Relaxare

Doru conducea de mai bine de 6 ore fără întrerupere. Mai aveam puțin și intram în București, iar eu abia așteptam să ajung la hotel, eram foarte obosiți amândoi și credeam că nici lui nu-i ardea de altceva decât de odihnă. Am aruncat o privire la ceas: era trecut de ora unu noaptea. Era bine și dacă ațipeam câteva ore pentru ca pe la 8 să o pornim la drum către casă.
El, fără nici o introducere, mă întrebă:
- Auzi? Tu nu ai vrea un masaj înainte să adormi?
M-am uitat la el cam pieziș.
- Doru, adorm chiar aici, pe scaun, și fără masaj. Da' ce-ți veni, așa deodată? Ți-ai descoperit talente ascunse? am încercat să-l persiflez.
- Eu aș vrea o ședință. Ca să rezist mâine încă 500 de kilometri cu picioarele pe pedale, nu crezi?
Am simțit o ușoară undă de reproș în vocea lui. Poate că avea dreptate, pentru moftul meu de a nu călători cu avionul, el era consemnat la volan, de unde ne lăsase autocarul până acasă. Și nu-i era ușor. Altfel, îl știam de nonconformist și genul care trăiește clipa. Totuși începusem să-mi pierd răbdarea.
 - Nu te înțeleg. E aproape două dimineața, unde găsești tu acum un salon de masaj deschis? Sau te pomenești că eu ar trebui să prestez?!!?
El râse.
- Nu, nu tu.
 - Ei, așa mai vii de acasă, l-am întrerupt eu. Da' cine?
- Antonia, de la VIP Obsession.
Cu asta mi-a închis gura. Nu mă așteptam la un răspuns atât de precis.
 - Ce-i aia VIP Obsession? am întrebat nu fără o anume curiozitate.
- Un salon de masaj. Masaj erotic de lux. Deschis non-stop.

Mă privi scurt cu ochii săi verzi, ușor micșorați de oboseală, să vadă cum reacționez apoi făcu manevrele de parcare în spatele hotelului unde aveam rezervată o dublă. Deci asta făcea el când pleca în delegații cu afaceri. Într-un fel îmi venea să râd. Îl cunoșteam pe toate părțile de ce m-aș mai fi mirat? Când îl prinsesem prima dată cu o amantă mi-a spus că el n-o fi mai prost ca alții, de ce să nu meargă și pe la ea?! Ciudat, dar toate prin câte trecusem împreună ne apropiase și mai mult și, în mod surprinzător, devenisem mai sinceri unul cu celălalt. Dar acum nu mai înțelegeam nimic și cred că nedumerirea asta se citea pe fața mea, pentru că el continuă:
- Pot veni și la hotel, nu e nevoie să mergem noi acolo. Putem comanda o ședință pentru amândoi. Au și așa ceva în oferta lor. Deși aș fi preferat să mergem la salon, acolo găsești muzică de relaxare, parfumuri orientale, lumini, tot ce vrei ca să te simți bine. E faină atmosfera. Dar tu ești obosită, așa că o să le chemăm la hotel.

Eram într-adevăr prea obosită ca să mai încerc măcar să ripostez, așa că am mers sus, am desfăcut ceva din bagaje și m-am băgat sub duș, convinsă că oricum, în scurt timp aveam să adorm buștean. Însă peste câteva zeci de minute o tânără șatenă, bătu la ușă. În urma ei, încă o femeie, creolă cu părul lung și creț, cu pielea ușor bronzată, cu un aspect parcă androgin, căra o geantă de piele vișinie. Doru le pofti înăuntru și am făcut cunoștință. Ele erau Antonia, cea șatenă, și Manuela. Am zâmbit unui gând. Manuela, Emanuelle, personajul filmelor senzuale din anii șaptezeci. Numele îi era foarte potrivit. Fetele pregătiră rapid paturile din cameră, învelindu-le cu așternuturi aduse de la salon, apoi au așezat prosoape curate peste ele. La un moment dat l-am auzit pe Doru spunând ceva despre un masaj de relaxare.

Cristina era îmbrăcată într-un halat alb, scurt, fără mâneci. Manuela își dădu jos pardesiul foarte subțire și rămase într-un pantalon scurt și un top îngust alb, contrastând intens cu pielea ei arămie. Avea sânii mici, mușchii i se conturau delicat pe sub pielea fină și asta îi accentua aerul acela androgin, ambiguu și incitant.
Îmi spuse că trebuie să stau cu fața în jos. Mă ajută să-mi dau jos hainele, apoi începu să-mi maseze mai întâi ușor, apoi mai energic, spatele cu mâinile unse cu un ulei parfumat. Îmi plăcea. Am închis ochii și am început să mă destind.

După zece minute îmi spuse să mă întorc cu fața în sus. Îi simțeam degetele ferme și palmele moi, pline cu uleiul încălzit masându-mi cu mișcări circulare coapsele, pântecele, pieptul. Mâinile alergau peste corpul meu, de-a lungul brațelor și picioarelor mele relaxate, încălzindu-mă. Oboseala se topise și lăsase loc unei toropeli foarte plăcute, totuși lipsită de dorința de a adormi. Apăsarea degetelor se mai domoli și deveni incitantă, urcând și coborând pe niște trasee nevăzute, dar bine cunoscute maseuzei, care îmi ascuțeau la maximum simțurile. Auzisem câte ceva despre meridianele energetice, trezirea lui Kundalini, yin și yang, tantra, dar nu-mi imaginasem niciodată că poate fi așa.

 Treptat, fiecare centimetru de piele era încărcat de energie, simțeam furnicături peste tot, din ce în ce mai puternice, de parcă mii de ace îmi pătrundeau în tot corpul. Am întors capul și l-am văzut pe Doru stând pe pat sprijinit de cotul drept, privindu-mă cu mult interes. Cristina terminase masajul pentru el, și era acum la baie.

Un curent îmi străbătu tot corpul. Aproape îmi venea să strig. Trupul parcă nu-mi mai aparținea, nu-mi puteam stăpâni tremurul și mișcările involuntare. O căldură puternică țâșni și se revărsă dincolo de mine, de creștet și de tălpile care parcă ardeau. Manuela domoli ritmul atingându-mă foarte ușor cu vârful degetelor. Eram literalmente la mâna ei. Revărsarea de energie se stinse treptat până când nu am mai simțit nimic decât o moliciune care mă învălui și am adormit instantaneu.
M-am trezit dimineață, mai fresh ca niciodată până atunci. Și de atunci încolo nu am mai minimalizat efectele unui masaj făcut de o profesionistă. 

Întâmplările și personajele din acest articol reprezintă o ficțiune. 

Scris pentru o campanie BlogAwards.

Fotografiile aparțin sponsorului.
Articol scris pentru http://www.vip-obsession.ro/

Cenusa si orhidee la New-York

Roman polițist de Vintilă Corbul și Eugen Burada, colecția Aventura, ed. Tineretului, 1969.

E una din cărțile care mi-au marcat copilăria și adolescența, care mi-a trezit interesul pentru literatură. Am citit de mai multe ori aventurile pline de suspans ale scriitorului Mircea Paltin, luat drept nașul mafiot Vincenzo Genovese care, în roman, cunoaște o moarte accidentală într-un tren internațional. Mircea reușește să scape de toate probele la care îl supun mafioții, care îl găsesc pe "Vincenzo" al lor atât de schimbat în urma unei operații estetice, încât simt nevoia să-l verifice în amănunt, bănuind că gangsterul este, totuși, altcineva. Cum Mircea contactează la un moment dat polițiștii, pentru a scăpa de rolul preluat involuntar, acceptă până la urmă periculoasa misiune de a se da drept Genovese și în Statele Unite, pentru a demasca activitatea mafiotă de trafic de droguri, în primul rând (cenușa era denumirea codificată a heroinei).

Romanul este scris, în mod surprinzător pentru vremea la care a apărut, într-un ritm alert, tipic american, fără lungiri inutile de peisaje sau personaje, fără scene siropoase, fără nici un fel de balast literar. La vremea aceea citeam romane polițiste pe bandă rulantă, și imensa lor majoritate erau de autori străini. Însă nici unul nu mi s-a părut atât de bun ca acesta. Este captivant, are suspans, acțiune, urmăriri ca-n filme, scene demne de oricare mare autor al genului.

Și acum îmi amintesc de cabaretul Tropicana, de Clubul 47, sau de hotelul El Morrocco, de cazinourile din Las Vegas, de străzile din Chicago sau de cartierele new-yorkeze unde are loc acțiunea romanului, de Sammy Barracuda sau de Charlie Yale, de denumirile de mașini străine - îmi făcusem un caiet cu mașini decupate din reviste după ce am citit romanul - și de băuturi fine.
Era o lume la care atunci nu aveam acces. Prin acest roman mi s-au deschis ochii și am înțeles că "dincolo" era o lume vie, frumoasă, fremătătoare și  cu mult mai bună decât ceea ce trăiam noi. Cu toate că acest sentiment nu-l mai poate trăi nimeni așa cum l-am simțit eu atunci, cartea rămâne la fel de bună azi ca și acum peste 40 de ani în urmă.