Acum ceva vreme vă povesteam despre cum trebuie cumpărată o baterie de duș și la ce ar trebui să fiți atenți.
Acum revin cu experiența mea legată de această chestiune. Probabil că nu sunt singura care am observat că furtunul de la duș se strică foarte repede, se fisurează acel cauciuc - sau ce-o fi, dar mă gândesc eu că ar trebui să fie cauciuc - care reprezintă de fapt, furtunul propriu-zis. Iar învelișul metalic de deasupra este o spirală cu spirele libere, nu lipite între ele, astfel încât, la orice fisură, cât de mică, apa curge pe furtun în loc să ajungă în para dușului.
La mine acea baterie cumpărată atunci (acum o jumătate de an, era prin martie sau aprilie) țin minte că s-a fisurat rău de tot după cca două săptămâni de utilizare frecventă. Nu mi-a convenit, pentru că nu fusese o baterie chiar de doi lei, dar acum nu știam ce să fac: să cumpăr un alt furtun de duș la un preț rezonabil, sau să iau unul din inox din acela la o sută de lei sau mai mult? Sincer, ultima variantă mi se părea cam pipărată dar credeam că era singura de luat în considerare.
Până la urmă am avut norocul să fiu sfătuită de un meșter instalator care mi-a spus că există o variantă mult mai ieftină și mult mai durabilă: un racord de apă de tipul 1/2 cu 1/2 lung de un 1,5 metri. 1/2 reprezintă mărimea filetului de la para dușului, respectiv robinet, și ea trebuie să fie aceeași la ambele capete. Racordul are partea metalică mult mai bine alcătuită, este durabil, chiar foarte mult timp te ține așa ceva, doar că nu este la fel de flexibil ca un furtun de duș obișnuit. Dar asta nu e o problemă așa de mare.
Eu mi-am cumpărat asemenea racorduri de apă la toate bateriile cu duș din casă (4, adică) și am scăpat de furtunurile de duș din care curgea apa de aproape că nu mai avea cum să-mi ajungă pe piele. Iar prețul unui racord de 1,5 metri este de 16 lei.
