Strictete sau...?

De cateva luni bune, de aproape un an, am descoperit forumurile de vot la schimb. Romanesti si straine. In afara lor mai exista niste comunitati pe facebook create cu acelasi scop.

Primele la care am aderat si eu, despre niste formuri americane vorbesc, sunt permisive de tot, fiecare face ce vrea, cum vrea, lucrurile se aranjeaza din mers intre useri. Altele, sunt ceva mai restrictive, cu reguli si moderatori. In schimb pe facebook am fost adaugata de foarte curand la niste grupuri de vote-exchange, dintre care unele secrete. Unul singur, care-mi si place, pt ca ofera un procent extrem de inalt de voturi returnate (din 30 oferite primesc cu siguranta 28 inapoi) este foarte restrictiv. Nu respecti regulile si/sau nu votezi in mod real, esti banat de tot din prima si niciodata nu mai esti primit inapoi chit ca-ti faci alte conturi fb cu diverse nume de utilizator. Nu stiu care e modalitatea de a fi prins cu ocaua mica, dar se vede treaba ca se poate.

Ce am invatat din aceste comunitati? Ca acolo unde nimanui nu-i pasa de nimic, frauda e la ea acasa, fie ca e vb despre vot hipermultiplu (a se citi sute de conturi clona de pe care se dau tot sute de voturi, am vazut si cereri de schimb cu peste 1000 de voturi !!! ), fie ca e vorba despre a zice din taste ca ai votat, si de fapt nici sa nu fi accesat linkul omului.

Cu cat creste rigurozitatea regulilor si controlul lor, cu atat lumea devine mai corecta si voteaza in mod real. In acest fel toata comunitatea de votanti este multumita. E drept ca poate dura 2 ore sa votezi tot wall-ul si apoi ai dreptul sa pui si tu cererea de vot (in caz contrar unul din admini face ca mesajul tau sa dispara si tu sa nu mai poti scrie pe wall), dar in urmatoarele 20-22 de ore, voturile oferite iti sunt returnate in totalitate.

Destul de bizar mi se pare mie, ca aceleasi persoane care fraudeaza in forumurile lasate la voia intamplarii, te voteaza cuminte si prompt pe grupurile cu restrictii maxime.

Extrapolând situatia la societatea unei tari, oare cum e mai bine: sa fie legi care nu se respecta si nu prea se aplica sau sa te ia naiba daca ai incalcat legea fie si cu un milimetru??!

Hai, va pup si Craciun fericit! :)

Vinerea cu amintiri. De ce plang coreenii dupa un dictator?!??

Ieri nu am carcotit pe nimeni, ca vine Craciunul si nu e frumos, nu? :)
Dar azi nu pot sa nu ma gandesc, cu nedumerire, la semenii nostri din Coreea de Nord. I-am revazut (unii dintre noi, pt ca cei mai tineri nu au avut cum) plangand de mama focului si crămăluindu-se dupa moartea "conducatorului iubit". Pentru ca la fel au facut si acum 17 ani cand a murit Kim Ir Sen, tatal lui Jong-Il, fondatorul Coreei comuniste.

Atunci chiar credeam ca oamenii il plang sincer (deh! :D minte cruda! ...) desi ma miram de lucrul asta, dar imi ziceam ca dom'ne, cine stie ce o fi facut bun pt popor de-l plang in halul asta.

Acum, vazand aceleasi scene la moartea lui Kim Jong Il, ma intreb oare cat teatru poate sa joace un om? Bine, or fi si cativa sinceri printre ei, nu zic, dar presupun ca majoritatea nu sunt. Presupun ca fac asta ori din traditie, ori din obligatie de partid si teama. Probabil ca daca nu fac asta, isi pierd si ce mai au, serviciul, libertatea, viata.

Ca printr-o ceata fina, ma vad in toamna lui 1989 la serviciu, ca stagiara cu 2 luni de vechime, in timpul celor 3 zile ale ultimului Congres al PCR. Era o informare politica, o sedinta, nu de partid, ca nu am fost membra niciodata, ci o sedinta la care eram obligati sa participam absolut toti adultii din scoala. Si la care dupa ce se citea cate un paragraf din rezumatul a ceea ce se discutase la Congres in ziua precedenta (nimic nou si nimic interesant, de altfel, doar minciunile si propaganda de partid cu care eram obisnuiti ca si cu un zgomot de fond de care nu puteai scapa), eram obligati sa aplaudam indelung ca si cum Ceausescu ar fi fost prezent acolo, in sala noastra de clasa unde eram adunati.

Nu stiu ce mi/ni s-ar fi intamplat daca nu aplaudam. Nu am vrut sa aflu si nici acum nu vreau sa stiu cum ar fi fost daca...