Povestea slujitoarei, serial HBO. Recenzie

Titlul original: The Handmaid's Tale
Traducere - Povestea slujitoarei
Gen: distopie, dramă,
Episoade: 4 sezoane, + 45 episoade, încă se mai filmează și în acest moment este confirmat și un sezon 5.
Producător: MGM Television, USA 2017-2021
Rețeaua de distribuție: Hulu
Regia: Reed Morano, Mike Barker, Kate Dennis
Scenariul: bazat pe o carte cu același nume de scriitoarea canadiană Margaret Atwood, publicată în 1985.
Distribuția: Elizabeth Moss (June Osborne/Offred), Joseph Fiennes (Fred Waterford), Yvonne Strahovski (Serena Joy), Max Minghella (Nick Blaine)

Serialul se difuzează pe HBO 

Înainte de a face câteva remarci pe marginea acestui serial, aș vrea să spun că el este încadrat la SF. Părerea mea este că între Povestea slujitoarei și, să zicem, Star Trek, este o prăpastie imensă și că elementele SF din serial nu pot fi de ajuns pentru ca acesta să fie încadrabil în această categorie. Povestea slujitoarei este un serial distopic, plasat într-un viitor relativ apropiat dar incert.

Atenție, textul următor poate conține spoilere!

În urma unui eveniment despre care foarte vag se vorbește în serial, și care este prea repede ilustrat în primul episod al serialului (pare să fi fost un fel de război civil - Al Doilea Război Civil American, dar asta apare în carte, din câte am citit pe net) țara numită Statele Unite ale Americii, se dizolvă peste noapte, în totalitate ca structură politică, mod de viață, cultură și chiar granițe, locul ei luându-l noul Gilead (Galaad-ul biblic), un stat închis, totalitarist până la absurd, un melanj de fundamentalism religios, tușe groase de concepte islamice îmbrăcate în versete biblice, o dictatură a bărbaților, în fața cărora femeile nu au drepturi și libertăți aproape de niciun fel.

 

June, bătută de mătușa Lydia

Datorită a nu știm ce, populația este în scădere, infertilitatea este la ordinea zilei, femeile care pot naște, de multe ori nasc copii neviabili, cu malformații incompatibile cu viața sau avortează spontan. În aceste condiții, structura socială este organizată strict. Femeile sunt clasificate în patru categorii:

- soțiile, cele care cât de cât mai au ceva libertate, dar numai în limitele impuse de soț. Sunt îmbrăcate în rochii lungi, austere, invariabil albastru-verzui.

- menajerele, adică servitoarele în casele celor din clasa conducătoare, sunt femeile care nu mai pot procrea. Sunt mereu îmbrăcate în rochii lungi, bej.

- mătușile, niște femei mature care le învață pe cele din ultima categorie cum să devină slujitoare. Sunt îmbrăcate în rochii maro. Ele au drepturi depline asupra elevelor lor, care sunt extrem de aspru pedepsite pentru încălcarea regulilor. De exemplu dacă o slujitoare este prinsă citind o carte (femeile nu au voie să citească, și dacă vechea generație este școlită, pentru că aparține fostei societăți de dinainte de război, fetițele mici nu învață decât meșteșuguri casnice și cum să-și îndeplinească rolul de soție), i se taie un deget, iar la a doua abatere, toată mâna. În funcție de faptă, ele pot fi mutilate și chiar spânzurate sau lapidate (omorâte prin aruncare cu pietre), conform legii.

- slujitoarele - sunt femei care au fost cândva libere, dar acum nu reprezintă decât un pântec bun de dat la reproducere. Ele au uniforme roșu vișiniu și o bonetă inspirată din moda Evului Mediu, nu au prenume și nume personal, ci îl preiau pe cel al bărbatului în casa căruia servesc, pentru că sunt plasate câte unei familii din stratul social superior care nu are copii. De altfel, numai bărbații care ajung comandanți (adică au demnități sociale și politice) pot beneficia de una sau mai multe slujitoare, în fapt, niște concubine al căror unic scop în casa respectivă este să procreeze. După naștere, ori la foarte scurt timp, ele sunt plasate în altă casă, altui comandant, și nu au voie să-și revadă niciodată copii.

O slujitoare poartă mască, pentru că are gura prinsă permanent în 3 copci metalice, drept pedeapsă că a bârfit

Personajul central al serialului Povestea slujitoarei este June Osborne, o tânără jurnalistă care se căsătorește cu un bărbat divorțat, Luke, și dă naștere unei fetițe, Hannah, împreună cu acesta. După câțiva ani, normalitatea americană se răstoarnă peste noapte și ea este considerată adulterină, pentru că în noul stat Gilead divorțul nu este recunoscut. În consecință, prima căsătorie a lui Luke e încă valabilă în ochii noilor legi. Luke și June încearcă să treacă granița în Canada, stat liber, dar călăuza le întinde o cursă și forțele de ordine îi prind înainte de a putea trece dincolo. Fata este plasată în casa unui comandant să fie crescută acolo, Luke este împușcat dar reușește să ajungă în Canada, iar June este prinsă și forțată să aleagă: ori se duce în Colonii (la munci grele de unde nu mai avea scăpare), ori devine slujitoare. June acceptă a doua variantă, deși nu se împacă niciodată cu ideea supunerii.

Bărbații din Gilead sunt și ei structurați pe categorii: conducătorii sunt numiți comandanți, o parte sunt oamenii unor servicii secrete denumite ochi (și au exact rolul securității ceaușiste), iar restul îndeplinesc toate celelalte meserii, unde nu au voie femeile.

Ceremonia, cu Serena alături

June este repartizată în casa comandantului Fred Waterford și a soției lui Serena Joy. Astfel ea primește numele Offred, de la of Fred = a lui Fred. Așa erau numite slujitoarele, a aceluia căruia trebuia să-i facă un copil. În afară de rolul de cameristă, în perioada ei fertilă din fiecare lună trebuia să ia parte la Ceremonie: aceasta însemna că trebuia să accepte un act sexual cu comandantul, ea fiind ținută de brațe de către soția acestuia. Practic era un soi de viol consimțit, pentru că nu se putea opune nimeni acestui lucru. De altfel, dacă vreun comandant nu-și îndeplinea rolul și slujitoarea nu rămânea gravidă, statul avea dreptul să vină să verifice dacă Ceremonia are cu adevărat loc. Iar dacă bărbatul era steril, lucru pe care noua societate nu îl recunoștea, doar femeile puteau fi sterpe, soțiile comandanților sau medicii ginecologi, se ofereau să rezolve problema pentru ca slujitoarea să rămână gravidă, în caz contrar cu toții riscând chiar moartea.

Nick Blaine, șoferul lui Fred, ochi și tatăl micuței Holly, a doua fetiță a lui June

Serialul începe cu schimbarea bruscă de regim, care, după părerea mea este prea trecută în revistă în doar câteva minute din episodul 1. Apoi o vedem pe June/Offred cu puțin timp înainte să devină slujitoare în casa comandantului Waterford, membru în noul guvern. Pentru că nu se poate supune în totalitate noii vieți, fire rebelă și puternică, June va căuta să-și vadă fiica, pe Hannah, și va plănui, ulterior celei de-a doua nașteri, să redea libertatea celor din jur, devenind parte a unei mișcări de rezistență numită Mayday. În drumul ei spre ținta propusă are parte de obstacole, pericole, oameni care mor mai mult sau mai puțin din cauza ei, unii o ajută, alții o lasă în urmă, dar în tot acest vârtej de evenimente June se transformă.

Deocamdată nu știm în ce și nu întrezăresc finalul serialului, pentru că are o intrigă bine pusă la punct și nu întotdeauna predictibilă. Dacă mă gândesc că filmul, probabil ca și cartea autoarei canadiene Margaret Atwood, este un fel de 1984 orwellian văzut dintr-o altă perspectivă, dacă June este un alt fel de Winston Smith, s-ar putea ca finalul să fie unul dezamăgitor. Dar societatea Gilead-ului este construită pe modelul dictaturilor și a fundamentalismului islamic din Orientul Mijlociu. Poate cumva, serialul se vrea o parabolă a luptei statelor democrate și civilizate pentru a schimba cutumele islamice care consideră femeia inferioară bărbatului și care are unicul scop de a procrea. Iar dacă privim serialul din acest unghi, poate că, până la urmă, June va izbândi.

Deși există unele stângăcii (la un moment dat un înalt oficial canadian îi spune lui June că Fred a acceptat să devină informatorul lor - lucru care mi se pare o gafă, June putea afla altfel că Fred a devenit spionul canadienilor, un asemenea lucru nu-l spui în gura mare, unei femei simple, tu care faci parte din înaltele cercuri ale conducerii unui stat), serialul este unul foarte bun și asta se vede și din notele mari acordate de fani atât pe IMDB cât și pe cinemagia.

Eu nu pot decât să-l recomand ca pe un serial de văzut și de digerat.....

sursă capturi de ecran - trailerul HBO Romania și canalul youtube al Hulu

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Suits - Costume. Recenzie serial

Titlul original: Suits
Traducere - Costume
Gen: acțiune cu firme de avocatură, comedie, dramă
Episoade: 9 sezoane a cca 135 de episoade în total, de câte 40 de minute fiecare
Producător: USA Network, 2014-2019, serial creat de Aaron Korsch
Regia: Kevin Bray, John Scott, Michael Smith
Distribuția: Patrick J. Adams (Mike Ross), Gabriel Macht (Harvey Specter), Meghan Markle (Rachel Zane), Gina Torres (Jessica Pearson), Rick Hoffman (Louis Litt).

Serialul se difuzează pe Netflix.

Numele serialului vine de la un joc de cuvinte în limba engleză: suit înseamnă costum, dar și proces. Așadar, Suits este despre o firma de avocatură și can-can-urile care se petrec acolo.

Primul sezon mi s-a părut foarte interesant, dar deja către sfârșitul lui au început niște jocuri care se tot repetă cu alte personaje, ceea ce mi se pare o lungire neatrăgătoare a serialului. Totuși, având în vedere că are 9 sezoane, posibil să găsesc povești interesante și mai încolo de sezonul 3, unde mă aflu acum cu vizionarea.

Serialul Suits / Costume începe cu prezentarea unui personaj care nu e atât de principal cât pare, dacă pot să spun așa. Mike Ross este un tip oarecare, care nici măcar liceul nu l-a terminat, din cauza unui prieten, Trevor, care e băgat în belele și afaceri ilegale și care are darul de a-i trage la fund pe cei din jurul lui. Cunoaștem asemenea persoane și în realitate, Trevor e foarte real. Așa că, la un moment dat din cauza lui Trevor, care îl pune pe Mike să vândă niște subiecte grilă la ceva teste de liceu, Mike le vinde fix fiicei directorului liceului și este exmatriculat, fără să-și dea prietenul în vileag. Scena asta e doar povestită la un moment dat de către Mike, ea nu există în serial.

Mai târziu, Mike, care-și dorea o viață normală și căruia îi plăcea dreptul, începe să învețe cărți întregi de drept, pentru că are o memorie vizuală fantastică și ține minte tot ceea ce vede sau citește. Însă pentru că nu are liceul terminat, câștigă bani prezentându-se la examene la facultate în locul altora, pentru 1000 de dolari. Ba chiar în acest mod reușește să obțină inclusiv o licență de avocat de barou. Într-o zi Trevor, care făcea trafic de droguri, îl roagă să ducă o valiză cu droguri cuiva la un hotel de lux. Trevor îi dă lui Mike un costum scump, ca să pară drept om de afaceri, dar când se duce să ia drogurile de la furnizorii en-gross, află întâmplător că e posibil ca întâlnirea să fie o capcană și clienții să fie polițiști sub acoperire. Deși ar vrea să-și apere prietenul, Trevor nu are încotro și îi dă să ducă valiza fără să-l avertizeze pe Mike că s-ar putea să fie prins în flagrant și arestat.

În hotelul respectiv, o renumită firmă de avocatură pentru corporații făcea recrutări pentru un post de asistent al avocatului Harvey Specter. Mike își dă seama că ceva nu este în ordine și scapă de polițiștii deghizați care îl urmăreau intrând pe nepusă masă în biroul ad-hoc organizat pentru Harvey Specter. Astfel, viața lui Mike se schimbă pentru totdeauna, și, cu toate că îi spune avocatului ce caută acolo și de cine fuge, îl convinge și că poate să practice avocatura întrucât cunoaște foarte bine legile și cărțile de drept. Lui Harvey îi place acest tânăr foarte inteligent și dotat pentru meserie, deși nu are studii și îl angajează ca asistentul său cu condiția să nu se afle secretul lor pentru că amândoi vor fi concediați iar Harvey și-ar putea chiar pierde dreptul de practică.

De aici încolo începe o interminabilă saga, scena se lărgește, vedem că Mike este un personaj secundar care rareori va fi avocat, el mai mult studiind cazurile și dosarele pe care Harvey le are de rezolvat la firma de avocatură condusă de Jessica Pearson. Louis Litt este rivalul lui Harvey la firmă, iar Rachel este secretara de care Mike se îndrăgostește la prima vedere, dar care se lasă greu cucerită. Aud că în sezonul 7 se căsătoresc, dar și ies din serial, din cauza actriței Megan Markle, care joacă rolul Rachel, și care la scurt timp după sfârșitul sezonului 7 s-a măritat cu prințul Harry al Marii Britanii, renunțând la meseria de actriță.

Serialul se concentrează atât pe viața privată a lui Mike, cât mai ales pe ceea ce se întâmplă cu firma de avocatură condusă de Jessica unde Louis și Harvey sunt cei mai importanți avocați. Însă după ce vedem ce înseamnă succesul american în domeniul proceselor sau al înțelegerilor pentru a nu se ajunge la sala de judecată, intrigile și datul cu stângul în dreptul continuă și între membrii firmei. Jessica este nevoită să-l reprimească pe asociatul Hardman (firma se numește Pearson Hardman inițial) după ani de absență, dar asta numai ca să se zbată ulterior să scape de el. După aceea face o altă fuziune, care de data asta nu-i convine lui Harvey și nici lui Louis.

În sfârșit, cam toată lumea se bate cu toată lumea, secretarele sunt concediate, revin la firmă, se bat asociații între ei, se mănâncă și avocații între ei, clienții ba vin, ba pleacă, iar peste toate se află secretul lui Mike dezvăluit câtorva personaje importante, deși el este păstrat în companie pentru calitățile sale, iar povestea de iubire Mike-Rachel înaintează molcom prin serial. Altfel, lux, fashion, costume office, dueluri verbale în termeni eleganți, chichițe avocățești, rafinament, bun gust, bani, putere, ambiții personale și tot tacâmul care vine la pachet cu ele.

Una peste alta, un serial bun. Nu i-aș da notă foarte mare, dar un 8 spre 8,5, tot merită, zic eu. Măcar pentru primele episoade care dau la iveală fire de poveste diverse și pe multe planuri. Sper ca sezoanele următoare să aducă aceste sub-ploturi ale serialului Suits în prim-plan.

sursa foto: gq-magazine.co.uk (poza 1),  cinemagia - restul pozelor.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

The 100. Recenzie serial

Titlul original: The 100
Traducere - Cei 100
Gen: SF, acțiune
Episoade: 7 sezoane , +93 episoade de cca 40 de minute
Producător: CBS, Alloy Entertainment, Bonanza Prod. SUA
Rețeaua de distribuție: The CW, SUA, 2014 - prezent
Regia: multipli regizori
Scenariul: bazat pe romanul The 100 de Kass Morgan
Distribuția: Eliza Taylor (Clarke), Bob Morley (Bellami), Marie Avgeropoulos (Octavia), Christopher Larkin (Monty), Henry Ian Cusik (Kane), etc.

Serialul se difuzează pe Netflix, deocamdată până la sezonul 5.

Citisem câteva recenzii și comentarii cu păreri bune despre serial și m-am decis să-l urmăresc. Mai am câteva episoade din sezonul 7, care deocamdată pare sa fie ultimul. Cu toate că la început mi-a plăcut și l-am urmărit cu interes, pe parcurs dezamăgirea a luat locul suspansului. Și să vă spun de ce - nu înțeleg cum un grup de oameni susțin că îi apără pe ai lor ca să salveze omenirea, dar se măcelăresc între ei până aproape de exterminare. Numai despre a salva specia umană nu mi se pare că este acest serial.

În primele 2 sezoane facem cunoștință cu tematica generală și cu eroii poveștii. La un moment dat într-un viitor nu foarte îndepărtat, când omenirea ajunsese la 11 miliarde de oameni, o inteligență artificială (NU război, cum spun unii care ori nu au văzut serialul, ori nu sunt atenți la detalii) cu o secvență de cod având, neintenționat, potențialul de distrugere al umanității, declanșează toate rachetele nucleare existente pe Terra și astfel omenirea este distrusă într-o proporție covârșitoare. Se pare că anumite grupuri știau că acest lucru este inevitabil și au pregătit un fel de plan de salvare.

Astfel, rămân 3 tipuri de supraviețuitori:
- cei de la suprafață, care intră în niște buncăre izolate contra radioactivității
- o parte sunt trimiși în spațiu, pe niște stații spațiale plasate pe orbite circumterestre, pentru 300 de ani, perioada presupusă că ar trebui să treacă până când Pământul va deveni locuibil din nou
- o parte ajung pe alte planete asemănătoare cu Pământul prin activarea unor găuri de vierme, dar aceștia provin din buncăre și trimiterea lor în spațiu se face ulterior Apocalipsei nr. 1. Că va mai fi o apocalipsă, care va distruge planeta de tot și pentru totdeauna, prin sezonul 5.

După 97 de ani stațiile spațiale de pe orbită, care se uniseră într-o mare stație botezată Arca, se confruntă cu o scurgere de oxigen, lucru pe care conducătorii stației îl ascund supraviețuitorilor. Astfel, populația trebuie redusă și se apelează la pedeapsa cu expulzarea în spațiu pentru orice delict, oricât de neînsemnat. Doar tinerii sub 18 ani aveau dreptul să stea la închisoare. Când mai erau câteva luni de supraviețuire, iar sistemul de generare de oxigen tot nu se putea repara, cancelarul Jaha împreună cu un fel de consiliu de administrație al Arcăi decid ca 100 din tinerii aflați în închisoare să fie debarcați pe Pământ, ca să vadă dacă se poate trăi. De fapt, cancelarul, care-și trimite și fiul acolo, vrea să scape de 100 de suflete ca să mai dea o șansă la viață celor rămași pe Arcă.

Cei 101, că până la urmă Bellami se infiltrează între ei ca să-și protejeze sora, pe Octavia, ajung la sol unde constată că se poate trăi, dar în scurt timp află că există supraviețuitori la sol.

De aici încolo tot serialul nu este decât o permanentă luptă pentru putere și un cvasi-continuu război între facțiunile rivale, dacă-mi este permis să spun așa. Puteți să-i spuneți și luptă pentru supraviețuire, deși nu înțeleg de ce câteva mii de oameni, că atât mai rămăsese din cele 11 miliarde, trebuie să se omoare între ei pentru un același teritoriu mic, și nu să se împrăștie în alte zone locuibile ca să poată să repopuleze planeta.

În serialul ăsta ni se arată cum în numele iubirii, al prieteniei și al apartenenței la un grup, specia și planeta, sunt distruse cu bună știință. Cei care vor să reconstruiască într-adevăr, să facă agricultură, de exemplu, ori sunt uciși, ori li se dă foc la munca lor (vezi episodul când Octavia dă foc la ferma în care Monty reușise să cultive din nou plante și pomi fructiferi). Iar când ajung pe o planetă locuită de o mână de oameni, care trăiau în liniște, cei 100, să-i numim așa, încep, bineînțeles războiul și crimele.

Eu asta văd, că serialul ne spune în subtext că omenirea este o specie violentă, că fiecare vrea să domine absolut și că cei care conduc nu acceptă decât soluția lor războinică de supraviețuire în detrimentul păcii. Părerea mea - asta nu este luptă pentru perpetuarea speciei, este nebunie și exterminare.

Ce mi-a plăcut la serial:
- interpretarea în stil tehno a religiei. Ideea cu unitățile de memorie introduse la baza craniului care conțin codurile minților posesorilor anteriori ai respectivelor unități (pe care doar cei cu sânge negru, mutanți, le puteau purta fără să moară), sau care fiind puse în corpuri succesive asigurau nemurirea, mi s-a părut strălucită. Oamenii cu sânge roșu îi considerau pe cei cu sânge negru, purtători ai implantului de IA, un fel de zei.
- ideea acelui paradis, numit Orașul Luminilor, unde doar mintea putea pătrunde, pentru că era o lume virtuală, creată de ALIE (acea IA care a distrus omenirea), dar care avea darul să te facă să uiți durerea și toate senzațiile negative. Păcat că nu s-a răspuns la întrebarea, pusă de un personaj la un moment dat, după distrugerea ALIE și a realității ei virtuale, de ce a creat ALIE acel oraș? De la această idee din serial se poate face un exercițiu de imaginație: oare noi, pe Pământ, trăim cu adevărat sau totul este un fel de spațiu virtual, realitatea fiind ALTCEVA? Și filmele Matrix au indus aceeași idee - că trăim într-un spațiu creat de un super-calculator. Doar că acolo, anomalia era Neo.
- faptul că te pune pe gânduri, oare chiar suntem o specie atât de violentă și însetată de sânge și de dominare a celui de lângă noi încât să fim în stare de orice?
- cuplul Lincoln-Octavia

Ce nu mi-a plăcut:
- violența, războaiele dintre diversele grupuri, trădările din partea celor la care te așteptai cel mai puțin
- deciziile absolut aberante și neverosimile ale Octaviei după ce a devenit Bloodreina (sezonul 5 mi s-a părut cel mai neverosimil și mai violent dintre toate).
- uciderea în masă pentru a salva câțiva prieteni, sub deviza salvării poporului meu (care popor?! despre ce vorbim, mai erau vreo 2 mii de oameni rămași în viață!..)
- deși trebuie să ducă specia mai departe, eroii serialului nu fac copii, ba chiar avem și cupluri gay la un moment dat. Singura care rămăsese însărcinată era Diyoza, o teroristă, dar fata ei se naște și trăiește într-un spațiu halucinant, unde timpul e foarte dilatat față de normal și unde în afară de ele două mai sunt Octavia și un fost soldat, sălbăticit.
- că multe lucruri se fac fără să fie nevoie de ele - Hope, fiica Diyozei, învață diverse ca și cum ar fi la școală, când nici nu are nevoie de așa ceva pe o planetă unde sunt 4 oameni.
- faptul că absolut toți cei care conduc sunt sau devin ucigași și apoi continuă să omoare tot mai mulți oameni, inclusiv nevinovați.

- la modul general, cam tot serialul pot spune că nu mi-a plăcut, deși are forța de a te ține cumva lipit de ecranul calculatorului. Dar per total m-a dezamăgit din ce în ce mai mult, și nu cred că ultimele episoade vor aduce schimbări în acest sens.

Clarke ar fi cheia rezolvării... a ceva, nu știu ce, pentru mine nu mai contează. Oricât s-ar strădui scenariștii și producătorii să o scoată la capăt și să dea un final mai roz serialului, cu atâta violență în urmă, cu eroi care nu sunt decât niște criminali în masă, nu în serie, făcători de genocid și de xenocid, orice tentativă de a da un sens acțiunilor lor ultra teroriste, este sortită eșecului.

La un moment dat, prin sezonul 4, parcă, personajul Jasper spune că oamenii sunt problema pe planetă, nu radiațiile. E, poate, singura replică foarte profundă, pe care un serial maraton precum The 100 o demonstrează cu vârf și îndesat.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Colony - prezentare

foto - amazon.com

Titlul original: Colony 
Traducere - Colonie
Gen: SF, dramă, acțiune, aventură, distopie
Episoade: 3 sezoane, 36 episoade a câte 40 de minute fiecare
Producător: SUA, 2016-2018 
Rețeaua de distribuție: NBC Universal și USA Network
Creat de: Carlton Cuse și Ryan J. Condal
Scenariul: colectiv
Distribuția: Josh Holloway (Will Bowman), Sarah Wayne Callies (Katie Bowman), Peter Jacobson (Alan Snyder), Tory Kittles (Broussard), Isabella Crovetti (Gracie Bowman), Alex Neustaedter (Bram Bowman), Amanda Righetti (Madeline), Jacob Buster (Charlie Bowman).

Serialul este difuzat pe Netflix - primele 2 sezoane și pe internet sezonul 3.

Am vizionat zilele și nopțile trecute acest serial, Colony. Mă mir că nu am auzit de el mai devreme. Este un serial bun, foarte bun, dar care din păcate a fost anulat după sezonul 3, fără un final anume. Ca și alți fani aștept o minune și continuarea lui. Dar am unele motive care mă fac să mă îndoiesc de o revenire.

Așadar, acțiunea:

Serialul Colony începe într-un prezent dominat de consecințele unui eveniment neașteptat numit Sosirea. Niște extratereștri, despre care inițial nu știm mai nimic, au ocupat planeta și s-au autointitulat Gazde. Pământenii au fost făcuți, practic, sclavii lor, cu aportul unor politicieni amorali care cred că vor obține privilegii nemaivăzute datorită supușeniei lor față de Gazde. De fapt, extratereștrii domină lumea cu ajutorul dronelor - nimeni nu poate face nimic ieșit din tipare, că altfel dronele îl spulberă literalmente - și a unei tehnologii necunoscute pe pământ. Se subînțelege din tot serialul că niciun stat nu a reacționat deloc militar sau altfel, din cauză că alienii ucid în masă oamenii la orice semn de nesupunere, cât de nesemnificativ.

Alan Snyder - foto IMDB.com

Oamenii trăiesc în fostele mari orașe, acum înconjurate de niște ziduri metalice groase (de unde vin mii de drone care supraveghează totul și ucid la nevoie), și sunt conduși de politicienii lumii adunați sub denumirea de Ocupație. În primele două sezoane se urmărește viața unei familii din colonia Los Angeles, unde traiul nu este deloc roz, alimentele se dau la rație, sau la schimb, aduse de către temerari inconștienți care se mai avântă cvasi-sinucigaș dincolo de zid, printr-un tunel nedescoperit de Ocupație. Șefii și potenții financiar locuiesc în Zona Verde, un cartier rezidențial de lux unde au tot confortul necesar. Cu toate acestea, deși nu se cunoaște nimic despre Gazdele care țin morțiș la secretele și tehnologia lor, unii rebeli s-au organizat într-o Rezistență care vrea să lupte împotriva Ocupației, mai ales, deși orice luptă este o condamnare la moarte a sute și mii de nevinovați. Drept exemplu, când în orașul Dallas au fost răzvrătiri, extratereștrii au transformat totul într-o mare de sticlă. Ori de câte ori cineva încalcă grav regulile stabilite de alieni, mii de oameni sunt uciși prin bombardare.

În sezonul 1 suntem familiarizați cu familia Bowman care locuiește în colonia Los Angeles. Will, capul familiei, care anterior a fost agent FBI, este la un moment dat constrâns să lucreze pentru securitatea internă ca agent al conducerii de Ocupație, fiind amenințat că dacă refuză, familia lui va fi trimisă la Fabrică, un avanpost lunar, unde oamenii lucrează în mine radioactive pentru alieni și de unde nu au șanse să se mai întoarcă. Kate Bowman, soția lui Will, o fire rebelă, intră în Rezistență și începe să lucreze împotriva ocupanților și să-și spioneze propriul soț, care, credul, îi mai spune una-alta de la serviciu și astfel Katie devine foarte importantă pentru Rezistență. Will începe să pună la îndoială loialitatea lui Kate pe măsură ce evenimentele se desfășoară iar șefa lui directă are dovezi împotriva lui Katie. Însă femeia este ucisă de către Broussard, unul din conducătorii ucigași ai Rezistenței înainte ca ea să poată să-l avertizeze pe Will despre duplicitatea soției sale. Familia Bowman are 3 copii, Bram, un adolescent rebel, care și el ia parte la acțiuni ale Rezistenței, fără ca părinții săi să-și dea seama, Charlie, un băiat care la Sosire se afla în Santa Monica și acolo a rămas, folosit de bandele care conduc zona respectivă și Gracie, fetița de 8-9 ani care nu pare foarte conștientă de lumea în care trăiește. Will a acceptat postul din forțele de securitate sperând că Alan Snyder, șeful securității coloniei Los Angeles, i-l va aduce pe Charlie înapoi. Snyder însă, este uns cu multe alifii, și e genul care spune orice și promite orice ca să-și atingă scopurile, ucigând cu sânge rece pe oricine îi stă în cale, dacă trebuie.

La sfârșitul sezonului 1, Rezistența capturează o Gazdă ucisă (un robot, de altfel, extratereștrii adevărați nu vedem decât în ultimul sezon, și atunci, doar episodic), pe care până la urmă Ocupația o recuperează, dar Katie și amicii ei din rezistență păstrează un dispozitiv de la mâna robotului și astfel colonia LA are de suferit pierderi imense din acest motiv.

foto - amazon.com

În sezonul 2 perspectiva se lărgește și suntem martorii mai multor jocuri de putere între conducătorii umani ai Ocupației. Rezistența își dă seama de forța inamicului și înțelege că alienii sunt extrem de avansați, dar nu acceptă ca politicienii să nu facă nimic pentru umanitate, ci doar să-și vadă de interesele lor, ceea ce ar duce la extincția în masă a speciei. Will reușește să-l aducă pe Charlie acasă, escaladând zidul, ocazie cu care observă că pe el dronele nu-l ucid. Și nu înțelege de ce. Katie reușește să se desprindă de Rezistență după ce era să pună în pericol viața tuturor membrilor familiei ei, și după ce propria ei soră, Maddie, care stă cu iubitul ei din Zona Verde, un tip apropiat de conducerea Ocupației, o trădează ca să se protejeze. Se află că o Gazdă s-a predat de bună voie celor din Rezistența din afara coloniei, dar este nevoie de dispozitivul pe care îl au prietenii lui Katie ca să se poată comunica cu ea. Din această cauză Los Angeles-ul urmează să fie evacuat în totalitate și majoritatea locuitorilor să fie trimiși la Fabrică, dar oamenii sunt mințiți că totul e bine și frumos. Will află adevărul și plănuiește să fugă cu orice preț din colonie, împreună cu familia, înaintea evacuării, lucru pe care îl vor face ajutați de Snyder care va merge cu ei, mințind că s-a săturat de luptele de putere din sferele influente. În acest sezon 2, Bram, care ucide un înalt oficial, scapă ajutat de către mătușa Maddie, apoi are ocazia să lucreze la un lagăr de muncă gen închisoare, tot sub comanda lui Snyder. Aici Snyder îl face spionul lui, dar Bram joacă dublu. La acest lagăr se construiesc anumite containere care trebuie transportate în spațiu, la Gazde. Bram și prietenii lui organizează un atac așa încât nava extraterestră venită să ia containerele explodează. Alienii bombardează tot lagărul din care scapă doar Bram ajutat de Snyder.

În sezonul 3, familia lui Will împreună cu Snyder trăiesc de câteva luni în pădurile din apropierea Los Angeles-ului, la o cabană. Dar Snyder este șiret - el are un dispozitiv de urmărire pe care îl activează din când în când, ca să se știe unde se află. Securitatea nu intervine decât dacă el ar transmite un anumit mesaj codificat. La un moment dat o navă extraterestră avariată trece peste cabana lor și dronele îi depistează. Cu toții sunt nevoiți să fugă din ascunzătoare. Will și Katie încearcă să restabilească contactul cu rezistența din afara LA ca să le predea dispozitivul de traducere și apoi să caute colonia Seattle care pare a fi un soi de paradis față de alte colonii. Will și Katie dau peste un mare grup al Rezistenței, cei care aveau Gazda, conduși de un irlandez (ori scoțian?) fanatic, MacGregor. Deși ei le prezintă multe garanții, plus artefactul de care au nevoie, MacGregor crede că sunt agenți dubli și vrea să-i omoare. Înainte de asta, de la Gazdă se află că ei sunt într-un război cu alți extratereștri iar teatrul de război este Terra. MacGregor, în fanatismul lui, consideră că robotul alienilor minte și vrea să-l distrugă. De aici pornește și suspiciunea asupra familiei Bowman. În ultimul moment, Snyder reușește să-l facă pe un apropiat al lui MacGregor să transmită prin radio mesajul codificat și Beretele Roșii ale securității apar imediat salvând situația și omorând pe aproape toți cei din grup. Din păcate în schimbul de focuri moare Charlie.

Broussard - foto imdb.com

Snyder dispare, și primește înalte distincții datorită recuperării Gazdei. Se află la o vilă extra luxoasă în Alpii elvețieni și duce o viață mai mult decât lipsită de griji, dar setea de putere îl face să-și dorească să revină în America. Între timp Bowmanii au ajuns în Seattle unde se ascund sub alte identități, deși autoritățile au date despre ei și știu de la bun început cine sunt. Broussard, care a luat legătura cu o femeie din rezistență, ajunge și el, pe căi ilegale în Seattle. Bowmanii încearcă să-și facă o viață normală, dar Will este deprimat după moartea lui Charlie și când, întâmplător, îl vede pe Snyder în oraș, va căuta răzbunare, dar când îl va avea pe Snyder în mână, nu va fi în stare să-l ucidă.

Snyder vine ca să-l submineze pe guvernatorul coloniei, un simpatizant al Rezistenței, care conduce orașul după propriile reguli, ceea ce nu este pe placul conducerii globale. Seattle pare să fi regăsit mare parte din viața de odinioară, dronele nu bâzâie prin aer, totul este mai normal decât în rest. Dar șefii cei mari nu vor să piardă controlul asupra coloniei și plănuiesc să-l înlocuiască pe actualul guvernator cu Snyder. Astfel, izbucnește un fel de război civil între forțele de securitate națională și oamenii recrutați de Will și Broussard de pe o listă specială cu indivizi care știu să lupte. Însă acei detașați ar trebui să lupte pentru alieni și li se spune că dacă 150 dintre ei se duc în spațiu pe linia frontului, cum ar veni, totul în Seattle va reintra în normal. Will, sătul de viața de până atunci, acceptă să plece împreună cu ceilalți....

Asta este povestea, bine scrisă și foarte bine interpretată. De ce a fost anulat serialul? Producătorii nu dau un răspuns clar, deși e posibil datorită sezonului 3 care a avut audiențe cu cca 30-40% mai mici decât primele două sezoane. Într-adevăr, și acțiunea e diferită, iar filmările nu s-au mai făcut în LA, pentru că nu li s-a mai permis (iarăși, de ce?), ci în Vancouver. Dar chiar și așa, răspunsul celor în drept este ezitant și fără clarificări. Unul din producătorii executivi a dat un mesaj vag pe twitter care sună așa: „Coloniști, vă mulțumesc din toată inima pentru pasiunea și efortul vostru. Dar, din păcate, #Colony este mort. Motivele sunt complicate, de cele mai multe ori prostești și nu v-ar mulțumi dacă vi le-aș spune ...."

Katie si Will Bowman - foto imdb.com

Acum noi ce să credem? Am mai auzit de seriale anulate pentru că semănau prea bine cu fapte reale. Așa bănuiesc că este cazul și aici, unde două super-puteri se luptă pe un teritoriu care nu este al nici uneia dintre ele și cărora nu le pasă de locuitorii care mor nevinovați. Vă sună cunoscut? Că mie cam da... și chiar dacă o parte din mine speră ca Netflix să preia serialul și să-l ducă mai departe, cealaltă parte, mai rațională și mai sceptică, îmi spune că n-o să mai vedem acest serial încheiat.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Pierduti in spatiu, 2018, recenzie

Titlul original: Lost in Space
Traducere - Pierduți în spațiu
Gen: S.F.
Episoade: 10, 1 sezon. Se anunță sezonul 2 tot cu 10 episoade.
Rețeaua de distribuție: Netflix
Regia: Tim Southam, Stephen Surjik, Neil Marshall și alții.
Scenariul: colectiv
Distribuția: Molly Parker, Toby Stephens, Maxwell Jenkins

Când eram de vreo 6-7 ani am văzut la televizor serialul Pierduți în spațiu. Vag de tot, îmi mai amintesc 2-3 scene de atunci: numele personajelor Judy și Penny, niște costume de epocă, peisaj deșertic stâncos și un robot din metal negru care zice mereu "Destroy!". Pe vremuri urmăream la tv orice era american, orice fel de film sau serial ne-rusofon și în care nu era vorba de război sau de comuniști victorioși. Și nu ne puneam întrebări, nu evaluam nimic, pur și simplu urmăream acțiunea și atât. Dar oricum, copil fiind, nici nu înțelegeam eu mare lucru din ce se întâmpla pe ecran.

Replica de azi serialului din 1968 vine cu îmbunătățiri. Familia Robinson nu mai este singură în colonizarea unei planete. Sunt mai multe zeci de pământeni trimiși într-o misiune de colonizare a unei planete din Alfa Centauri. Nava mamă, Resolute, este atacată de un robot care nu se știe cum a ajuns acolo și navele transportoare aterizează pe altă planetă asemănătoare cu Pământul, dar la ani-lumină distanță de țintă. Robotul, împreună cu mai mulți membri din echipajul Resolute ajung și ei pe planeta fără nume.

Robinsonii sunt aceiași și totuși alții: Judy este o mulatră, fiica lui Maureen dintr-o relație anterioară căsătoriei. Will e un băiat de 11 ani fricos deși foarte deștept. Penny pare o răsfățată, iar John lasă mereu locul întâi în familie soției lui, de care s-a separat mai demult dar a participat la programul spațial ca să nu se despartă de copii.

În rest, totul e temebelism de primă mână. N-o să pricep de ce se anunță cu mare tam-tam un sezon 2 și niște viitoare premii Emy. Bun, or fi pentru interpretare, nu zic, dar în serialul ăsta totul este de un temebelism major. Tipic amercian, aș zice. Adică trimiți în spațiu să colonizeze lumi neexplorate încă niște copii, care au învățat anumite meserii doar din cursuri (vezi Judy, care în felul ăsta e, cică! medic, la 17 ani!!). O infractoare precum dr. Smith, pătrunde pe o asemenea navă, preluând cipul surorii ei care trebuia să plece în spațiu și mai apoi preluând identitatea unui anume dr. Smith care era rănit și probabil urma să moară pe Resolute. Deci, eu nu-mi pot imagina că într-un program spațial pleacă așa, o impostoare și o criminală, o familie cu probleme relaționale, un mecanic pentru care banii reprezintă monedă de schimb chiar și acolo unde ei nu au nici o valoare și alte personaje asemenea. Și găina aia, n-am înțeles ce caută pe o navă - producea ouă proaspete?

În contextul în care ești la trilioane de ani-lumină distanță de Pământ, într-o misiune cvasi-sinucigașă, oamenii aceia se comportă ca și cum ar fi într-o tabără de cercetași undeva în Munții Stâncoși, iar la 2 ore de mers cu jeepul e civilizația. Unii au precepte morale exagerate, alții fac târguri aproape comerciale, ceilalți repară și șurubăresc ca să încerce să scape de pe planeta muribundă, care se apropie vertiginos de o gaură neagră. Problemele curg, situațiile limită, la fel, totul se vede că a pornit cu stângul, iar ei sunt optimiști, întărind senzația de neverosimil a serialului, de parcă s-ar afla cu toții într-un alt fel de Big Brother show în care la urmă te așteaptă un premiu baban. Din când în când, câte un personaj moare. Dar nu din cei răi, bineînțeles, asta e ca-n viață. Mor cei buni.

Așadar, lipsă de noimă cu toptanul, acțiuni neverosimile în contextul dat (Maureen zice că și-a luat copiii în misiunea asta ca să le ofere o viață mai bună! Pe buneee?!!?? o viață mai bună unde? pe o planetă pustie, mă rog, cu dinozauri și alte ciudățenii? Ce fel de mai bine este ăsta??? ori Don West care negociază totul de parcă a doua zi ar putea ajunge din nou acasă pe pământ și i-ar da bine să devină milionar), un robot care devine controlat de Will - poate că robotul ăsta e singura chestie care mi-a plăcut fără rezerve la acest serial. Ori poate că toți cei ajunși pe planetă vor să mimeze normalitatea tocmai pentru că ar putea muri în orice moment. Însă dacă asta a fost ideea producătorilor, mie-mi cam dă cu virgulă, pentru că toți par să vrea să trăiască într-o minciună pentru că nu pot accepta realitatea în care s-au băgat benevol.

Sau poate că serialul are și o altă cheie - curajul exploratorilor de a merge mai departe indiferent de condiții. Ca-n colonizarea Americii. Numai că una e să colonizezi un continent, și alta e să nu ai contact cu planeta mamă care este la trilioane de ani-lumină, dacă nu cumva relativitatea a făcut să dispară sistemul solar până când coloniștii au ajuns pe Alpha Centauri. Că elementul acesta nu pare să fi fost luat în calcul de făcătorii acestui serial fără noimă.

Dacă vreți, urmăriți-l. Și eu l-am văzut și aștept sezonul 2 care începe marți pe 24 decembrie, chiar dacă nu sunt de acord cu punerea în scenă. Acțiunea în sine este bună, dar nu în contextul SF dat.

P.S. Că, în realitate, Alpha Centauri este la doar 4 ani lumină de Terra, pare să nu conteze pentru producători și scenariști....


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Serialul Lucifer va avea un sezon 5?

Recunosc că unul din serialele mele preferate care se găsește pe Netflix, și nu numai, este Lucifer. Mie ideea ca diavolul însuși să vină pe Pământ și, colac peste pupăză, să se îndrăgostească de o polițistă apoi să rezolve cazurile de crimă alături de ea, mi s-a părut excelentă. Adică e așa, cum ar veni, că Scaraoțchi se lasă de rele și devine bun. Că nu degeaba e înger - căzut, de acord - dar uite că în serial mai primește și aripi albe nu de puține ori.

Am văzut primele trei sezoane pe repede înainte, la propriu și la figurat - prefer să vizionez filmele la viteză x2 ca să câștig timp - și am așteptat cu nerăbdare sezonul patru care la început n-a mai venit. Serialul fusese anulat. Îmi era ciudă, că voiam să știu ce se mai întâmplă cu detective Decker și cu Lucifer Morningstar, mai ales dacă ea va vedea cine este Luci cu adevărat.

Apoi Netflix a preluat serialul și a făcut un sezon 4, cu unele stângăcii (la fel mi s-au părut și alte seriale preluate și produse de ei) care au scăzut din calitatea episoadelor, dar una peste alta, mi-a plăcut. Însă finalul sezonului 4, când Lucifer este nevoit să se întoarcă în iad ca prinț al Întunericului, mi s-a părut a fi sfârșit de serial. Și atunci mi-a părut rău, dar nu așteptam nimic în plus.

Zilele astea am aflat și eu - probabil voi știați de mult, dar eu mă mișc în reluare uneori, că Netflix a hotărât să mai facă un sezon din Lucifer. Deci, sezonul 5 bate la ușă. Pe net se aude că anul acesta încep deja filmările iar în vara lui 2020 se va difuza noul sezon. Nu pot spune decât că abia aștept, și nu vă zic see you in hell, ci să ne vedem pe Netflix, cu Lucifer, Chloe Decker și ceilalți.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Reign, 2013

Ne aflăm în Franța, în plin secol al XVI-lea. Henric al II-lea și regina Caterina de Medici au promis primul lor născut, Francisc, reginei Mary Stuart a Scoției. Aceasta vine la curtea Franței așteptând să-și întâlnească viitorul soț, odată cu care speră ea, va putea să apere Scoția de dușmănia englezilor. Dar lucrurile nu sunt chiar atât de simple pe cât ar dori tânăra Mary. De fapt, în detaliu, căsătoria aceasta nu este dorită de toată lumea....

Caterina de Medici îl crede pe Nostradamus care-i spune că această căsătorie va aduce moartea fiului ei și atunci, va face tot posibilul s-o împiedice, cu aproape orice risc. Dar asta nu va fi ușor de îndeplinit, pentru că Mary Stuart e foarte deșteaptă, abilă, temperamentală, îndrăgostită de Francisc, și el de ea. Așadar piedici pentru ca planurile ei să eșueze sunt destule. Între timp, regina începe s-o cunoască mai bine pe Mary și cu toate că este atrasă de firea ei și i-ar plăcea s-o aibă de noră, nu suportă faptul că nu ar avea control asupra ei și astfel o aduce la palat pe fosta iubită a fiului ei, care se va încurca în propriile ițe.

În plan secund apar mai mulți pretendenți la mâna și/sau inima frumoasei Mary. În primul rând Bash, Sebastian, fratele vitreg al lui Francisc, fiu al favoritei regelui, Diana de Poitiers se îndrăgostește de ea. Apoi, cum inițial Francisc nu o vrea de nevastă deși erau logodiți de mici, iar Mary avea nevoie de o căsătorie pentru o alianță politică sigură care să-i apere țara, acceptă oferta de măritiș a bastardului regelui Portugaliei, Tomas, care ar putea obține de la tatăl său recunoașterea ca fiu legitim, deoarece acesta nu mai are alți moștenitori. Dar lucrurile se complică și mai mult, apar trădări, spioni, o pădure unde trăiesc niște oameni care practică un ritual al sângelui, tuneluri secrete, o femeie care din umbră ajută la momentul potrivit, apar secrete, otrăvuri, intrigi, scene de alcov...

Cuplurile se fac și se desfac, dar unele rămân constante: regele și regina oficial sunt căsătoriți, dar neoficial fiecare are câte un prieten foarte bun. Caterina de Medici nu se desparte de Nostradamus, care are viziuni despre viitor, dar mai ales care-i face otrăvuri, bune de înlăturat fără gălăgie dușmanii. Regele, toată lumea știe, o are pe Diana de Poitiers, una dintre cele mai influente femei din istorie, un fel de Hurrem a Occidentului, de care nu s-a despărțit până la moarte și care avea până și dreptul de a semna documente regale în locul său (pt conformitate, vezi wikipedia). Dar Mary vine însoțită de câteva domnișoare de onoare, așa că Diana va avea o rivală în persoana frumoasei Kenna, căruia Henric îi promite titlul de favorită, ceea ce i-ar asigura o viață lipsită de griji. Kenna devine rapid iubita regelui, dar nu poate suporta încrederea și prietenia acestuia cu Diana, așa că, foarte probabil în sezonul doi va pierde locul câștigat, poate și pentru că istoria nu consemnează o altă amantă regală în afara Dianei.

Adevărul istoric se îmbină cu ficțiunea, trecutul cu prezentul și elementele moderne cu cele tipic medievale. Costumele par desprinse dintr-un catalog de modă actual, rochiile doar sugerează moda medievală, fără să aibă rigiditatea acelora, iar muzica este intenționat modernă, deși la scena de bal lumea dansează ca la o serbare câmpenească tradițională. Nu știu cum, dar piesele acestui puzzle filmat se potrivesc de minune așa cum sunt.

Este unul dintre cele mai bune seriale văzute de mine în ultima vreme. Așadar, voi rezuma episoadele, mai ales că unele nu se găsesc pe internet decât în varianta originală.

Distribuția:

• Adelaide Kane - Mary, regina Scoției
• Toby Regbo - Francisc, prințul moștenitor al Franței
• Torrance Coombs - Sebastian, fiul Dianei de Poitiers cu regele (Bash)
• Megan Follows - regina Catherina de Medici, soția lui Henric al II-lea
• Alan van Sprang - regele Henric al II-lea al Franței
• Anna Walton - Diane de Poitiers, favorită a regelui Franței
• Rossif Sutherland - Nostradamus
• Anna Popplewell - Lola, domnișoară de onoare a lui Mary
• Caitlin Stasey - Kenna, d-ră de onoare a lui Mary, favorită a regelui Franței
  
  
  

Under the dome, serial 2013

Under the dome, Sub dom.
O amprentă clară a lui Stephen King peste care s-a băgat și Spielberg puțin. Serialul este ecranizarea unui roman de-al lui King. Ca de obicei, subiectul principal ar putea fi restrâns la cel mult o nuvelă. Dar Stephen King are talentul destul de rar de a dilata totul, de a pune sub lupă toate viețile personajelor, în așa fel încât dintr-o nuvelă care n-ar fi avut mai mult de câteva zeci de pagini poate, a ieșit un roman de peste o mie. În linii mari serialul este un science-fiction, dar accentele SF în primul sezon sunt rare ori cel puțin nu umbresc restul acțiunii, dat fiind că totul se concentrează mai mult pe personaje, pe ce fac și cine sunt ele și cum interacționează. Pentru început, contează mai mult firele secundare ale poveștii decât cel principal, care se dezvăluie lent.

Barbie si Angie

Acțiunea se petrece într-un oraș american fictiv, Chester's Mill. Un tip, Dale Barbara poreclit de toată lumea Barbie, fost ofițer într-o unitate specială a armatei se ocupă acum cu lucruri mai puțin onorabile, precum încasatul banilor din pariuri, vine la Peter Shumway, soțul unei ziariste, Julia, să încaseze bani. Acesta nu are suma necesară și Barbie îl împușcă, oarecum forțat chiar de către Peter. Ulterior se va dovedi că într-adevăr Peter a forțat gestul lui Barbie, pentru că în acest fel Julia (care habar nu avea de viciile soțului ei) putea încasa o asigurare de 1 milion de dolari de pe urma morții lui Peter.

Big Jim si Maxine

După omor Barbie încearcă să plece rapid din orășel dar ceva misterios se întâmplă și rămâne blocat acolo. Pe o rază de câțiva km, înconjurând orașul, crește din senin în câteva secunde un dom transparent, aproape invizibil, dintr-un material necunoscut sau dintr-o energie necunoscută. Imediat au loc câteva accidente, un avion se lovește de dom și ia foc, niște mașini pățesc același lucru. Rapid, oamenii iau la cunoștință despre dom, îl ating și află că aparatele electronice interacționează cu acesta. Astfel moare Duke, șeriful, care avea peacemaker și care explodează când pune mâna pe dom. Pe măsură ce trece timpul, toată lumea își dă seama că domul e imposibil de distrus, că nimic nu pătrunde prin el decât lumina, aerul și foarte puțin apa, că este adânc înfipt în pământ, așa că nu este nici o cale de ieșire de sub el.

Barbie si Julie

Din exterior, armata încearcă să-l distrugă cu o bombă, dar domul nu cedează. În acest timp multe din secretele murdare ale orașului ies la lumină. Big Jim, consilierul care conduce orașul, împreună cu preotul și câțiva polițiști se dovedesc implicați într-un trafic ilegal de propan. Big Jim, pentru a-și atinge scopurile - era bolnav de putere și dorea să conducă orașul eliminându-și toți adversarii - începe să omoare pe oricine îi stătea în cale: pe preot, pe un vechi prieten, pe Maxine, căreia îi furniza propanul ca să facă un drog foarte puternic, pe mama lui Maxine, pe asociatul ei, pe Dodee, fata de la stația locală de radio - care aude prinzând frecvențele armatei că Big Jim l-a omorât pe preot, pt că o dronă militară filmase momentul crimei. Abil, de regulă face crimele fără să lase urme sau martori, însă Julie, ziarista, știe adevărul, iar Big Jim nu reușește s-o omoare, deși depune toate eforturile. Pune toate crimele sale în seama lui Barbie, printr-un joc al aparențelor, și îl condamnă pe acesta la moarte.

Toate aceste întâmplări demne de un serial polițist se petrec în paralel cu un alt fir al poveștii. Patru adolescenți (Junior - fiul lui Big Jim, Joe și Angie McAlister, frați, și Norrie - fata unor lesbiene căsătorite, blocată întâmplător în oraș) ajung să se cunoască între ei și încearcă să caute ieșirea de sub dom, pe care, firește, nu o găsesc. În schimb dau în pădure peste un dom micuț sub care se află un ou ciudat. Legătura dintre ei este un soi de criză, de leșin, pe care toți patru au experimentat-o, în timpul căreia bolborosesc ceva despre niște stele roz. Oul de sub mini-dom este roz ... Dintr-o crisalidă de fluture lipită pe interiorul mini-domului iese un fluture monarh, apoi mini-domul se sparge, oul este luat de către Julie, care are și ea legătură cu stelele roz pentru că este un fel de regină aleasă de forța necunocută a domului. 

Acțiunile poveștii sunt bine conduse și aici se vede foarte clar influența scriitorului, ca producător, asupra scenariului. Sezonul întâi aduce privitorul aproape de viața orașului, de secretele sale, dar nu dezvăluie prea multe despre dom. Aștept cu nerăbdare anul acesta să apară sezonul doi. Până atunci mă apuc de citit cartea. Și după aceea vă împărtășesc și vouă povestea ei.