Scandinavia 2012. Inceputul - Cracovia

Plecasem catre Bucuresti, cu trenul. Nici acum nu prea inteleg de ce eu, care de cand s-a "inventat" microbuzul de Bucuresti, adica de vreo 11-12 ani, n-am mai pus piciorul in tren, am preferat sa fac o schimbare. Cred ca din cauza valizei buclucase, care fiind foarte mare, m-am gandit ca nu voi avea loc sa o pun in spatele microbuzului si sa ocup mai tot spatiul de sub ultimele scaune, spatiu rezervat de regula bagajelor. Asa ca am luat trenul, care cum era de asteptat (si de enervant.....) a avut peste o ora intarziere. Dupa aceea am cautat invartindu-ma cam pe loc in zona garii Hello hotel - ul unde aveam rezervare. Adica la fostul Continental, lipit de Ibis, si el la randul sau fost Hotel Nord.

Mi-am folosit cardul de reduceri pentru profesori si am luat cazare cu 22 euro in loc de 31. Cu alte cuvinte mi-am scos dintr-un foc plata acestui card pe aproape 2 ani. Dupa ceva ce cu greu se poate chema odihna, din cauza caldurii - nu de altceva, m-am trezit pe la 3 dimineata sa ma pregatesc de plecare.

La 6.30 am pornit cu un autocar frumos, curat si nemtesc catre Budapesta. Pe drum i-am luat pe ceilalti colegi de excursie, si am ajuns in capitala ungara cu o oarecare intarziere, dar asta n-a impiedicat-o pe ghida (Oana Rotaru) sa ne conduca pe turul programat. Am ajuns seara tarziu si la hotel Polus, curat, insa cu maxim 2 stele dupa standardele noastre. Eu i-as fi dat ceva de genul o stea plus. Micul dejun a fost destul de subtire, pe masura confortului din hotel.

Case pe drumul catre Cracovia

Catedrala Wawel, simbol al Cracoviei

A doua zi am plecat catre Cracovia, oras atestat documentar pentru prima data in sec. al 9-lea. Pe drum am ramas impresionata de casele frumoase, cu gradini in fata, respirand bunastare si fiind semn de oameni gospodari, dar am remarcat si un cult al celor plecati din aceasta lume, pentru ca pe unde am trecut am intalnit vreo 3 sau 4 cimitire, toate avand mormintele pline cu buchete de flori proaspete.


In orasul polonez am facut un tur de autocar si apoi am vizitat catedrala Wawel, un loc plin de istorie, unde sunt ingropati cativa conducatori polonezi din Evul Mediu (de exemplu Vladislav I cel Scund (1320-1333) si fiul acestuia, regele Casimir III cel Mare (1333-1370), dar si presedintele Lech Kaczyński, decedat in 2010 intr-un accident aviatic in Rusia.

Seara am ajuns la hotel Krakus, de 3 stele, confortabil, cu micul dejun consistent. Nu mai stiu daca avea internet wireless sau nu. In mod curios, vizita si sederea in Cracovia mi s-au sters aproape total din memorie, desi a trecut atat de putin timp de atunci. Cred ca deja aveam probleme cu coloana, si cu oboseala acumulata in cele 2 nopti in care dormisem prea putin, ceea ce insemna ca lumea exterioara era mai indepartata decat as fi vrut.

Case pe drumul spre Cracovia

Pe tot parcursul excursiei mi-as fi dorit sa putem ajunge la cazare ceva mai devreme decat ora 10-11 seara. In acest fel ar fi fost toata lumea multumita: si hoinarii carora le place sa iasa la sosea dupa ce s-au cazat, si lenesii care se bucura indelung de un duș reconfortant si se baga in pat mai devreme pentru ca nu-si mai simt picioarele de oboseala. Insa din pacate nu s-a intamplat asa, dimpotriva, intr-una din urmatoarele nopti aveam sa dormim doar 4 ore, eu si colega mea de camera.
Dar acum eram in Cracovia, fosta capitala a Poloniei intre secolele 11 si 16, iar a doua zi, in drum spre Varsovia, urma sa vedem o fateta cruda a istoriei recente a omenirii.

Mai jos, Cracovia in cateva imagini sugestive.

Mormantul lui Lech Kaczinsky

La plimbare cu o caleasca alba

Interior, catedrala Wawel

Fantana arteziana in Cracovia

Cimitir polonez plin de flori proaspete pe morminte

Statuia papei Ioan Paul al II-lea

Din acelasi serial:

- episodul intai, Scandinavia 2012


Daca ți-a plăcut, dă și la alții:

Scandinavia 2012. Rezumat.

Vacanta mea scandinava s-a terminat deja. Acum imi trec prin fata ochilor franturi de imagini, multe nu mai stiu de unde sa le iau, totul se amesteca, nemultumirile se estompeaza, ramane frumusetea si arta pura, dar mai presus de toate, acei nori tridimensionali. Tare imi era dor de felul in care se vad norii la latitudini mai nordice. Dupa mine, merita sa merg catre nord numai ca sa mai vad norii aceia fantastici.

Vedere de pe ferry-boat, din Polonia spre Suedia

Stockholm, vedere cu nori tridimensionali

Praga - vedere cu nori tridimensionali

Am plecat cu trenul spre Bucuresti intr-o zi torida, acum mai bine de doua saptamani. Apoi am pornit cu autocarul prin Ungaria, Polonia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Germania, Cehia, Slovacia si iar Ungaria si acasa. Am vazut Cracovia, Varsovia, Auschwitz-ul, oraselele suedeze in drum spre Stockholm, pe care eu l-am ratat din cauza unei severe crize de sciatica, apoi Oslo si trambulina de la Holmenkollen, casele cu iarba pe acoperis, parcul Vigeland si sculpturile cu reptilieni, muzeele vikingilor, ale navei Fram sau Kon-Tikki, preturile uluitoare ale Norvegiei - rosiile, 5 euro kg - , castelul de la Elsinore unde s-ar fi petrecut actiunea din piesa Hamlet, Copenhaga si croaziera, apoi turul zonei centrale, cautatul metroului care sa ne duca pana la hotelul Radisson-Park Inn din zona aeroportului (metrou de care intr-un tarziu am aflat ca nu exista in varianta spusa de ghida), ploaia torentiala din capitala daneza, dragonii cu cozile impletite, dragonul din fata primariei, dragoni, dragoni peste tot prin tărâmurile vikinge.

Catedrala Mantuitorului, Copenhaga

Castelul lui Hamlet de la Elsinore, Danemarca

Clima racoroasa ne-a priit la toti colegii de excursie, desi in tara auzeam ca este cod portocaliu. Noptile inca albe ne-au insotit visele, soarele rasarit pe la 1-2 noaptea ne-a luminat cararile somnului intrerupt o clipa, cat sa dai la o parte draperia luxoasei camere de hotel ca sa vezi ca afara e dimineata ca si cum ar trebui sa mergi la serviciu, grupul mic de excursionisti ne-a permis sa ne rasfiram in tot autocarul si sa ne odihnim picioarele obosite de orele interminabile de mers pe jos prin catedrale in stil gotic, castele cu sculpturi renascentiste ori baroce, prin parcuri, peste poduri vechi de sute de ani, ori prin market-urile mai mult decat accesibile ale Berlinului.

Cracovia

Parcul Vigeland, Oslo

Dupa capitala Germaniei a urmat popasul la castelul Sans-Souci, unde splendoarea unor timpuri azi apuse te invita, parca, la o incursiune pe aleile sale de unde te astepti sa auzi fosnind crinoline matasoase, sa vezi cavaleri si doamne grabind-se la urmatorul menuet sau ferindu-se de priviri indiscrete in foisoarele opulente de printre copaci.

Tigrul, simbol al orasului Oslo

Apoi am poposit in Dresda, orasul ras de pe fata pamantului de bombele razboiului si renascut din propria cenusa. Statuile innegrite de fum te privesc bland, ca si un om care a trecut printr-o durere de nedescris, pe care a invins-o dar care nu mai poate simti nimic in plus. Acolo arta te inconjoara de peste tot, de la Opera pictata de Raffael, la studentii la conservator care canta in mijlocul pietei partituri clasice pentru a castiga un ban in plus. Amintirea mortii si a distrugerii te copleseste. Piatra e nemuritoare si rece. Emotia e toata in afara, in lacrima ţâşnită fara vrere din ochiul privitorului neputincios in fata implacabilului. In Dresda intelegi ce inseamna nemurirea, in Dresda intelegi perfect mitul pasarii Phoenix.
Apoi mergi mai departe in drumul tau, catre Karlovy Vary, o statiune de lux alta data, catre Praga, si Bratislava, si apoi din nou Budapesta, ca si la plecare, dupa care ajungi acasa.

Zambesc amintirilor, ma gandesc la colega de camera, la cei cativa de care m-am simtit mai apropiata, la doamna care fuma mult si ii placea sa bea bere seara de seara, la femeia care facea duş odata la 3-4 zile, la domnul care calatorea singur, la familia cu copiii dupa ei, la prietenele care hoinareau hai-hui prin oras in fiece seara oricat de obosite ar fi fost, la familia din Sibiu cu care am stat in prima zi la masa de pranz, la dna doctor enervata de patul camerei de hotel din penultima seara, la cei din spatele autocarului care se distrau toata ziua, la vocea graseiata a ghidei si la soferii mereu amabili cu valiza mea de poveste.

casa cu iarba pe acoperis

Gradinile palatului Sans Souci

Dresda

parc in Varsovia

camera de hotel de la Stockholm

Da, este si o poveste, ca-n filmele cu proşti, in care valiza mea cea mare cumparata dintr-un magazin de chinezarii acum vreo 2-3 luni, special pentru calatoriile mele estivale, a inceput sa cedeze, pas cu pas, chiar din primele ei ore de folosire. In trenul catre Bucuresti s-a rupt un piciorus de sprijin, in prima zi de excursie a cedat si al doilea piciorus, apoi zilnic, mai sarea un surub, mai cadea o bucata de metal din troller, si a cazut si manerul, de tot - pt ca era doar lipit de valiza !!! - apoi s-a desprins chiar trollerul, pana sa ajung acasa, a cazut si bucata de plastic cu cifrul (de decor, de altfel) si uite asa, in Berlin am fost nevoita sa-mi cumpar alta valiza, si sa o car pe cea veche (in care pusesem doar mancarea, suvenirurile si o pereche de adidasi) tinand-o cu mana bagata in interior, printre cele doua benzi de la fermoar. Din fericire, rotilele erau foarte bune, singurul lucru bun de la aceasta valiza de doi lei - desi a costat cu mult mai mult. Un surub a cazut, nu stiu de unde, chiar dupa ce am intrat in casa. Oricum nu mai conteaza, singurul ei scop in viitor va fi de a depozita hainele de iarna pe timpul verii si cele de vara pe timp de iarna. Ori ca sa doarma pisicile mele in ea.


Asadar, asta a fost rezumatul excursiei de 14 zile prin Scandinavia oferita de Omnia turism. De maine, incetisor, derulez filmul, episod cu episod, zi de zi, a celor vizitate pe acolo.



Daca ți-a plăcut, dă și la alții: