Detectivii salbatici de Roberto Bolano. Recenzie - partea a II-a

Titlu - Detectivii sălbatici, vol. II, partea a doua - Detectivii sălbatici
Titlul original - Los Detectives Salvajes (publicată în 1998)
Autor - Roberto Bolaño (Chile)
Traducerea - Dan Munteanu Colan
Editura - Univers
Colecția - serie de autor
Preţ - 80 lei, ambele volume
Anul apariţiei - 2017
ISBN - 978-973-34-1009-6

*** Vă rog votați în chestionarul din dreapta. Vă mulțumesc! ***

Cum spuneam și în recenzia făcută primului volum din romanul Detectivii sălbatici de Roberto Bolano, autorul este în primul rând un excelent povestitor. Partea a doua a romanului, care se găsește inclusă în volumul 2 și are același titlu cu cartea, vine cu o foarte consistentă narațiune a mai multor personaje, care vorbesc despre poeții Ulises Lima și Arturo Belano. În recenziile străine pe care le-am citit despre acest roman se vorbește la unanim despre niște interviuri. Cu tot respectul pentru recenzorii respectivi, eu nu am văzut așa ceva, am văzut capitole pline de povestiri despre ce mai fac cei doi poeți reali-visceraliști și incursiunea lor prin Europa, în următorii douăzeci de ani. Poate n-am înțeles eu despre ce era vorba, de aceea am pus și poze cu pagini de carte de la începutul capitolelor, ca să vă lămuriți singuri.

Cam 50 de persoane povestesc despre Ulises Lima și Arturo Belano în diverse conjuncturi și îi creionează prin prisma propriilor judecăți. Însă pentru că stilul narativ este același, acest lucru nu deranjează, nici nu simți că totul este spus de personaje diferite, ci ai senzația că autorul lor e același, poate chiar același Garcia Madero de care, de fapt, în partea a doua a romanului ne despărțim. Însă Garcia va reapărea în ultima parte.

Dacă discursul narativ continuu, neîntrerupt de dialoguri, cumva asemănător cu scriitura lui James Joyce, vi se pare plicticos, ei bine, tocmai ăsta este punctul forte al lui Bolano și în stilul acesta constă toată frumusețea cărții. Partea aceasta conturează personalitățile celor doi poeți, le arată minusurile și plusurile, căutarea, călătoria, peripețiile (de exemplu Arturo ajunge și la închisoare pentru scurt timp, în Israel), dar niciodată romanul nu este scris din perspectiva lor, a personajelor principale. Niciodată nu știm ce gândesc cei doi, de ce acționează într-un anume fel.

Bolano spune despre această carte că este un fel de scrisoare de adio de la generația din care face parte, cea a anilor '50, a acelora care s-au sacrificat în tinerețe, la propriu sau la figurat, pentru o cauză. Așadar, cartea nu se vrea o privire nostalgică în trecut, autorul vorbește despre idealurile socialiste, despre propria sa tinerețe, când a reușit să supraviețuiască lui Allende, care a fost înlăturat de Pinochet, cu ajutorul CIA. În romanul Detectivii sălbatici Roberto Bolano nu se referă direct la aceste evenimente, dar personajele trăiesc aceleași lucruri pe care le-a trăit el și scapă de niște urmăritori violenți exact la fel cum a scăpat el de Pinochet, din întâmplare.

Poate că Detectivii sălbatici nu e o carte pe care s-o citești pe nerăsuflate, cu toate că firul molcom al narațiunii te poartă lin și te duce acolo unde vrea, și chiar te atrage, făcându-te să-ți dorești mai mult, ca și cum ai gusta dintr-un desert delicios din care tot mai vrei. Lectura este plăcută, lină, de multe ori amuzantă, cu un umor fin, un fel de haz de necaz, cu un limbaj ca-n viață, fără menajamente în funcție de situație. Însă dacă la unii autori licențele de limbaj scârțâie în urechi, lui Bolano îi ies minunat de bine, parcă sunt de acolo, parcă nici nu ar fi putut să scrie altfel pasajele respective.

Recomand cartea cititorului avid de o lectură bogată în imagini și sensuri. Celui care vrea mai mult de la un roman decât acțiune, intrigă alertă și personaje clișeistice. Celui care poate să se delecteze cu lectura, să suspende timpul, să atingă ușa de lumină pe care i-o arată Bolano și să pătrundă prin ea în universul lui.

Mulțumesc editurii Univers pentru lectura acestei cărți. Detectivii sălbatici poate fi cumpărată direct de pe site-ul editurii, sau de la librăriile partenere.


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Detectivii salbatici de Roberto Bolano. Recenzie - partea I

Titlu - Detectivii sălbatici, vol. I, Mexicani pierduți în Mexic
Titlul original - Los Detectives Salvajes (publicată în 1998)
Autor - Roberto Bolaño (Chile)
Traducerea - Dan Munteanu Colan
Editura - Univers
Colecția - serie de autor
Preţ - 80 lei, ambele volume
Anul apariţiei - 2017
ISBN - 978-973-34-1009-6


Mărturisesc dintru început că de mult n-am mai citit o carte atât de bine scrisă și atât de bine tradusă, precum Detectivii sălbatici. Roberto Bolano (1953 – 2003) este un poet transgresat în zona de proză a literaturii, pentru că, după cum el însuși recunoștea, nu putea să-și întrețină familia din poezie. Iar asta se simte în scriitura foarte fluentă, curgătoare, ca o mătase fină, când, de fapt, scrie despre bordeluri, prostituate, drogați și folosește un limbaj fără nici un fel de perdea. Însă totul e atât de firesc, de autentic, de la locul lui, că începi să te întrebi cum de n-ai observat această lume foarte colorată și în preajma ta? Bolano te ademenește mai întâi cu o seară de cenaclu literar, pentru ca să te conducă mai apoi, prin intermediul povestitorului García, într-o lume underground, uneori sordidă, alteori banală, sau agresivă, cu fum de marijuana sau cu intimități desfășurate la vedere. Bolano descrie totul franș, fără false pudori. Și citești, pagină după pagină, căutând firul poveștii, când, de fapt, te afli de mult în chiar miezul ei.

Romanul are două volume, disproporționate ca număr de pagini (168 respectiv 768), dar este împărțit în trei părți. Prima parte coincide cu primul volum și se numește Mexicani pierduți în Mexic. Acțiunea începe pe la mijlocul anilor '70 și are în prim plan pe tânărul poet aspirant García Madero, de 17 ani, care frecventează un soi de cenaclu literar unde vin poeți aparținând curentului real visceralist. Termenul este inventat de Bolano și se referă la curentul literar în vogă, în Mexicul anilor '70, infrarealismul. García Madero este student la drept, dar își va părăsi studiile pentru a se alătura grupului de poeți, deși nu este sigur dacă vrea să rămână cu ei sau să-și găsească un drum propriu. Este crescut și finanțat de un unchi, care apare sporadic, îi mai dă bani și îl întreabă dacă totul este în regulă cu el, dacă merge la cursuri și dacă nu se droghează. García la început este sincer, dar pe măsură ce lucrurile se schimbă în viața lui, iese de sub controlul unchiului său.

În plan secund sunt cei doi "detectivi sălbatici", poeții Arturo Belano (un alter-ego al autorului) și Ulises Lima, personaj, se pare, inspirat de un prieten al lui Bolano. Cei doi poeți nu sunt foarte vizibili în prima parte cărții, dar pe parcurs devin personajele principale, luând locul lui García Madero. Titlul cărții se referă la căutarea inițiată de cei doi detectivi, prin toată lumea, pe parcursul a mai multor ani, a unei poete, Cesárea Tinajero, considerată fondatoarea curentului real-visceralist, care a publicat o singură poezie, undeva prin anii '20. Dar până acolo, García cunoaște mai multe femei, practicante sau nu ale celei mai vechi meserii din lume, se îndrăgostește de Maria, însă viața îl poartă prin mai multe paturi, până când, deși nu vrea neapărat, rămâne cu Rosario, fată experimentată care știe să obțină cam tot ceea ce vrea de la el. Poate chiar și mariajul.

Acum, cartea poate fi citită și ca atare, urmărind firul poveștii și căutarea poetei Cesárea Tinajero, sau poate fi citită într-o altă cheie, luând în considerare că însuși Bolano a plecat din țara natală Chile, în Mexic, din cauza regimului instituit de dictatorul Pinochet. Parțial, Bolano folosește în romanul Detectivii sălbatici propria sa experiență de viață și anii de detenție din Chile pentru a contura Mexicul anilor '70.

Într-o recenzie din El País, criticul spaniol și fostul editor literar al ziarului, Ignacio Echevarría, a declarat despre Detectivii sălbatici că este "romanul pe care Borges l-ar fi scris". (Cititor avid, Bolaño și-a exprimat adesea dragostea pentru opera lui Borges și a lui Cortázar și, odată încheiată o prezentare generală a literaturii contemporane argentiniene, a spus că "Borges [i-a plăcut] mai mult").
"Geniul lui Bolaño nu este doar calitatea extraordinară a scrierilor sale, nu este conformă cu paradigma scriitorului latino-american ", a spus Echeverria. "Scrisul său nu este un realism magic și nici un baroc, ci o oglindă imaginară, extrateritorială a Americii Latine, mai mult o stare de spirit decât un anumit loc".

Mulțumesc editurii Univers pentru lectura acestei cărți. Detectivii sălbatici poate fi cumpărată direct de pe site-ul editurii, sau de la librăriile partenere.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Pentru alte recenzii de carte
vă rog accesați pagina Recenzii.