Era vara torida si nu gasisem bilete, ca sa te vad si eu. Deschisesem larg geamul si te ascultam, auzeam muzica si freamatul stadionului arhiplin, auzeam strigatele, aplauzele si zambeam, ca aveam si noi ceva ce numai tarziu in noapte mai vedeam, rareori la televizor, de prin concertele din strainatatea la care nu aveam altfel acces.
Ma simteam libera si fericita.
Tie iti datoreaza totul Seicaru, Hrusca, Socaciu, folkistii nostri de ieri si de azi. Ti-ai pus amprenta pe o generatie intreaga.
Cultura se stinge incet... si nu vad pe nimeni sa o poata reaprinde din nou.
Resquiescat in pace!
