Scandinavia 2012. Copenhaga.

Pe măsură ce mergeam în jos, către centrul Europei, senzația de straniu și de rece, de alien dispărea, o căldură și o deschidere a sufletului luându-i locul. Începeau să apară sculpturi, tușe arhitectonice mai bogat ornamentate, detalii pe care Nordul nu le are și cărora nu pare să le simtă lipsa.

Danemarca ne-a întâmpinat cu o vreme blândă, răcoroasă dimineața, ușor capricioasă, dar bună de excursie. Am poposit la hotelul de 4 stele Radisson Blu, de lângă aeroport. Era o anume distanță până în Copenhaga, dar merita tot drumul. E un lucru bun să ai cazări de 4 stele când ești într-un circuit.

În ziua aceea aveam să stăm de dimineață până seara în oraș. Am fost lăsați lângă intrarea în parcul de distracții Tivoli, pe care n-am apucat să-l văd, pentru că nu mă așteptam la prețul pipărat. Practic intrarea era câțiva euro, dar erai obligat să plătești mult mai mult, ca să vizitezi câteva amplasamente, adică erai obligat să iei pachetul de bază. Așa că parcul ne-a fost doar locul de întâlnire cu foarte confortabilul autocar danez care ne-a dus și ne-a adus la hotel.

Am vizitat zona centrală, ne-am aventurat în inima orașului în căutarea unui restaurant la prânz, am poposit într-un parc, am mers într-o croazieră, și am vizitat-o pe Mica Sirenă. Firește, n-o puteam rata. A fost sculptată de Edward Meriksen în 1913, având-o drept model pe soția sa. Este întruchiparea personajului cu același nume a celebrei povești de Christian Andersen.Sute de turiști erau când am poposit și noi în port ca s-o vedem și să ne pozăm cu ea. Am cumpărat suveniruri, am tras câteva cadre și ne-am urcat repede în autocar. Era aglomerat, dar și noi aveam mai multe de văzut în ziua aceea.

Însă retina și amintirea mi-a fost impresionată de clădirea numită Diamantul Negru, care strălucește fascinant de frumos, de parcă ar fi o ființă vie, în licărul apei la malul căreia este construită. Adăpostește biblioteca regală din Copenhaga și se numește așa pentru că a fost placată cu granit negru african, rocă de la care îi vine și numele. Dar sclipirile vii se văd numai pe film, în imaginea statică, splendoarea miilor de scântei adamantine nu se dezvăluie privirii.

Într-un târziu, obosită de plimbări prin centrul orașului, prin gară și prin parc în căutarea unui ipotetic metrou către hotel despre care ne spusese ghida - și care nu exista decât într-un alt loc, departe, la câteva stații de tramvai distanță (or fi toți ghizii la fel de neinformați? :) ), am capitulat și am așteptat autocarul danez de ora 18.00, special închiriat pentru noi, să mă ducă la hotel. A fost una dintre cele mai frumoase zile ale circuitului, de fapt, a fost ziua care a marcat întoarcerea din Nord. Întoarcerea din ghețurile spirituale ale Scandinaviei.

M-am lăfăit în somptuosul hotel până târziu în noapte, apoi am lăsat în urmă Danemarca și am plecat spre Berlin.

Estul va deveni deodata, vest?!??

Ma intreb... ce interes avea Viktor Orban sa indemne - din Romania!!! venit fiind la Baile Tusnad la nush'ce scoala de vara!! - cetatenii romani de origine maghiara din Transilvania sa boicoteze votul?!???  Care-i gheşeftul?

Eeeeh, si-asa am mult timp liber la dispozitie, ia sa ma apuc de invatat limba maghiara ca nu se stie daca nu cumva din judet al regiunii de nord-est, Neamtul nu va deveni un judet la granita de vest a Romaniei.

Asa ca, mi a csók, egy nagyszerű hét !

P.S.1 -  Un articol de blog care-mi merge la inima: http://ochidepisica99.wordpress.com/2012/07/30/un-vot-distanta-scrisoare-pentru-romani/

P.S. 2 - Tot rasfoind netul am aflat ca nu s-a negociat autonomia Transilvaniei intregi, ci doar a 3 judete.... ca sa vezi! si eu care ma speriasem!!!
(de altfel era de asteptat. Hurezeanu spusese intr-o emisiune acum 3-4 saptamani ceva de genul ca udemereul va negocia la sange si se va vinde foarte scump... dar atunci nu m-am gandit chiar pana acolo. Zarurile sunt aruncate, ca de obicei: unii obtin autonomia, ceilalti bat toba reunificarii cu Basarabia. Ca de stiut, au stiut cu totii cine ce face si ce negociaza. Eu nu cred in piesa dezbinarii pe care o vad jucata in media zi de zi. Stanga si dreapta provin din acelasi trup, nu sunt separate deloc.)


Oare cum de la unii se poate sa aiba reprezentanti care tin cont si de interesele celor multi, iar la noi nu?


P.S. 3 - 31 iulie, ora 6.20 dimineata. Noaptea e un sfetnic bun, si cum in ultimii ani m-am invatat sa citesc printre randurile declaratiilor politicienilor si printre vorbele adesea redundante ale emisiunilor TV (nu neaparat cu succes de fiecare data), intuitia imi spune ca acel procent de 52% este real, dar probabil datorita unor interese cu mult mai mari este preferabila varianta invalidarii referendumului. La Realitatea tv, la 11 noaptea s-a afisat acel banner cu rezultatul de 44 si ceva de procente, sub care scria mare ca ref. este invalid. Sus, cu litere mult mai mici, scria ca era vb despre rezultatele de pana la ora 21. Hurezeanu a sarit ca ars la Cretuleasca somand-o sa scoata de pe ecrane chestia cu ref-ul invalid, ceea ce dupa niste minute s-a si intamplat. Cu alte cuvinte, dinainte era stabilita invalidarea, doar noi nu trebuia sa stim.... Apoi vehicularea procentului de 52% facuta doar in seara aceea de catre USL, si apoi tacerea lor subita asupra acestui procentaj, si nu in ultimul rand un articol de acum o luna despre E. Udrea care spunea ca USL va avea o surpriza de proportii la ref. Cireasa de pe tort a fost gestul lui Base de a-i da foaia alba lui Crin sa-si scrie demisia din viata politica, asa cum spusese ca o va face, atunci, cu o luna in urma, la sedinta din Parlament.


De cele mai multe ori adevarul este spus voalat, este ascuns in anumite gesturi, sau in articole deloc intens mediatizate. Este doar o chestiune de timp pana inveti sa le pui cap la cap si sa intelegi cate ceva. Desi, pana la urma cred ca nici nu merita sa-ti bati capul cu asta.