung restul prăjiturilor după ceva pentru mine și pentru niște musafiri. Nu mă puteam hotărî între alcazare și mini-tarte. Cer mini-tarte, care-mi plac foarte mult, mai ales acelea cu fructe și cremă albă, deși sunt fan ciocolată și există și varianta mini-tartelor cu ciocolată, dar le-am încercat și nu m-au impresionat așa de tare ca și celelalte. Apoi mă uit pe etajerele cu produse de patiserie abia scoase din cuptor care efectiv te înnebunesc cu mirosul lor îmbietor, că nu poți ieși de acolo fără să iei ceva foietaj. Caut cu privirea preferatele mele, cele cu mere.

Vânzătoarea, care până acum fusese aproape ca și invizibilă - ceea ce mă și aștept de la o vânzătoare - începe: "Dar pentru ce vă trebuie?" Eu mă mir în sinea mea de întrebare, mă enervez (de ce ar trebui o vânzătoare să știe la ce-mi trebuie prăjiturile? Ce o interesează pe ea ce fac eu cu ele, poate le dau la câinii vagabonzi, care-i problema ei??) și zic ceva la minut doar despre musafiri și o mint că ștrudelul cu mere e pt doi copii. Îmi recomandă niște cornulețe, sau așa ceva (care sunt tari și nu-mi plac, că deh! nu toate produsele lor sunt pe gustul meu), o spintec puțin cu privirea și refuz categoric chestiile alea nevandabile - mie, cel puțin. Pe banii mei cumpăr ce vreau eu, nu ce vrea ea. Apoi continuă: "Aha, vreți să plătiți sumă rotundă". Nu, habar n-am cât e totalul și nici nu mă interesează decât în clipa când trebuie să plătesc. Zice treizeci de lei și scot o hârtie de cincizeci. Zice: "Vaai, dar nu am să vă dau rest că azi toată lumea a venit cu suta și cinzeciu' ..!"  Mă cotrobăi prin portofel de trei de zece, găsesc și îi dau, deși era obligația ei să aibă să-mi dea rest, nu a mea să am bani potriviți și deși am nevoie de mărunt la navetă (cel puțin taximetriștii mă disperă cu nesimțirea lor de a pretinde că n-au rest ca să le lași 4 lei bacșiș).

Așa că, întrucât eu nu mă duc la o cofetărie să fac conversație cu vânzătoarea, și nici să mă întrebe ea la ce-mi trebuie prăjiturile (ca să le beau, doamnă! era bun așa un răspuns?) ori ca să mintă că nu are rest (la ora 3 după amiaza?? haida de!). Așa că, mă voi duce pe viitor numai acolo unde vânzătoarea vinde și nu are nevoie de companion de conversație, la PrisiProd, la Magic, ori la Central, unde chiar sunt ecleruri cu mult mai bune și cu ciocolată adevărată pe ele, nu cu o cremă închisă la culoare, care nu știi ce chimicale mai conține. Zis-am!

Tradarea episodul 119 rezumat

Dimensionarea episodului este aceea originală, a televiziunii turce. La Kanal D România acest episod se vizionează în episoadele 120 și 121 românești.

Deși Tugrul joacă periculos, Mete își duce planul până la capăt și Arif este eliberat după ce era cât pe ce să fie omorât. Cemile primește în același timp vizita lui Soner și Suleyman, apoi a lui Arif, la vederea căruia se bucură nespus. Suleyman îi îngrijește lui Arif rănile și îi scoate glonțul din picior.

Carolin reușește să-l păcălească pe Ibo, care este speriat că va veni poliția să-l caute, și îl determină să-i dea ei toți banii, în așa fel încât el să nu poată fi acuzat de fraudă fiscală și neplata taxelor, după care îi propune să fugă din Turcia. Ibo acceptă planul, dar Carolin mută banii dintr-un cont în altul până când li se pierde urma, apoi o sună pe Mesude și îi spune ce vor face ea și Ibo, după care Mesude îi denunță la poliție. Carolin scapă rapid de acuzații și pleacă, dar Ibo rămâne la postul de poliție și până la urmă are interdicție de a părăsi țara.

Poliția vine să percheziționeze magazinul lui Osman dar nu găsește nimic. Suleyman, Soner și Arif vor să descopere locul unde sunt acum ținuți porizonierii lui Tugrul și le întind o cursă oamenilor acestuia, care mai apoi vor dori să se răzbune. Mete o aduce pe Cemile la casa de tortură și îl pune pe Tugrul în genunchi să-și ceară iertare de la ea. Dar de câte ori vorbește la telefon de la cabina publică sunând-o pe Ayca, torționarii îl urmăresc. La rândul lor sunt și ei urmăriți, fără să știe, de către Soner. În apropierea casei de tortură care loc un schimb de focuri la care se alătură și Arif cu Suleyman. Mete se baricadează înăuntru, dar în curând apar polițiștii și Mete este obligat să iasă.

Deniz îl aduce acasă pe colegul ei de la școală, Kerem și îl roagă pe Soner să-i dea voie să mănânce cu ei la micul dejun. Soner acceptă rugămintea fiicei sale. Hakan și Berrin continuă să se reapropie unul de celălalt, deși Berrin, într-o zi când se duce în vizită la Hakan, o găsește pe Ruya că-i deschide ușa. Dar cu o altă ocazie, Hakan îi povestește totul și Berrin înțelege că Ruya nu prezintă interes sentimental pentru fostul său soț.

sursă foto: capturi video de pe netd.com

 episodul următor: Trădarea ep.120 turcesc, ultimul episod

Pentru alte episoade din acest serial

vă rog accesați pagina Stele tv.