Jurassic World Fallen Kingdom, 2018. Recenzie.

Titlul original: Jurassic World Fallen Kingdom
Traducere - Un regat în ruină
Gen: S.F., aventură, acțiune, thriller
Producător: Universal Pictures, 2018
Rețeaua de distribuție: Universal Pictures, care este și deținătorul drepturilor de autor
Regia: J.A. Bayona
Scenariul: Derek Connolly și Colin Trevorrow după personajele din romanul Jurassic Park de      Michael Crichton
Distribuția: Chris Pratt (Owen), Bryce Dallas Howard (Claire), Rafe Spall (Elli Mills), Justice Smith (Franklin Webb), Daniella Pineda (Zia), Geraldine Chaplin (Iris), Jeff Goldblum (Malcolm).

La trei ani după incidentul din primul film din seria Jurassic World, Insula Nublar a fost abandonată. O echipă de mercenari sosește pe insulă pentru a colecta ADN-ul din resturile osoase ale unui exemplar de Indominus rex, care se află lângă lagună. După recoltarea fragmentului osos, cei doi mercenari care au luat geanta cu probele sunt atacați de un Mosasaurus și un Tyrannosaurus rex și mâncați. Restul echipajului abia scapă, dar poarta lagunei este lăsată deschisă, permițând Mosasaurului să scape în ocean.

În Congres se dezbate dacă insula să mai fie în continuare un parc de dinozauri sau să fie distrusă de vulcanul care va erupe în curând. Statul se pronunță în favoarea distrugerii insulei și a dinozaurilor rămași, dar cei care nu doresc moartea unor exemplare prețioase pentru știință sunt contactați de anumite persoane care susțin că vin din partea unei asociații de protecție a dinozaurilor. Astfel, exemplarele prețioase, printre care Blue, ultimul velociraptor, un exemplar foarte inteligent, sunt transportate în afara insulei cu puțin înainte ca vulcanul să ardă totul în jur.

În realitate, cei care au aranjat salvarea dinozaurilor sunt traficanți de animale create genetic ca să ucidă, pentru a putea fi folosite în acțiuni militare. Licitația dinozaurilor începe, culminând cu suma exorbitantă pe care rușii o oferă pe un exemplar prototip, numit Indoraptor, un dinozaur feroce care ucide din plăcere. Însă cușca în care stă este distrusă și de aici începe coșmarul. Aceea care poate să-l învingă este Blue, dar o va face ea având în vedere că dinozaurul creat în laborator este tot un raptor?

Bineînțeles, până la urmă lucrurile scapă de sub control tocmai când eroii se așteaptă mai puțin, iar în final lumea este avertizată că va trebui să se obișnuiască cu ideea de a trăi împreună cu dinozaurii. Exact cum se ajunge aici, vedeți voi în film :) Astfel, prevăd o continuare a acestei serii, peste câțiva ani.

În general, filmul este reușit, animațiile sunt excelente, acțiunea predomină, filmul e alert. Se ridică peste media filmelor de acest gen, care de multe ori sunt mediocre sau de-a dreptul slabe (de exemplu, jalnicul Jurassic attack), iar pe imdb.com are deja o notă foarte bună, de peste 8. Mie mi-a plăcut acest film, nu am avut cine știe ce așteptări de la el, și nu m-a dezamăgit cu nimic. Însă tot primul Jurassic Park, cel regizat de Steven Spielberg, mi s-a părut cel mai bun film din serie.

sursă foto, print screen după fotografia publicată de cinemagia.ro

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Experimentul Philadelphia (1984)

Multa cerneala a curs pe marginea acestui subiect, si multa va mai curge. Probabil ca a fost vorba doar despre o incercare de punere pe modul invizibil a vaselor de razboi, pe radarele germane. Insa povestea filmului din 1984, asa cum o stim noi azi, e diferita, e adaugita, e facuta sa atraga. Si totusi, inca filmul nu spune tot ceea ce deja de prin anii '80 se stia chiar si pe la noi, de prin cartile si emisiunile radiofonice (va mai aduceti aminte de "Exploratorii lumii de maine?" ) ale domnilor Alexandru Mironov ori Dan Apostol.

Asadar era in plin razboi. In portul militar Philadelphia, US Navy impreuna cu o echipa de fizicieni condusa pare-se de insusi Albert Einstein, incearca sa faca invizibila o nava numita, la fel ca in film, Eldridge. Nava este plasata intre doua crucisatoare pe care sunt montate doua imense generatoare de camp electromagnetic.

Experimentul incepe. Nava-cobai, avand echipaj pe ea, dispare din campul vizual al privitorilor timp de 20 de minute, insa urma ei in apa, la fel ca aceea a unui pantof pe nisip, ramane vizibila. Si pentru ca tacamul sa fie complet, se spune ca nava ar fi aparut in portul Norfolk, la vreo 400 de km sau de mile distanta. Cand experimentul s-a incheiat, o parte din membrii echipajului erau morti, unii incastrati in metalul vasului, altii disparuti, unii erau vii, dar nebuni, altii, putini, erau intregi, cel putin in aparenta.

Despre acestia din urma se spune ca ar fi avut momente cand incepeau sa devina transparenti si aveau tendinta sa dispara din lumea noastra, insa  si-ar fi revenit daca altcineva punea mainile pe ei.

Se spune ca in sloiurile de gheata care orbiteaza Terra, undeva pana in zona orbitei lunare, s-ar gasi trupurile catorva din cei disparuti atunci (sau aici confund eu cu celebrul zbor 19, din Triunghiul Bermudelor? si daca tot am pomenit despre el, o sa va povestesc si povestea asta intr-o zi).

Ce s-a intamplat, oare, atunci? Unde-i tatuca Einstein sa ne spuna? S-a facut o bresa in continuum-ul spatiu timp? Extraterestrii?
Sau poate pur si simplu sunt niste exagerari? Se pare ca americanii nu stiau de ele, asa ca filmul nu prezinta disparitii ciudate de oameni, ci disparitia unui intreg oras! Si mai istoriseste el, filmul, o poveste de dragoste, in asa fel incat eroul pricipal, face cateva salturi inainte si inapoi prin timp, ca sa-si salveze colegii de pe nava, orasul disparut - ce vreti? eroul american superfrumos, ultradestept si teribil de modest !!! - ca apoi ca sa raman definitiv intr-un viitor din care nu facea, initial, parte alaturi de iubita sa.