duminică, 22 ianuarie 2012

Amintiri de duminica

Uneori mă gândesc cu nostalgie la zilele copilăriei, la primele amintiri pe care le are un om. Nu știu ce zic cercetătorii britanici, tot ce știu este că primele mele amintiri sunt de pe vremea când sigur nu prea știam să merg. Eram pusă în ceva ca un pătuț, și mă uitam la strada pe care o vedeam pe partea dreaptă. Vedeam și rochiile sau fustele doamnelor, ale mamei, cumva știam care era ea din cele câteva perechi de picioare pe care le vedeam. O recunoșteam după pași, după mers. Și cred că orice copil are modul lui propriu de a-și recunoaște mama dintr-o mie de femei.

Mai târziu am văzut ce era cutia-pătuț, era un căruț alb gălbui, cu un fel de fereastră doar pe partea dreaptă. Și în față, dar pe acolo nu puteam vedea nimic din cauza poziționării. Eram scoasă la plimbare, într-o duminică - musai trebuie să fi fost duminică, erau mai mulți oameni în jurul meu ieșind cu mine și maică-mea din curtea casei. Nu putea fi o dimineață însorită din timpul săptămânii, că lumea ar fi fost la servici, nu în vizită la ai mei.

Apoi, mai târziu, am amintiri mai închegate, cu păpușa, mereu aceeași cu care mă jucam constant, zilnic, cu acelea frumoase și mari nu aveam voie, mă puteam uita doar la ele, erau puse sus, pe dulapuri, să nu ajung și să le dau jos. Nu le-aș fi stricat, dar era mai bine să le păstrez intacte, nu?

Mai aveam eu și o trusă medicală - ce-mi mai plăcea să umblu toată ziua cu stetoscopul pe după gât! :) -o cutie cu tot felul de tigăițe și tacâmuri de jucărie și de la o vreme, îmi făceam singură catalog de școală, din filele unui caiet special al lui taică-meu, coperțile erau dintr-un dosar, de la școală luam câte o cretă, și eu sunam, eu predam, eu ascultam și tot eu răspundeam și puneam note. Nici o clipă nu m-am gândit atunci că jocul meu avea să devină meseria mea de zi cu zi.  Cel mai mult îmi plăcea să scriu cu creta pe zidul de lângă gardul vecinilor, pe sobe, iarna, și după ce mi-o luasem pentru asta, pe dosul scaunelor de lemn din casă. 

După ce creta a fost interzisă la noi în casă, am început să scriu pe mușamaua mesei de lucru. Ei, mi-o mai luam și din cauza asta, dar rareori. Mușamaua se putea schimba din când în când.....




_________________________________________________
R:

Acum poti cumpăra copilului tău orice jucării dorește. Vrea jucarii transformers? Te sfatuiesc sa cauti la magazinul Noriel in Bucuresti !

_________________________________________________


miercuri, 18 ianuarie 2012

Cum ne vad ei


Ce mai gasim prin presa de azi despre cum au ajus protestele romanesti la urechile cancelariilor Europei. Au ajus bine si corect, zic eu:

Noul preşedinte al Parlamentului European, socialistul Martin Schulz, a recomandat, miercuri, Guvernului român să-i ia în serios pe protestatari, avertizând este periculoasă împletirea sentimentului de disperare cu retorica rasistă şi xenofobă.

 "Recomandarea mea către guvernele din toate ţările şi din România în special, dar şi din Bulgaria, însă în România în mod specific, este să-i ia în serios pe acei oameni care au ieşit pe străzi pentru că nu mai au nicio speranţă pentru viitor...


Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/pre-edintele-pe-catre-guvernul-boc-lua-i-i-in-serios pe-protestatari_905400.html


Alt articol:


Intrebat dacă situaţia politică din România seamănă cu cea din Ungaria, iar Băsescu este un lider autoritar, liderul grupului S&D a răspuns: "Din experienţa mea şi analizând ceea ce se întâmplă în România, aş spune că Traian Băsescu este un lider autoritar şi cred că ar fi bine dacă s-ar schimba şi ar opta pentru dialog, în special cu societatea civilă".


Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/swoboda-face-portretul-lui-basescu-e-un-lider-autoritar-ar-face-bine-sa-opteze-pentru-dialog_905409.html

Cat despre motivele iesirii in strada, eu nu as zice ca ele sunt doar strict referitoare la banii putini in pensii si salarii. Mie de la bun inceput protestul mi s-a parut a fi impotriva coruptiei si pentru sustinerea valorii profesionale si morale.
Cum toata clasa politica de la noi este corupta, oamenii nu mai vor pe nimeni si nu mai au incredere in nimeni.

Cu toate astea nu pot sa nu dau o bila alba guvernului Tariceanu. Nu sunt singura care pe vremea aceea a dus-o bine.

Ca la urma urmei, nu le-ar fi mult mai bine si lor, celor de sus, daca s-ar asigura mai intai ca ne-au oferit toate conditiile pt ca noi, cei de jos, sa fim multumiti ? Daca masurile de austeritate nu ar fi cuprins categoriile de oameni cu venituri foarte mici, mai era azi in strada vreunul? Foarte probabil ca nu.

Mai tineti minte dupa '90 cum spuneau multi ca daca Ceausescu le-ar fi dat de mancare romanilor, era bine mersi pana la adanci batranete si nu l-ar fi dat jos nimeni. Dar se pare ca de la un moment dat incolo, betia puterii aduce si multa orbire pe langa sentimentul ca esti de neclintit.
-------------------

P.S. Nu ma pot duce la culcare pana nu zic ca de dupa seara de duminica, deci de dupa cele doua seri de proteste adevarate, si mai inflamate si mai pasnice, dar autentice, de luni incoace parca asist la un soi de campanie electorala. Brusc, de unde protestele erau ilegale sambata seara, acum toti se dau pe langa protestatari si ii sustin. Ultimul de care tocmai am citit, ministrul Igas......
Pai ce fel de protest impotriva sefului tau e ala in care seful vine si-ti spune ca e de acord cu tine si ca e ALATURI de tine ???!!