Uneori mă gândesc cu nostalgie la zilele copilăriei, la primele amintiri pe care le are un om. Nu știu ce zic cercetătorii britanici, tot ce știu este că primele mele amintiri sunt de pe vremea când sigur nu prea știam să merg. Eram pusă în ceva ca un pătuț, și mă uitam la strada pe care o vedeam pe partea dreaptă. Vedeam și rochiile sau fustele doamnelor, ale mamei, cumva știam care era ea din cele câteva perechi de picioare pe care le vedeam. O recunoșteam după pași, după mers. Și cred că orice copil are modul lui propriu de a-și recunoaște mama dintr-o mie de femei.
Mai târziu am văzut ce era cutia-pătuț, era un căruț alb gălbui, cu un fel de fereastră doar pe partea dreaptă. Și în față, dar pe acolo nu puteam vedea nimic din cauza poziționării. Eram scoasă la plimbare, într-o duminică - musai trebuie să fi fost duminică, erau mai mulți oameni în jurul meu ieșind cu mine și maică-mea din curtea casei. Nu putea fi o dimineață însorită din timpul săptămânii, că lumea ar fi fost la servici, nu în vizită la ai mei.
Apoi, mai târziu, am amintiri mai închegate, cu păpușa, mereu aceeași cu care mă jucam constant, zilnic, cu acelea frumoase și mari nu aveam voie, mă puteam uita doar la ele, erau puse sus, pe dulapuri, să nu ajung și să le dau jos. Nu le-aș fi stricat, dar era mai bine să le păstrez intacte, nu?
Mai aveam eu și o trusă medicală - ce-mi mai plăcea să umblu toată ziua cu stetoscopul pe după gât! :) -o cutie cu tot felul de tigăițe și tacâmuri de jucărie și de la o vreme, îmi făceam singură catalog de școală, din filele unui caiet special al lui taică-meu, coperțile erau dintr-un dosar, de la școală luam câte o cretă, și eu sunam, eu predam, eu ascultam și tot eu răspundeam și puneam note. Nici o clipă nu m-am gândit atunci că jocul meu avea să devină meseria mea de zi cu zi. Cel mai mult îmi plăcea să scriu cu creta pe zidul de lângă gardul vecinilor, pe sobe, iarna, și după ce mi-o luasem pentru asta, pe dosul scaunelor de lemn din casă.
După ce creta a fost interzisă la noi în casă, am început să scriu pe mușamaua mesei de lucru. Ei, mi-o mai luam și din cauza asta, dar rareori. Mușamaua se putea schimba din când în când.....
_________________________________________________
R:
Acum poti cumpăra copilului tău orice jucării dorește. Vrea jucarii transformers? Te sfatuiesc sa cauti la magazinul Noriel in Bucuresti !
_________________________________________________
Mai târziu am văzut ce era cutia-pătuț, era un căruț alb gălbui, cu un fel de fereastră doar pe partea dreaptă. Și în față, dar pe acolo nu puteam vedea nimic din cauza poziționării. Eram scoasă la plimbare, într-o duminică - musai trebuie să fi fost duminică, erau mai mulți oameni în jurul meu ieșind cu mine și maică-mea din curtea casei. Nu putea fi o dimineață însorită din timpul săptămânii, că lumea ar fi fost la servici, nu în vizită la ai mei.
Apoi, mai târziu, am amintiri mai închegate, cu păpușa, mereu aceeași cu care mă jucam constant, zilnic, cu acelea frumoase și mari nu aveam voie, mă puteam uita doar la ele, erau puse sus, pe dulapuri, să nu ajung și să le dau jos. Nu le-aș fi stricat, dar era mai bine să le păstrez intacte, nu?
Mai aveam eu și o trusă medicală - ce-mi mai plăcea să umblu toată ziua cu stetoscopul pe după gât! :) -o cutie cu tot felul de tigăițe și tacâmuri de jucărie și de la o vreme, îmi făceam singură catalog de școală, din filele unui caiet special al lui taică-meu, coperțile erau dintr-un dosar, de la școală luam câte o cretă, și eu sunam, eu predam, eu ascultam și tot eu răspundeam și puneam note. Nici o clipă nu m-am gândit atunci că jocul meu avea să devină meseria mea de zi cu zi. Cel mai mult îmi plăcea să scriu cu creta pe zidul de lângă gardul vecinilor, pe sobe, iarna, și după ce mi-o luasem pentru asta, pe dosul scaunelor de lemn din casă.
După ce creta a fost interzisă la noi în casă, am început să scriu pe mușamaua mesei de lucru. Ei, mi-o mai luam și din cauza asta, dar rareori. Mușamaua se putea schimba din când în când.....
_________________________________________________
R:
Acum poti cumpăra copilului tău orice jucării dorește. Vrea jucarii transformers? Te sfatuiesc sa cauti la magazinul Noriel in Bucuresti !
_________________________________________________