Ce poți vizita într-un sejur la Kușadasî

Kușadasî în lăsarea serii - foto arhiva personală

Acum, după ce majoritatea dintre noi am stat acasă vara trecută din cauza pandemiei, încet-încet țările cu o rată mică de infectare, adică țările verzi, dar și cele galbene, se deschid turiștilor care abia așteaptă o evadare din cotidian. Recunosc că sunt una dintre turistele care preferă destinațiile de vacanță mai exotice, fiind genul căruia îi place să viziteze în special situri arheologice, muzee, castele medievale, adică îmi place să văd tot ceea ce omul a lăsat frumos în trecerea lui pe această planetă.

Dar sunt mulți turiști care preferă odihna, plaja și clima blândă, asociate cu câteva excursii în zonă, mai ales dacă regiunea respectivă este bogată în locuri de vizitat, fie ele culturale, istorice sau distractive și de amuzament.

Un astfel de concediu se poate face deja în Turcia, țară recent deschisă turismului, și aș recomanda un sejur la Kusadasi, pe malul Mării Egee, într-un loc de un pitoresc aparte, unde zona montană joasă se îmbină cu plaja și marea într-un mod cât se poate de armonios. Kușadasî este o destinație populară de vacanță, e un oraș plin de viață și de locuri de distracție. Este situat pe litoralul de vest al Turciei, și aici există o multitudine de hoteluri, restaurante, baruri și cluburi de noapte de unde să alegeți pentru sejurul dv.

Însă nu doar plajele minunate și priveliștile uimitoare ale mării fac din Kușadasî o atracție, ci și regiunea înconjurătoare pe care o puteți vizita în câteva excursii tematice.

Excursie la Efes

Biblioteca lui Celsus de la Efes - sursă foto Wikipedia

Din Kușadasî puteți face o excursie la Efes de o jumătate de zi. Odată un important oraș al Greciei antice, Efes găzduiește una dintre cele Șapte Minuni ale Lumii Antice și anume Templul zeiței Artemis. Deși astăzi nu mai sunt decât niște biete ruine din acel templu măreț, orașul în splendoarea sa arată ca și cum ieri ar fi fost distrus de un cutremur. La tot pasul vezi încăperi, coloane, statui, prăbușite la pământ și rămase așa de mii de ani. Unul din cele mai atractive puncte ale Efes-ului este minunata Bibliotecă a lui Celsus. Această bibliotecă a fost construită în jurul anului 100 î.Hr., iar astăzi fațada aproape intactă, stă de strajă orașului care a fost cândva.

Excursie de o zi la Pamukkale

Pamukkale - foto din arhiva personală

Pamukkale este unul dintre cele mai faimoase locuri din lume, deoarece acolo se află niște terase în calcar pe care curge un pârâu termal care a format acumulări de apă în terasele respective. Locul este de o frumusețe răpitoare, apa este turcoaz deschis, și foarte limpede, iar zona este împrejmuită și nu poate fi folosită pentru băi și plajă decât pe o mică porțiune a ei. Situl este patrimoniu UNESCO din 1998, iar drumul pe care se ajunge la Pamukkale trece prin Hierapolis, în imediata apropiere, un fost oraș antic din care s-au mai păstrat câteva ruine ale unui amfiteatru, ale templului lui Apollo și un sanctuar.

Hierapolis - foto din arhiva personală

Hierapolis se situează pe aceleași izvoare termale cu situl Pamukkale, care aparțineau de ținutul Frigiei în antichitate. Ruinele sale sunt adiacente Pamukkale-ului modern și cuprind în prezent un muzeu arheologic. Site-ul include mormântul Apostolului Filip.

Băile Cleopatrei - foto din arhiva personală

Izvoarele termale au fost folosite pentru băi din secolul al II-lea î.Hr., iar legenda spune că însăși regina Cleopatra venea aici să se îmbăieze în spațiul special amenajat pentru asta. Marile băi au fost construite cu blocuri uriașe de piatră fără utilizare de ciment și au constat din diverse secțiuni închise sau deschise legate între ele. Există câteva nișe adânci în secțiunea interioară, care includ baia, biblioteca și sala de gimnastică.

Băile Cleopatrei - foto din arhiva personală

Astăzi băile Cleopatrei reprezintă un al doilea punct de atracție turistică pe lângă Pamukkale, unde turiștii și localnicii vin să facă plajă și baie vara.

Kușadasî Jeep Safari

Jeep safari din Kușadasî - sursă foto tripadvisor

Pentru o altfel de distracție puteți alege un tur de tip safari din Kușadasî. Veți merge cu jeepul pe un traseu relativ accidentat, cu copaci căzuți peste drum, cu multe ruine antice de văzut, cu un popas la un grătar în natură (prânzul este inclus în prețul traseului), o zi în care adrenalina va fi la cote maxime și veți rămâne cu amintiri de neuitat.

Aqua-parcul Adaland

Adaland - sursă foto tripadvisor

Dacă sunteți cu copiii dv., însă și chiar dacă nu aveți copii, este păcat să nu petreceți o zi la parcul Adaland, unde puteți urmări un spectacol cu delfini, sau puteți face plajă și baie la piscină, iar copiii se pot juca în nenumăratele tobogane cu apă ale imensului parc.

Așadar, un sejur la Kușadasî este foarte departe de a deveni un concediu plicticos, dimpotrivă. Am ales câteva dintre cele mai importante distracții și locuri de vizitat, și încă ar mai fi de spus multe despre ce poți face în Antalya de Vest.

Dacă încă mai stați pe gânduri, vă recomand un pachet de servicii prin Iri travel, care are în portofoliu o varietate de hoteluri în zonă, pentru fiecare buget și buzunar. Eu am stat acum doi ani într-un hotel foarte cochet, exclusiv cu apartamente, dar știți că Turcia este o țară cu prețuri mult mai mici decât la noi, așa că pentru o sumă relativ mică am avut parte de un confort de lux și m-am simțit foarte bine.

Pentru detalii despre ofertele agenției Iri travel accesează pagina de contact.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Ce este glamping-ul si ce vrea el

site cu vânzări de corturi diverse - sursă foto: www.bdir.com

Se spune despre glamping că este locul unde natura sălbatică întâlnește luxul modern. Lucrurile nu stau chiar așa, adevărul e pe undeva pe la mijloc, părerea mea. Așadar, termenul este o combinație a două cuvinte englezești, glamour (= sclipici, farmec, atracție, strălucire) și camping. Deci, glamping. Glamping-ul este o formă de camping care implică facilități și cazare  mai luxoase decât cele asociate de obicei cu campingul tradițional.

resort de glamping la granița franco-germană, Bliesgau - sursă foto: www.kayak.com

Dar glamping-ul nu se rezumă doar la atât, ci se referă și la „experiență”. Este vorba de a te cufunda în natura înconjurătoare și sălbatică, de a simți pământul sub picioare, de a respira aer ozonat, de a-ți dizolva stresul zilnic. Este vorba despre revenirea la natură fără a reveni cu totul la elementele de bază. Nu veți trăi dintr-un rucsac și nu veți dormi pe jos, într-un sac de dormit prin care toate pietricelele din iarbă se simt. Nu, glamping-ul este cu siguranță camping de lux.

resort de glamping Drena, Italia - sursă foto: booking.com

Cu toate acestea, nici luxul unor hoteluri de 5 stele nu vă este oferit, pentru că așa ceva nu e posibil, chit că unii bloggeri așa susțin. E drept că eu nu am avut până acum nicio experiență de glamping, dar pentru că îmi place să navighez pe net, am găsit diverse locuri în lume unde se face un astfel de turism și nu am găsit acolo lux de 5 stele. Dar cu siguranță glamping-ul îți oferă un pat normal, perne și pilote moi, masă, scaune, comodă, ca și tot confortul minimal de care are nevoie călătorul într-o cameră. Înțeleg că există și toaletă la fel ca la un hotel, pentru fiecare cort în parte, deși bănuiesc că nu toate resorturile de glamping dispun de aceste facilități. Dar cu siguranță acolo ai electricitate, apă, poate chiar și internet. Adică faci camping fără să ai parte de neajunsurile acestuia.

Resorturile mai luxoase oferă și restaurant în apropierea arealului de glamping, și televizor în cort, sau în cameră - da, glamping-ul se face și la căsuțe, care au bucătării utilate și cu cafeaua de bun venit așteptându-și turiștii. În funcție de toate aceste facilități, prețurile sunt asemănătoare cu acelea de la hoteluri.

resortul Dobova, Slovenia - sursă foto: www.gites.fr

Eu aș petrece câteva zile într-un astfel de cort bine utilat, și nu pot decât să regret că am aflat abia acum de zona de glamping cea mai cunoscută de la noi, la Ursa Mică (la 50 km de Predeal). Dar timpul nu e pierdut. Ursa Mică datează din 2016, din câte am citit pe internet, și sper să dureze afacerea oricât de mult timp, că poate ajung și eu pe acolo.

resort Ichinomiya, Japonia - sursă foto: www.traveloka.com

Glamping-ul se poate face nu doar la cort, cum spuneam, ci în fel de fel de adăposturi - sau cum altfel să la numesc? - gen cort safari, iurtă mongolă, căsuțe și cabane, corturi Teepee (specific amerindienilor), case în copaci, geodomuri și orice felurite forme geometrice care pot constitui un spațiu care poate fi sumar mobilat, ca și o încăpere. Mie personal îmi plac acele corturi de tip melc, cum se văd în prima poză.

Voi ați făcut vreun concediu într-un glamping resort?

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Ikaturism te trimite in vacanta in Thailanda – afla acum ce poti vizita!

Cunoscută și sub denumirea de Siam, Thailanda este o țară din Asia de Sud-Est. În ultimul timp, această țară a ajuns tot mai mult în atenția turiștilor de pretutindeni datorită locurilor minunate pe care le înglobează. Acest lucru se datorează și culturilor sale inedite, wow, artei, dar și arhitecturii sale.

Thailanda este o țară plină de temple maiestuoase și plaje parcă infinite și rupte din realitatea noastră cotidiană. Dacă îți dorești să ai parte de o vacanță în acest ținut de poveste, minunat prin simpla sa denumire, atunci îți voi spune în cele ce urmează cu ce te va aștepta Thailanda chiar de la sosirea în aeroport.

Plajele – tărâm de poveste din apă și nisip

Această țară este renumită în lume pentru plajele numeroase cu nisip fin și apă cristalină. Nuanța turcoaz, specifică apei, este unică în lume și mereu mângâie retina turiștilor. Pe cât sunt de numeroase, pe atât de diversificate sunt plajele din Thailanda.

Mai exact, există plaje în care se crează mereu o atmosferă familiară – locul perfect în care se pot distra pe cinste și copiii. Totodată, pentru cuplurile care merg în luna de miere sau într-o vacanță în doi există alte numeroase alternative – plajele solitare, cu cadre romantice.

Atracții turistice pe care nu trebuie să le ratezi

Ikaturism te ajută să pleci într-o astfel de vacanță de neuitat. Măcar o dată în viață merită să ai parte de un asemenea răsfăț, să vizitezi un loc splendid din toate punctele de vedere. Pe lista ta de locuri care merită vizitate nu uita să treci și Bangkok-ul – capitala Thailandei. Aici îți poți delecta retina cu templele care au o arhitectură splendidă, inedită din cap până în picioare. Să nu uităm nici de cartierul chinezesc, dar nici de numeroasele centre comerciale – cele care demonstrează că orașul Bangkok nu doarme niciodată.

Dacă îți place liniștea, vrei să te deconectezi total de la tot ce înseamnă cotidian, atunci Kon Lipe este insula perfectă pentru tine. O mare de calm și liniște vei găsi în Kon Lipe – locul în care te poți bucura de o vacanță pe cinste cu familia sau în cuplu. Pregătește-te chiar de pe acum pentru un sejur de neuitat – Ikaturism este aici pentru a te ajuta!

Parcurile Naționale din Thailanda

Având în vedere numeroasele plaje din această țară este de la sine înțeles că Thailanda deține și rezervații naturale impresionante. Acestea au dimensiuni incredibile – junglele, parcurile, lacurile, cascadele, plajele și râurile sunt doar câteva dintre elementele fascinante pe care le au în componență.

De un mai mare interes în Thailanda sunt peșterile din munți. Acestea sunt de fapt temple ale cultului budist – religia de bază din această țară. În cazul în care toate aceste lucruri nu sunt suficiente pentru tine și îți dorești să vizitezi mult mai mult, îți recomand să îți petreci o noapte într-o astfel de rezervație naturală – în Thailanda ai posibilitatea asta.

Planifică-ți chiar acum o vacanță exotică în Thailanda pentru anul viitor – Ikaturism te poate ajuta să iei cele mai bune decizii în ceea ce privește sejurul tău!

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

7 obiective de vizitat într-o vacanta in Thailanda

Una din destinațiile de vacanță pe care le am în plan este Thailanda. De multă vreme visez să vizitez Bangkok-ul și nu numai, însă diverse motive m-au determinat să aleg altceva în ultimii ani. Și chiar dacă nu sunt fană a bucătăriei asiatice, în general, consider că unele țări merită toată atenția. Așadar, având în vedere că Thailanda este ca un colaj de scene animate care cuprind orașe moderne pline de aglomerație cu motociclete și tuk-tuk, temple budiste și călugări cu robe portocalii, peisaje luxuriante punctate cu sate tradiționale agricole, ruine străvechi și superbe plaje și lagune albastre, prevăd că această destinație turistică va fi printre următoarele pe care le voi vizita.

Cei care doresc să-și petreacă vacanța explorând insulele tropicale ar trebui să se îndrepte spre imaginea perfectă din Insulele Thailandeze. Dacă energia captivantă a unei capitale este pe stilul tău, înseamnă că Bangkok-ul îți va oferi o experiență de neuitat. Dar nu numai capitala este ceea ce merită văzut în Thailanda, această țară are multe alte atracții culturale, istorice și naturale. M-am informat de pe acum și mi-am propus o listă cu 7 obiective pe care nu trebuie să le ratez într-o vacanță thailandeză.

1. Chiang Rai

Cel mai nordic oraș, Chiang Rai, servește ca principal hub comercial al Triunghiului de Aur, care conține granițele Thailanda, Laos și Myanmar. Un oraș aglomerat care oferă ceva pentru toată lumea, Chiang Rai este adesea folosit ca bază pentru explorarea regiunii înconjurătoare. Orașul în sine este liniștit în timpul zilei, când cei mai mulți turiști sunt plecați în excursii de o zi, dar noaptea luminile de neon se aprind și standurile de suveniruri și restaurantele intră în acțiune.

2. Pai

Odată doar un sat liniștit din nordul Thailanda, Pai este acum un oraș în plină expansiune, care face parte din bucla Mae Hong Son care se întinde între Chiang Mai și Mae Hong Son. Remarcat pentru valea pitorească și atmosfera relaxată, Pai este o destinație preferată printre cei care doresc să exploreze regiunea. Localizat la poalele munților, există mai multe opțiuni pentru excursii, vizitarea unor tabere de elefanți, izvoare termale și cascade. În plus, râul Pai oferă posibilitatea de a practica sporturi extreme împătimiților de adrenalină în exces.

3. Railay

Railay (sau Rai Leh) este o mică peninsulă din sudul Tului, accesibilă doar cu barca, din cauza stâncilor înalte de calcar care taie accesul continental. Aceste stânci atrag alpiniști din toată lumea, dar zona este o atracție populară în Thailanda datorită plajelor sale frumoase și a atmosferei relaxante. Aproape fiecare parcelă de teren construibil din partea de est și de vest a peninsulei a fost preluată de stațiuni și s-au construit bungalow-uri, completând astfel un spațiu mirific, loc ideal pentru o vacanță de neuitat. Dar cel puțin nu există clădiri înalte, iar o mare parte din construcții sunt ascunse printre copaci sau așezate în mijlocul unor grădini frumos amenajate.

4. Parcul Național Khao Sok

Considerat de mulți ca fiind una dintre cele mai frumoase rezerve de faună sălbatică, Parcul Național Khao Sok acoperă zone de junglă, carst dezvoltat în calcar, râuri și lacuri din sudul Thailandei. Rezervația găzduiește unele dintre cele mai uimitoare animale sălbatice, cum ar fi elefanți asiatici, cerbi, mistreți, urși, tapiri malaezieni și diverse rase de maimuțe, precum gibonii sau macacii. Există mai multe trasee în parc, din care vizitatorii pot alege să se bucure de drumeții prin junglă pentru a observa fauna sălbatică, pot fotografia cascade frumoase și pot admira priveliști uimitoare.

5. Ayutthaya

Fondat în 1350, orașul Ayutthaya este situat în valea râului Chao Phraya. Se află pe o insulă înconjurată de trei râuri care o conectează cu Golful Siam. Cândva, un rege local l-a declarat cel mai frumos oraș de pe pământ și a fost capitala țării până în 1767, Ayutthaya este un sit impresionant, cu trei palate, peste 400 de temple și o populație care a ajuns la aproape un milion de locuitori. Ruinele orașului Ayutthaya sunt acum o atracție majoră pentru cei care vizitează Thailanda. Acesta este la doar 80 km nord de Bangkok și este ușor accesibil cu orice mijloc de transport pe apă sau pe uscat.

6. Bangkok

Capitala Thailandei și, de departe, cel mai mare oraș din țară, Bangkok, este o metropolă plină de viață cu clădiri înalte, palate magnifice, temple antice, cluburi de noapte, piețe animate. În timp ce orașul este uneori descris ca un mănunchi de betoane răsărite în mijlocul junglei, un loc plin de trafic zgomotos și poluat, Bangkok-ul nu este lipsit de frumusețea sa naturală care se vede la tot pasul. Faimoasa stradă turistică, Khao San Road, este un loc bun pentru a face cumpărături ieftine, a lua masa ori a cunoaște viața de noapte. De asemenea, nu trebuie ratat templul sacru Wat Phra Kaew, care conține un Buddha de smarald.

7. Chiang Mai

Înconjurat de munții din nordul țării, Chiang Mai este un oraș înfloritor adesea folosit ca bază atât de cei împătimiți de drumeții cât și de turiștii care doresc să exploreze peisajele luxuriante ale regiunii. Cu toate acestea, Chiang Mai în sine este un oraș important și cultural important, în care coexistă arhitectura și tradițiile istorice cu modernismul. O plimbare în jurul centrului istoric oferă priveliști ale zidurilor orașului vechi și a zeci de temple budiste.

Acestea sunt câteva din cele mai importante atracții turistice ale Thailandei. Și dacă aveți, ca mine, în plan o vizită, nu pregetați să căutați ofertele de pe site-ul agenției BJR Vacanțe din Arad. Pentru Thailanda, ca și pentru diverse alte destinații turistice au multe oferte, care pot fi consultate și la telefon 0257-284.010. Mie nu-mi rămâne decât să vă doresc vacanță plăcută!

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Pro si contra in excursia Turcia misterioasa cu Christian Tour

Prețul a fost foarte bun, am dat 450 de euro pe 12 nopți de cazare, 12 mic dejunuri și 8 cine cu croazieră pe Bosfor inclusă.
Obiectivele de vizitat sunt multe și frumoase și dacă n-ar fi fost căldura dogoritoare și plata pentru intrări la TOATE obiectivele, lucru care acum 11 ani nu exista, aș fi mers să le (re)văd pe toate.
Am avut câte două nopți de cazare în unele locuri (Istanbul, Marmaris, Kușadasî) în așa fel încât am avut și timp pentru reorganizarea bagajului, și timp de cumpărături sau de plajă și baie în mare/piscină. Majoritatea hotelurilor au fost bune și foarte bune, am avut parte și de apartamente la Kușadasî, de hoteluri cu piscină proprie și multe facilități de 4 sau 5 stele.
Ghidul ne-a oferit și câteva opționale interesante - precum o croazieră pe Marea Egee cu prânz pe vas la Marmaris, cu toate că unele locuri ni se promisese că le vom vizita, dar din motive obscure au fost ulterior sărite (vizita la o fabrică de ulei de măsline, de exemplu).

imagine din croaziera pe Bosfor

Camerele de hotel în general nu aveau covoarele aspirate, cearșafurile rareori erau călcate și curate, chiar acum unde scriu (apartamentul 303 din hotelul de 4 stele Sea View, Kușadasî) am o masă pe care s-a vărsat niște fard de pleoape bej auriu de la predecesoarea turistă. Și, cu toate că stau la etajul trei, am furnici în ceea ce este un soi de living, furnici mici care au venit la bucățica de biscuit care mi-a scăpat din mână pe parchet. Le-am urmărit și vin de undeva de sub o lamelă de parchet. Așa ceva n-am mai văzut la un hotel niciodată până acum, de când mă știu.

 
Frigiderele erau în genere goale sau doar cu 2-3 sticle de apă. Uneori aveam fierbător, ceaiuri și cafea, zahăr cubic la discreție, de bun venit, alteori nu aveam nimic din toate astea. Unii zic că pentru prețul plătit, nu trebuie să avem pretenții. Eu nu am fost niciodată de acord cu această zicală. Am pretenții de 3 și 4 stele, așa cum ni s-a spus în contract. Nu ar fi rău să se specifice că s-ar putea să avem prosoape rupte și pătate, așternuturi necălcate, camere încă necurățate la 7-8 seara pentru care am mai așteptat o jumătate de oră să se facă curat, și altele. Nu mă refer la facilități, astea depind de fiecare hotel în parte. Dar curățenia cred că trebuie să fie de nota 10 chiar dacă ar fi un hotel de o stea.

Internetul a fost disponibil în toate hotelurile, doar că la unele, chiar de lux, cum este acest Sea View din Kușadasî, nu se face conectarea absolut deloc. Cu alte cuvinte, internetul există, dar lipsește cu desăvârșire. Probabil ar trebui să merg în holul de la recepție cu laptopul după mine ca să pot intra pe net, dar prefer să stau la confortul apartamentului meu și la aerul condiționat care la recepție aș spune că nu există.

Prosop pătat și cearșafuri necălcate la hotelul Club Chicago din Marmaris.





Hotelurile erau uneori la distanțe destul de mari de un loc de parcare pentru autocar. Nu mi se pare în regulă să fii nevoit să cari troller-ul după tine câteva minute bune sau să trebuiască să-ți iei la sacoșă schimburile pentru a doua zi, cum s-a întâmplat în ultima seară de cazare la Canakkale, pentru că hotelul nu are parcare sau pentru că autocarul nu poate staționa în dreptul intrării la hotel.

Tot la categoria hotel cred că merită să spun ceva despre engleza recepționerilor și a turcilor în general. Din păcate, puțini chiar vorbesc engleză binișor și te poți înțelege cu ei. Restul, știu ceva la nivel de cuvinte, că dacă îi iei cu fraze normale, îi pierzi pe drum. De mirare a fost întâmplarea de la la hotelul de 5 stele din Ankara unde am vrut să comand prânzul prin room service, pentru că restaurantul hotelului nu era deschis decât dimineața și seara. Am ales două meniuri, pentru mine și colega de cameră și am sunat, dar tânăra de la capătul firului mi-a spus doar "I don't speak English" (= nu vorbesc engleză) și m-a redirecționat la recepție, unde am putut face comanda dorită, însă fără alte cuvinte decât numele felului de mâncare și numărul camerei. Mi s-a părut foarte neobișnuit ca la un hotel de cinci stele personalul să nu știe un bob engleză!

Orașul antic Hierapolis (Pamukkale)

Autocarul nu avea sprijin pentru picioare. La un drum atât de lung erau mai mult decât binevenite. În rest, mi-a plăcut că șoferul turc spăla autocarul aproape zilnic, deși el, ca om, era un tip recalcitrant, țipa la noi dacă voiam să ne deschidă cala să punem ceva cumpărături la bagajul mare. Însă altfel era un tip echilibrat, mai ales la volan și asta contează cel mai mult. Aerul condiționat s-a stricat - nu știu cum am eu norocul ăsta în concedii, că nu e prima oară când se întâmplă așa ceva - dar a doua zi era reparat.

Ruine sub sticlă, pasaj pietonal în stațiunea Side

Ghidul a povestit puține lucruri despre ceea ce urma să vizităm, iar despre ceea ce vedeam pe parcurs, pe drum, nu zicea nimic. Au fost discuții aprinse în primele zile pe această temă, dar el a rămas impasibil la dorințele noastre. Ne-a spus să căutăm pe internet datele care ne interesează de pe traseu (de parcă nu din banii noștri era el plătit pentru asta); când m-am rătăcit a afirmat că era vina mea și a recepționerului turc Bilal, nerecunoscând că nici nu s-a uitat în urmă să vadă dacă tot grupul care trebuia să fie cazat în altă parte era lângă el și nici nu ne-a spus numele hotelului unde urma să primim cazare unii dintre noi (și de regulă, când a mai transmis niște mesaje confuze, și-a declinat orice vină). 

Mie mi-a spus să nu mai vin în excursii dacă nu pot merge întruna prin Istanbul pe la obiective pe 38 de grade căldură, lucru care în cei 15 ani de când călătoresc prin lume este prima oară când îl aud din gura unui ghid, și vreau să spun că nici la 31 de ani, când am călătorit prin Europa timp de 3 săptămâni nu eram mai brează la efort fizic. Am văzut destui ghizi care la fiecare 3-400 de metri parcurși pe jos fac o pauză să se adune tot grupul, sau la fiecare traversare așteaptă grupul să se adune și apoi pornesc mai departe. Dar dl. Marian, nu. 

El mergea non-stop, adesea fără să se uite înapoi, dacă suntem toți pe aproape sau nu. Mereu afirma că nu e responsabilitatea lui dacă cineva se pierde pe drum. Oare chiar așa să fie? Și nu mă refer aici la doamne care își fac zeci de selfie-uri sau cască gura pe la tarabe și vitrine, depărtându-se de grup. Mă refer la turiști ca mine, care nu pot ține un pas vioi pe caniculă și stau cu privirea agățată de vreun/vreo coleg-ă de autocar aflat la 1-200 de metri în față, care iese în evidență prin culoarea tricoului sau alt detaliu ușor de depistat în mulțime. Am făcut așa pentru că dl. Marian nu a vrut să țină în mână o umbrelă sau un băț cu vreun muțunachi, ceva, ca toți ghizii din lumea asta, ca să fie observat ușor chiar de la distanță.

Spectacol în Goreme, la seara turcească

Chiar nu am întâlnit până acum un ghid care să dea replici atât de arogante și de împotriva turistului, de parcă ar fi dorit să nu mai existe turiști, în așa fel ca el să nu mai aibă acest job de vară. La replica unora care l-au amenințat cu reclamația la agenție, a răspuns cu nonșalanță "Și ce să-mi facă mie agenția??" !
La masă sau în particular, dl. Marian era un tip de treabă, dar ca ghid nu aș spune că este unul dintre cei pe care mi-aș dori să-i mai văd în excursii, chiar dacă am primit tot ajutorul necesar când nu am mai putut suporta toanele colegei de cameră și am solicitat să stau singură în cameră, plătind în plus pentru asta cca 20 de euro pe noapte.

Masa - a fost relativ puțin variată, cam aceleași feluri de mâncare le-am avut în toate hotelurile, și dimineața, și seara, și la prânz pe unde am servit masa, dar spre deosebire de excursia din China, unde chiar nu am pus gura pe chimicalele lor cu aspect dubios, aici erau feluri comestibile și asemănătoare cu ale noastre. Prețurile au fost foarte bune, la mesele de prânz mă refer - câte 35-40 de lire turcești (adică cca 5-6 euro) și mâncai tot ce voiai, oricât voiai. Băutura, inclusiv apa, o plăteam separat. Băutură însemnând de obicei sucuri. De bere am avut parte rareori, iar băuturi alcoolice doar la seara turcească s-au găsit pe mese. Aviz amatorilor de alcool, care nu este acceptat de religia islamică și care, în consecință, nu se comercializează la marketuri și nu se oferă nici la restaurante.

Referitor la mâncare, am văzut și fasole verde murată și iute ca naiba, și salată de roșii cu castraveți și ardei iute de n-o puteai mânca, și supă cremă de cartofi iute de-ți sărea căciula, și un fel de zacuscă de asemenea foarte condimentată. Cine nu suportă iute, trebuie să guste din cam toate felurile ca să vadă ce poate mânca și ce nu, apoi să aleagă ceea ce i se potrivește.

Masa de prânz la un restaurant în Istanbul. Piept de pui, legume la cuptor, bulgur, salată și un fel de lipie. Iaurtul a fost adus drept aperitiv.

Carnea a fost relativ puțină, seara primeam ori două chiftele/chebab, ori un ciocănel de pui cu sos, de la ospătarul care ne punea porția în farfurie. Dacă fiecare își lua mâncarea, vă dați seama că mulți nu mai găseam carne pentru că unii aveau grijă să-și pună 4-5 copănele în farfurie, în așa fel încât tava cu pulpe se termina rapid și alta nu mai vedeam.

 
La micul dejun erau salamuri, probabil din soia, cu colorant carmin intens, ceea ce nu am mâncat, salată, roșii, castraveți, pepene, dulciuri de casă, ouă fierte sau omletă, măsline de mai multe feluri, uneori și lapte sau iaurt cu cereale, sos țațiki de două-trei feluri, gemuri, miere, unt și multe alte preparate specifice, făcute cu maioneză de la market, inodoră și fără gust. Uneori nu era cafea la masă, ci cu bani, dar aveam în schimb la discreție ceaiuri și sucuri ne-naturale.

Mausoleul lui Mustafa Kemal Ataturk, Ankara

Un alt aspect, care nu ține de agenția tour-operatoare, este caracterul și temperamentul celor care alcătuiesc grupul. Din nou am avut ocazia, pentru prima dată în 15 ani de mers hai-hui prin lume, să văd o familie de recalcitranți. Domnul și-a ieșit rău din pepeni în prima sau a doua zi, jignind ghidul. Însă asta a fost singura lui ieșire din peisaj, cel puțin, văzută de mine. 

În rest, soția domnului a fost atât de iritată, de ciufută și de generatoare de conflict, că într-o zi s-a și certat în autocar minute în șir cu una dintre amicele cu care venise însoțită. Apoi doamna a vrut la un moment dat să viziteze un anumit templu, după ce ghidul ne anunțase că ar trebui să mergem să reparăm clima de la autocar - care ventila doar aer cald - și ne întrebase dacă renunțăm la acel obiectiv sau nu. În prima fază toată lumea a spus că renunță în favoarea reparației, dar când dl. Marian a venit cu tabelul să semnăm că suntem de acord cu schimbarea de program, doamna arțăgoasă a sărit cu gura că ea nu a venit să meargă cu autocarul prin Turcia și că vrea să vadă acel templu, convinsă fiind că are adepți de partea ei. Nu avea, dar ca să nu fie iarăși discuții și scandal, ne-am întors din drum cca 40 de minute, ca să i se facă pe plac doamnei, soțului și copilului lor. 

Cred că au fost singurii care au mers să vadă acele ruine, pe o căldură de nesuportat. Restul, am stat la umbră la o cafea sau la un ceai. Aceeași familie cu năbădăi nu ratează nicio ocazie de a nu respecta regulile: duc mâncare din restaurant la cameră, iau mâncare la pachet de la micul dejun, întârzie la plecarea autocarului, etc. Despre gafele cu iz de superioritate, nu mai vorbesc: doamna a zis de mai multe ori în autocar și în afara lui că "vorba volant, scripta manent", neștiind că, în latinește, se spune vErba volant... iar când dl. Marian a lăsat-o să traducă din engleză (nu am înțeles de ce, pentru că dna cu ifose nu prea avea mare habar de această limbă) unii dintre noi ne-am distrat când o vedeam cum traduce din două în două cuvinte, pentru că nu se descurca....  deh! doamna mi-a confirmat zicala conform căreia cine nu are importanță, își dă singur.

Pe Râul Roșu am surprins doi miri care făceau pozele pentru albumul de nuntă. Era într-o joi :)

Știu că odată cu trecerea timpului amănuntele mai puțin plăcute se estompează, cu toate că de regulă, rămâi în memorie cu acele clipe care te-au impresionat mai mult, atât din cele frumoase, cât și din cele mai umbrite.

Per total Turcia Misterioasă de la Christian Tour e un pachet turistic bun, cu multe, prea multe obiective de vizitat. Cine le poate vedea pe toate, trebuie să știe că are de mers destul de mult pe jos în unele cazuri și că are de plătit ceva bănișori pentru că foarte puține obiective mai sunt gratuite în Turcia anului 2019, mai ales că unele situri au intrat în patrimoniul UNESCO și costă în medie 45-50 de lire turcești. Deci, la final, vă doresc picioare zdravene și buzunar plin!

stațiunea Kușadasî, noaptea

Mențiune: toate fotografiile aparțin adminei acestui blog, Oana D. și au fost realizate cu un aparat foto Canon EOS 1200D. Prima poză este realizată la Goreme, Cappadocia.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Cand (ma) ratacesc prin lume

Palatul Dolmabahce, Istanbul

Îmi promisesem mie însămi să nu merg niciodată în concediu cu Christian Tour. Știam de la niște rude care au fost de câteva ori cu ei că hotelurile sunt relativ proaste și, cel puțin una dintre verișoarele mele, a obținut sume consistente înapoi din banii de excursii aducând probe în acest sens. Așa că în mintea mea s-a format un fel de scut energetic, ca să zic așa, împotriva Christian Tour. Să ne înțelegem, ceea ce se vizitează e la fel de frumos mereu, dar pe mine mă interesează și confortul în care stau, atitudinea ghizilor sau oamenii cu care interacționez în concediu. Iar de data asta am mers în Turcia cu CT fără să vreau, pentru că am luat un pachet prin Bavaria Tour, care, de fapt, doar distribuia circuitul celor de la Christian.

Acest lucru l-am aflat în autocar, cam la câteva ore după plecare. Starea de bine mi-a dispărut brusc și au început să mă inunde oarece temeri și presimțiri. Și am avut dreptate. În primele două zile s-a iscat scandal din cauza ghidului (dl. M. Popescu) care era zgârcit la vorbe și ne prezenta doar obiectivele turistice, fără să menționeze nimic despre cele pe lângă care treceam pe drum: forme de relief, orașe, localități, monumente, etc. În sfârșit, apele tulburi s-au limpezit, deși domnul Marian a rămas același tip zgârcit la vorbe ghidărești.

Moscheea Suleymaniye

După ce am experimentat la granița bulgaro-turcă lucruri de mult uitate, precum controlul amănunțit al valizelor, expuse pe o bandă unde eram rugați, unii dintre noi, să desfacem fermoarul, am pornit către Istanbul unde am ajuns pe seară. Aveam cazare la hotelul Yuksel din cartierul Fatih, aproape de bulevardul Laleli. Ghidul nu știa - sau știa??!! - că pentru seara aceea nu erau camere pentru toată lumea acolo și ultimii cca 10-12 turiști rămași trebuia să mergem pe jos la alt hotel, "la 50 de metri" distanță, după spusele dlui Marian. Recepționerul turc de la Yuksel, care vorbea binișor românește, Bilal, l-a atenționat pe ghid să spună exact distanța (care s-a dovedit a fi cam de vreun km), dar dânsul nu ne-a comunicat nici măcar numele acelui al doilea loc de cazare. Așa, am plecat cu acel grupuleț pe urmele ghidului care avea o viteză de invidiat pentru anii dânsului.

La o traversare, din aceea nesemaforizată în care fiecare trece strada când poate și cum poate printre mașini, un autocar și câțiva motocicliști furioși m-au făcut să stau pe loc, așa încât am pierdut din vedere grupul când am ajuns pe partea cealaltă a străzii, la un colț de după care nu am mai văzut pe nimeni dintre turiștii români. Am mers eu înainte, apoi m-am gândit că era mai bine să mă întorc la Yuksel.

La Băile Cleopatrei, Pamukkale

Eram a doua oară la Istanbul, tot în cartierul Fatih, și mă rătăceam iar, ca și cum o karmă neștiută își împlinea destinul și mă trăgea prin inima marelui oraș. M-am învârtit eu cât m-am învârtit, am găsit doi taximetriști care mai bine rupeau românește decât engleză, dar care nu m-au lămurit unde era hotelul Yuksel. Bine, că intrasem în panică și inventasem numele de hotel Isarlîk, înainte să-mi amintesc că numele era Yuksel. Oamenii căutau pe net, dar degeaba, că Isarlîk-ul meu, nu exista. Apoi am luat iar străduțele la pas și mi se părea că unii bărbați salivau realmente după valiza mea ori după poșeta cu banii, cardurile și pașaportul meu. Eram cu ambele mâini pe ele, că asta ar mai fi lipsit, să mă jefuiască vreun turcalete de neam prost! Totuși cred că m-au văzut mai europeană și s-au abținut să treacă la fapte, dar mă apuca tremuriciul văzând cum mai întâi ochii lor, apoi corpurile leneșe sprijinite de tejghele de bar (ori eu așa le-am văzut), urmau traiectoria descrisă de mine prin cartier. Nu m-am dat bătută și am intrat într-un hotel mai select, SIM. Am cerut acolo ajutor în engleză, și din fericire l-am obținut oarecum.

Dar n-am ajuns decât la un colț de stradă pe care l-am recunoscut, însă mai mult nu știam. Yuksel era drept înainte, la vreo 10 minute de mers pe jos, dar eu nu mai știam încotro s-o apuc. Și, la fel ca în serialele turcești, s-a întâmplat o minune a sorții. Bilal, recepționerul vorbitor de română, mă căuta. Teoretic, era imposibil să mă găsească, pentru că nu știa pe cine caută, de fapt, și pentru că amândoi ne plimbam prin zonă aiurea. Dar el m-a văzut și m-a strigat "doamna, doamna!" Am răsuflat ușurați amândoi, că Allah, sau cine vreți voi, ne-a făcut să ne găsim. Că altfel, chiar nu mai știam ce să fac decât să întreb de o stație de poliție. Bilal m-a dus la al doilea hotel (se numea Art), Bilal mi-a luat a doua zi bagajul și a avut grijă de el la Yuksel până ne-am întors de la vizitat Istanbulul și apoi m-a îndrumat către un magazin alimentar din imediata apropiere să cumpăr apă și ceva pentru cină, spunându-mi răspicat să nu mă depărtez de hotel mai mult de 50-100 de metri :) Am vrut să-l răsplătesc cu un bacșiș a doua zi, la plecare, dar el ieșise din tură. 

• Așa că, nu-mi rămâne decât să-ți mulțumesc aici, public, dragă Bilal de la hotel Yuksel, pentru că m-ai căutat și m-ai găsit, în mareea umană numită Istanbul.

Dar să revin la hotelul Art. Acolo am aflat că eram cazată la partaj cu o doamnă în vârstă, cu care până la urmă nu am reușit să mă înțeleg. Acum, când tastez, sunt la jumătatea concediului, mă aflu în Marmaris și plătesc în plus ca să stau singură într-o dublă. La hotelul Art din Istanbul am avut o cameră foarte mică, o baie la fel de înghesuită și nimic în frigiderul din dotare în afară de apă. A doua seară ne-am mutat la Yuksel, unde confortul era evident. Camere normale, cu toate facilitățile unui hotel de 4 stele. Dar asta nu înseamnă că în tot concediul am avut parte de cazări bune. De exemplu, acum, la Club Hotel Chicago din Marmaris, cearșafurile nu sunt călcate, prosoapele sunt rupte sau murdare - mi-am ales unul mai bun din 4 - nu am frigider și nici fierbător, ceaiuri și cafea la discreție. Nici apă nu era, dar ce vorbesc eu, nici pahar la baie nu am, folosesc paharele de plastic de la iaurtul pe care-l beau zilnic, cumpărat de la market. Și hotelul e cotat la 4 stele.

Baloane cu heliu gata de zbor - Goreme, Cappadocia

Cel mai bine până acum am stat în Konya, la Ozkaymak Hotel, un hotel de 5 stele adevărate, în schimb în Antalia iarăși am avut o cazare slabă, la Bilgehan, unde totul era vraiște, nu erau prosoape în camere, cartelele se demagnetizau imediat, iar masa o serveam la ultimul etaj, supra-aglomerând cele două lifturi mici. De altfel am și dat un review pe tripadvisor despre neajunsurile acestui hotel cu pretenții.

Dar cireașa de pe tort, cum am mai zis, n-a fost nici cazarea, nici ghidul - care de altfel, m-a ajutat să ies dintr-un impas - și nici căldura cvasi-insuportabilă de la această oră din Turcia. Ci colega mea de cameră. Doamna în vârstă nu poate dormi - chipurile! - decât cu televizorul aprins. Nu, fără sonor, dar pe mine lumina mă deranjează și dorm atât de fragmentat, încât e ca și cum nu m-aș fi odihnit deloc. Așa că, după o noapte în care am scos televizorul din priză după ce a adormit, la o bucată de vreme dânsa s-a trezit și a butonat în gol telecomanda. De ciudă, a aprins veioza, și a lăsat-o așa cam o oră. Dimineața ne-am certat un pic, apoi eu am hotărât că decât să-mi ratez concediul de tot și să ajung acasă cu pitici la mansardă de nesomn, mai bine scot frumușel bani în plus ca să stau fără colegă de cameră. Mai bine dau banii pe confort sporit, decât pe la cine știe ce doctori, acasă. Eu așa gândesc.

Cămile ținute în soare pentru turiști. Ca să pozezi alături de ele, costă 2 euro.

Multe în vacanța asta nu le-am mai auzit și văzut până acum, mai puțin o parte din circuit pe care am vizitat-o și în 2008. Dar voi depăna firul excursiei, pe îndelete, în articolele viitoare.

Așa că, rămâne cum am stabilit - că nu merg niciodată în concediu cu Christian Tour. Deși, nimic nu e bătut în cuie. :) Traseul e frumos, raportul preț-calitate este bun, poate mai fac o încercare. Sper să îmi fie învățătură de minte și să-mi iau cameră single de prima dată. Chit că mai simt și eu nevoia să vorbesc una-alta cu cineva. Dar când nu e, nici Dumnezeu nu cere.

Pe curând, cu cele vizitate în Istanbul.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!