Iffet, ep. 37

 Serialul se difuzează sâmbăta la ora 21.00

Iffet este devastată de vestea primită, cum că fiica ei este moartă și i s-ar fi găsit mormântul. Însă din episodul trecut rezultă că Halil ar fi îngropat un bebeluș la locul accidentului, ca să poată s-o crească în continuare pe Cicek (cum a rebotezat-o pe Elif) crezând că substituirea nu se va descoperi niciodată.
Tatăl lui se apropie din ce în ce mai mult de Iffet și Cemil, pentru că bătrânul și fetița vin adesea la masă la terasa unde îi servește Saime. Astfel, ei află de teribila veste primită de Iffet.

episodul următor: Iffet ep. 38

Halil este sfătuit de prietenul său să plece din cartier pentru a nu fi descoperit de poliție. Atunci el se hotărăște să plece, dar nu-i spune tatălui său motivul acestei subite hotărâri. Cei doi, tată și fiu, au discuții în contradictoriu pe acest subiect o bucată de vreme iar la un moment dat, bătrânul cedează și iese afară. Cicek, dorind să-și strângă lucrurile, merge într-o debara să deschidă o cutie unde crede că va găsi un ursuleț de pluș, dar tatăl ei o împiedică, pt că acolo era un ziar cu un articol despre accident. Ulterior, pentru a șterge orice urmă a adevărului despre Cicek, Halil va arde toate aceste dovezi ale identității reale a fetiței.Dintr-o discuție cu Iffet își dă seama că deocamdată poliția nu știe nimic despre copilul găsit îngropat la locul accidentului, și renunță la planurile de a se muta din cartier.

Cemil, răvășit și el de veste, mai merge pe la Betul să-și vadă fiul. Odată îi vizitează seara, când Mehmet adormise, și Cemil văzând că doarme îndrăznește să-i vorbească, încet, mai mult ca pentru sine, spunându-i că-l iubește și că îi este teamă să nu-l piardă. Dar băiatul deschide ochii, însă nu se trădează că aude vorbele lui Cemil.

Dilek îl respinge în continuare pe Arif care îi demonstrează ori de câte ori are ocazia că o iubește și o vrea înapoi în viața lui. Nimet este din nou dojenită de medicul-profesor și el nu o mai lasă la cursul lui. Ea pleacă în salon cu o altă colegă și, în încercarea de a o apăra de furia unui vizitator căruia tocmai îi murise o rudă în spital, este rănită de către acesta, cu un bisturiu, la încheietura mâinii, iar medicul-profesor îi acordă primul ajutor și îi coase rana.

Halil are nevoie de o doică pentru Cicek și o roagă pe Iffet să-i găsească pe cineva. Ea se gândește la Serpil, dar din cauza soacrei, Feyyaz se supără foarte tare pe ea și nu-i permite să se angajeze. Atunci Iffet, pentru a repara lucrurile, se oferă să stea cu Cicek până s-ar găsi o altă doică.
Fetița petrece câteva zile la Iffet și Cemil. Însă după ce adoarme are coșmaruri, despre care Halil spune că au apărut după moartea soției sale. Mai apoi o întreabă pe Cicek dacă și-ar dori ca Iffet să fie mama ei.

Cum Cemil dorește să-i plătească școlarizarea lui Mehmet, și se hotărăște să facă și ture de noapte pt a-și permite acest lux, la un moment dat capătă o clientă fidelă în persoana unei dansatoare de cabaret care se îndrăgostește de el. La ieșirea de la serviciu, ea se schimbă de rochiile de scenă, și se îmbracă normal numai ca să-i arate lui Cemil că imaginea de femeie fatală este o aparență și o obligație profesională. Cemil observă că femeia îi face ochi dulci și nu-i răspunde avansurilor, ba chiar într-o seară îl trimite pe Feyyaz în locul lui s-o ia de la cabaret. Femeia, care în fața lui Cemil se prefăcea că s-a lovit la gleznă și șchioapătă, se enervează când îl vede pe Feyyaz, merge drept și îi vorbește răstit.

Episodul se încheie pe fondul unei discuții aprinse dintre Cemil și Iffet, pe tema unui al treilea copil pe care Iffet nu este de acord să-l aibă. Apoi reproșurile se îndreaptă către vina pe care o poartă amândoi pentru accidentul în care și-au pierdut fiica, Cemil spunând că în privirea ei se simte mereu un deget acuzator îndreptat către el. Iffet atunci îi spune că ea nu mai poate fi mamă, dar dacă el dorește, își poate reface viața cu altcineva.

Pentru alte episoade din serialul Iffet, accesați pagina Stele tv.

sursa foto: capturi video de pe youtube

Razboiul celor doua roze

Carevasăzică, așa. De câteva zile se ceartă toată lumea cu toată lumea pe tema maidanezilor. Mai o pauză de-un meci, mai un miting, dar ne certăm. Mă rog, eu prefer să tac, dar asta nu înseamnă că nu mă revolt când văd cum se deturnează sensurile. Că ăia care-s contra, cred că dacă vor fi prinși câinii, în secunda doi cineva le dă la toți cu ranga-n cap. Sau se prefac a crede asta. Cel puțin așa spun. Ăilalți, nu și nu, că trebuie să fim în rând cu lumea. Corect, din câte am citit, în toate țările civilizate câinii nerevendicați în câteva zile sunt eutanasiați. Asta e, ghinionul lor.

Citesc știri, bloguri, comentarii. Comentatorii de profesie - postacii - se înjură ca la ușa cortului. Ba că Ionuț a fost violat, ba că locul unde a fost găsit e la un km jumate de locul unde era bunica, etc șamd. Toate astea apar așa, câte una pe zi, și diversifică povestea inițială, ba chiar o deturnează cu totul. Pe facebook apar poze cu camioane pline de câini despre care lumea crede că sunt făcute acum, la București, și ăia de conduc camioanele sunt hingheri. La o simplă căutare pe internet, vezi că era vorba despre câini salvați de la a fi mâncați, în Thailanda, într-o știre Huffington Post de acum 3 ani. Deh! Unii știu că e ușor să manipulezi cu o poză aiurea-n tramvai luată de pe net și cu un text actual, dar alții oare de ce se lasă păcăliți?

Dar într-un comentariu citesc un adevăr: că ăia care-s contra eutanasierii sunt de fapt pedelaci, iar ăia pentru, sunt useliști. Deci, totul se reduce la războiul celor două roze: aia roșie cu aia portocalie.

Totuși un lucru se desprinde clar din povestea asta: maidanezii, vii sau morți, nu au ce căuta pe străzi atâta vreme cât există ong-uri care primesc bani pt hrana și adăpostirea lor. Să și-i strângă și să aibă grijă de ei.

Eu știu ce înseamnă să o iei pe alt drum pt că o haită de maidanezi te latră de nu mai poți trece, știu ce înseamnă să fii mușcat de o cățea maidaneză cu pui doar pt că ai trecut prin fața ei pe stradă, ori să nu poți dormi noaptea din cauza lătrăturilor interminabile și a războaielor dintre haitele de câini care umblă liberi pe stradă. Și știu ce înseamnă să ai și animale de casă la care ții ca la ochii din cap.

Străzile sunt pentru oameni, nu pentru câini hămesiți și sălbăticiți.