Arrow, serial 2012

Încă un serial de benzi desenate, care are totuși forța de a te ține lipit de ecran ca să vezi continuarea. Un erou în plus în galeria super-eroilor de comics-uri americane, începând cu Superman, continuând cu Batman, omul-paianjen și toți cei care vor mai fi fost ecranizați până acum.

Nu știu ce au dorit scenariștii desenelor să facă din personajul principal, Oliver Queen și din poveste, dar în serial se amestecă mai multe legende și eroi, din literatură ori cinema. Rând pe rând Oliver se dezvăluie ca un Robin Hood modern alternativ cu un soi de Robinson Crusoe care trebuie să-și asigure un alt fel de supraviețuire pe o insulă, este în același timp și un Ulise modern în căutarea acelui "acasă" ideal, un Superman care aleargă la fel de repede precum rulează o motocicletă, un Batman care pare întruchipare a răului, dar ajută pe cei mulți; de fapt personajul împrumută câte ceva din fiecare erou serializat. E toți la un loc și totuși nu-l poți confunda cu nici unul dintre ei.

Oliver este un tânăr lipsit de griji, fiu al unei familii de miliardari din Sterling City. Duce o viață de desfrâu, dar un naufragiu survenit într-o călătorie cu yachtul familiei, care trebuia să fie încă un weekend de distracție, băutură și amor cu sora prietenei cu care Oliver era de ceva vreme, se transformă într-un veritabil punct de cotitură. Deocamdată unic supraviețuitor al naufragiului, Oliver petrece 5 ani pe o insulă din Marea Chinei de Est care fusese închisoare și care acum oferă o viață de continuă luptă pentru supraviețuire. Agenți secreți, chinezi, mercenari, o întreagă faună este adunată acolo, pe insula de pe care Oliver crede că nu va scăpa niciodată, pentru că totul pare un joc absurd și prostesc, un fel de labirint din care nu știe cum să iasă. Războiul, oricare va fi fost acela, nu e nimic pe lângă iadul permanent de pe insulă. Dar pentru că are ceva de dus la capăt, nu încetează să spere într-o minune.

Într-o zi Oliver ajunge din nou acasă. Singura dorință de a supraviețui este întreținută de îndeplinirea "testamentului" tatălui său, care înainte de a-și trage un glonte în cap, sacrificându-se pentru fiul său (erau pe barca de salvare și nu mai aveau hrană de-ajuns), îi lasă lui Oliver un carnet plin cu numele unor magnați locali, spunându-i că aceștia au devenit prea mult sclavii banului și ai puterii și nu le mai pasă de orașul lor, distrugându-l moral. Cu limbă de moarte îi lasă sarcina de a supraviețui și de a curăța orașul de corupți și de mafie.

Experiența de pe insulă îl schimbă total pe Oliver, care devine un justițiar. Pentru a nu atrage atenția asupra persoanei lui, găsește o modalitate de a se deghiza, într-un soi de Robin Hood modern. Când are de rezolvat un caz de pe listă sau de salvat viața cuiva nevinovat, poartă un costum verde, cu glugă, arc și săgeți - aceasta fiind modalitatea de apărare pe care a perfecționat-o cel mai mult pe insulă. Aplică tot ceea ce a învățat acolo în misiunea pe care inițial și-o asumă singur, dar pe care ulterior vede că n-o poate îndeplini fără ajutoare. Pe parcursul luptei lui contra nedreptății i se alătură Diggle, garda lui de corp, Laurel - fosta prietenă care îl susține ca avocată fără să știe cine este el de fapt, Felicity - IT-isita firmei părinților lui, Queen Consolidated, și probabil alte personaje pe parcursul serialului.

Înaintând în misiunea sa, începe să facă diferența între răzbunare, omor gratuit și pedeapsă legală. La început omoară pe câțiva din lista tatălui său, apoi Diggle, polițist de meserie, îl ajută să-și dea seama că dacă va continua așa, nu va fi cu nimic diferit de un criminal. Mai apoi încearcă să dea rău-făcătorii pe mâna poliției și omoară doar dacă nu are de ales. Schimbându-și tactica, va observa că este din ce în ce mai greu să-și mențină anonimatul, ori să rămână cu mintea limpede când în joc e viața celor dragi lui.

Episoadele conțin scene din trecutul său pe insulă. Astfel, pe măsură ce curăță Starling City de corupți, amintirile din trecutul apropiat, felul în care Oliver devine The Hood, se succed ca niște flashuri. Apoi personajele și situațiile se dedublează: apare o justițiară care ucide cu sânge rece pe oricine îi stă în calea răzbunării pe tatăl ei - Helena Bertinelli, mai apare un carnet identic cu acela dat de tatăl lui în barca de salvare, ba chiar la un moment dat apare un alt the Hood cu arc și săgeți, care omoară de plăcere și din răzbunare oarbă și pare să vrea să-l compromită pe cel real, dar care deocamdată nu se lasă descoperit.

Până la urmă serialul este despre răzbunare în diferitele ei forme, dar care are în final același rezultat: ura totală duce la crimă, de pe oricare drum ar veni. 

Serialul place. Se urmărește cu ușurință, are acțiune din plin, umor, o tușă-două de romantism, are de toate. Oare va afla până la urmă Oliver cât de mult este implicată mama sa în mafia locală? Oare dacă va afla, o va da pe mâna justiției? Rămâne de văzut...

Sezonul 1 are 23 de episoade. Sezonul doi este în derulare.

Distribuția:

• Stephen Amell - Oliver Queen, justițiarul Arrow, zis the Hood (=tipul cu glugă)
• Katie Cassidy - Laurel Lance, avocată, fosta prietenă a lui Oliver
• David Ramsey - John Diggle, garda de corp și ajutorul cel mai apropiat a lui Arrow
• Willa Holland - Thea Queen, sora lui Oliver
• Susanna Thompson - Moira Queen, mama lui Oliver și a Theei
• Paul Blackthorne - Quentin Lance, tatăl lui Laurel, polițist, crede că Arrow este doar un criminal și vrea să-l prindă.
• Emily Bett Rickards - Felicity Smoak, specialista IT a firmei Queen
• Colin Donnell - Tommy Merlyn, cel mai bun prieten al lui Oliver
•  

surse foto: wallpapere gratis, imdb.com

Tweet

Pe cont propriu sau cu o agentie de turism?

Exact. E vorba de vacanțe. Acum, fiecare metodă are avantajele și dezavantajele ei. Ca orice lucru pe lumea asta.

Dacă mă gândesc bine și eu aș vrea să călătoresc pe cont propriu. Dar este ceva mai scump decât printr-o agenție de turism, care obține reduceri la cazări. De exemplu, când am vizitat Scandinavia cu 800 de euro pachetul mă îndoiesc că aș fi putut avea 6 nopți de cazare (din cele 13) în hoteluri de 4 stele și 4 cazări la 3 stele, transport și mic dejun în toate cele 14 zile ale excursiei, plus ghid local pentru Cracovia, Varșovia și Berlin, la același preț, dacă mergeam pe cont propriu. Dar este foarte adevărat că nu m-aș fi culcat foarte târziu în noapte niciodată și că aș fi putut vizita pe îndelete tot ceea ce mi-aș fi dorit. Ăsta ar fi punctul cel mai important care înclină balanța în favoarea călătoritului pe cont propriu.

Pe de altă parte, eu călătoresc singură. Adică fără familie (pt că nu am așa ceva, în afară de două bucăți părinți bătrâni) și fără prieteni - am dar nu se prea încumetă să iasă din țară. Așa că nu mă prea văd ducându-mă "de nebună" prin cele țări, la tren sau autocar, prin magazine, prin hoteluri. Deși, cândva, am făcut-o. Dar a fost o singură dată, și am fost preluată de o gazdă. Deci... până la urmă nu am fost singură de tot în acea excursie.

Așa că, alături de marea dorință de a vizita obiectivele turistice pe îndelete, pe celălalt taler al balanței stau bugetul și temperamentul meu introvertit - că dacă aș fi foarte sociabilă, mi-aș găsi companioni de călătorie pe drum, dar nu intru în vorbă cu nimeni, dacă se poate; mă simt bine în carapacea mea. Amândouă acestea trag balanța în favoarea lor.

E drept, când mergi printr-o agenție de turism, mai ales într-un circuit, programul este relativ înghesuit, în încercarea de a bifa cât mai multe obiective, se renunță la vizitarea lor pe interior, trebuie să respecți programul impus de agenție - lucru care pe unii îi deranjează, dar altora, printre care mă număr și eu, li se pare dimpotrivă, o ușurare că nu mai trebuie să-și bată capul și cu traseul. De multe ori se ajunge foarte târziu, seara, la hotel, și nu mai ai timp de vizitat împrejurimile, de o plimbare, ba chiar mai rămân doar 4-5 ore de somn până dimineața, apoi picotești în autocar în loc să mai vezi peisajul.

Dar una peste alta, prefer un circuit cu o agenție de turism, decât aventura de a călători de una singură prin lume. Prefer să stau single în cameră și să nu plătesc diferența (asta se întâmplă doar la www.omnia-turism.ro din câte cunosc) sau să fiu cuplată cu o altă doamnă care călătorește singură. Prefer să fiu dusă exact la locurile cele mai importante de pe traseu, să nu-mi bat eu capul cu masa și cazarea, să mă bucur doar de ceea ce-mi oferă excursia în sine. Nu caut perfecțiune, așa ceva cred că nu se poate găsi nicăieri. Dar atât cât pot, îmi fac din visul meu o relaxare, o plăcere și o formă de cunoaștere. În rest, funinginea unui anume disconfort se spală rapid, iar când ajung acasă nu mai rămâne decât frumusețea locurilor prin care am trecut.

Tweet