Priveam către cer, cu ochii asudaţi, apoi începu răpăiala, ca şi cum el, cerul mi-ar fi îndeplinit ruga pe loc. În câteva minute tricoul se făcu una cu pielea şi buclele mi se lăţiră în jos, grele de picăturile mari. Fulgera uşor. Îmi venea să râd. Întotdeauna îmi plăcuseră fulgerele - scântei de Dumnezeu pe Pământ. Pedalam fără să mai ţin ghidonul, cu mâinile întinse, primind şuvoaiele de ploaie pe braţe, când, din aerul acum spălat de vară târzie, răsări în spatele meu o mașină bleumarin şi n-am mai simţit decât impactul. Au! Genunchiul… Străinul văzu că nu mai puteam merge şi mă luă în braţe. Vorbea germană și din păcate nu am înțeles nimic din ce spunea. Mă depuse pe bancheta din spate, apoi culese bicicleta, suprarealist deformată. Am ajuns acasă, iar el a plecat ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Am mers cum am putut până la ușă, am descuiat și m-am trântit direct pe canapea, suflecându-mi blugii zdreliți. Piciorul se umflase deja. Fir-ar să fie!, mi-am zis. Am luat perna și mi-am pus-o sub picior. Apoi de pe noptieră am luat cartea
Sapte ani in Tibet, de Heinrich Harrer. Văzusem filmul și țineam morțiș să citesc și cartea, pentru că-mi plăcuse povestea adevărată a aventurii trăite de autor în Tibet timp de 7 ani, după ce membrii expediției germane din Nanga Parbat la care participa fuseseră prinși de britanici și ținuți într-un lagăr de prizonieri în India, până când Heinrich și prietenul său, Peter Aufschnaiter, reușiseră să evadeze.
Durerea din genunchi devenise acută. Am sunat-o pe Adina, doctorița de țară cu care mă împrietenisem, și am rugat-o să mă oblojească în vreun fel, pentru că eu mai mult de comprese reci nu știam ce să-mi fac. Am lăsat romanul pe jumătate citit, deoparte, și am întins mâna după pachetul adus de poștăriță de dimineață. Prima carte scoasă din cutia de carton bej a fost
Mănâncă, roagă-te, iubește de Elizabeth Gilbert. Știam pe scurt despre ce era vorba: o femeie a cărei viață personală ajunge într-un impas se hotărăște să facă o schimbare: divorțează, după aceea intră într-o nouă relație nepotrivită, apoi călătorește pentru a întâlni oameni noi și pentru a-și îngropa trecutul. În aceste călătorii, întotdeauna inițiatice pentru eroul cărții, Liz se redescoperă pe sine, se reinventează pe sine, după o depresie în care își exorcizează trecutul, purificându-se.
Ploaia stătuse de mult, eu n-apucasem să citesc decât primele pagini din foarte captivantul roman, că am și auzit în curte glasul Adinei și binecunoscutul accent german al străinului care credeam că plecase în treburile lui. Mă gândeam cu părere de rău că nu aveam în casă un
ghid de conversatie roman - german. Ce bine mi-ar fi prins! Dar pentru moment germana de școală primară a Adinei era cea mai bună soluție la îndemână. Cu greu am șchiopătat până la ușă s-o deschid. Din prag, figura lunguiață cu ochii de un albastru metalic mă salută surâzând și ținând în mână bicicleta mea:
- Hallo!
articol scris pentru
www.elefant.ro
