Cuvântul harem te duce cu gândul la un palat unde trăiesc într-o lume de basm mai multe femei frumoase (
kadîn înseamnă femeie în lb. turcă), făcute parcă anume să fie iubite. Aur, giuvaeruri, mătăsuri fine, uleiuri cu care își masau corpul după baia de aburi numită
hamam, eunuci care nu sunt decât sclavii dorințelor lor, zaharicale, văluri, mistere și mult, mult exotism.
De fapt, haremul era nu foarte departe de o închisoare. Una cu zăbrele aurite, firește, dar tot o închisoare era. Femeile dăruite sultanului sau aduse ca sclave, duceau o viață de huzur, dar nu aveau voie să iasă din perimetrul grădinilor palatului atâta vreme cât făceau parte din haremul sultanului.
În această societate existau reguli stricte și o ierarhie a rangurilor. Aceea care conducea haremul era sultana Valide, sau regina mamă. Imediat după ea, veneau favoritele sultanului, apoi cadînele obișnuite, care poate că nu aveau să-l vadă niciodată pe sultan. Dintre ele multe deveneau servitoarele personale ale sultanelor (soțiile, surorile sau fiicele sultanului) sau servitoare în palat. De regulă nu rămâneau în harem toată viața, ele erau măritate și înlocuite din când în când, în așa fel încât haremul avea un număr constant de kadîne.
Disciplina era foarte strictă, kadînele trebuia să fie ascultătoare, în caz contrar erau bătute, iar dacă nesupunerea mergea prea departe, erau alungate la Vechiul Palat, deposedate de bunuri și lăsate fără speranța de a se căsători sau de a mai avea vreun viitor. În harem ele învățau muzică, literatură, dans, lucru de mână, religie, iar cele foarte frumoase, care aveau șansa să ajungă în iatacul stăpânului, trebuia să știe și arta iubirii carnale, chiar dacă era obligatoriu să fie fecioare. Dintre aceste frumoase urma sultanul să-și aleagă favoritele. Dacă vreuna îi făcea și un copil, mai ales băiat, avea apartamentul ei separat și putea fi numită sultană, deși această titulatură s-a împământenit doar din secolul al 16-lea, până atunci nicio concubină nu putea fi numită astfel, neavând nici un fel de drept la vreo putere în stat.
Cea mai importantă dintre aceste sultane era, totuși, prima care năștea un băiat. Primul născut avea toate șansele să urmeze la tron, dacă mai întâi își ucidea frații - asta pentru că fratricidul devenise o tradiție în dinastia regală a Imperiului Otoman. Se spune că însuși fondatorul acestei dinastii, Osman I, l-a omorât pe unchiul său care era de drept moștenitorul tronului.
Cadînele stăteau în camere lungi, dormeau pe niște saltele, una lângă alta, fiecare grup de 10 fete era dat în grija unei odalisce mai în vârstă, și, pentru a împiedica relațiile erotice lesbiene, se luau toate măsurile, inclusiv lăsarea câtorva făclii aprinse noaptea, în dormitoarele comune. Cu toate acestea autorii de literatură care au zugrăvit în romanele lor viața din harem nu s-au sfiit să afirme că asemenea legături se infiripau la hamam sau că exista posibilitatea ca unii dintre paznicii Palatului să poată pătrunde în grădinile haremului unde aveau relații cu vreo kadînă mai libertină. Dacă aceste fapte erau adevărate sau nu, e greu să știm astăzi. Totuși este cunoscut faptul că Selim II, oficial, fiul sultanei Hurrem și al lui Suleyman, era singurul copil blond dintre cei 5 copii ai cuplului regal, ceea ce a făcut gurile rele să spună că Selim nu era, de fapt, copilul lui Suleyman.
partea a doua:
http://www.pulbere-de-stele.com/2013/04/file-de-istorie-haremul-in-imperiul.html
- va urma -
Articol de Oana D.
Pentru alte episoade din serialul Suleyman Magnificul și articole cu același subiect, vă rog accesați pagina "Stele tv/Seriale".
Nicio parte a acestui articol nu poate fi preluată fără specificarea linkului sursă de forma: http://www.pulbere-de-stele.com/
Bibliografie: Enciclopedia Britannica, allaboutturkey, wikipedia
Fotografiile sunt preluate de pe http://commons.wikimedia.org/ și în România ele aparțin domeniului public.
