Câtă hrană dai pisicii tale?

Când împarți viața și casa cu animale de companie este foarte plăcut, dacă le iubești, dar reprezintă și o responsabilitate în plus. Cei care mă cunosc știu că am câteva pisici maidaneze care îmi descrețesc fruntea, îmi alină sufletul și îmi umplu casa, exact ca niște copii. De-a lungul timpului am avut mereu pisici, și de rasă și comune, și am învățat de la ele și despre ele o grămadă de lucruri. Unele ne-ar pune pe gânduri la modul cel mai serios.

Însă astăzi mi-am propus să scriu despre cât trebuie să mănânce o pisică. Am văzut multe pisici de apartament grase și leneșe. Am și eu una care arată așa, dar aceea e o pisică de talie mare prin natura ei, de pui a fost mărișoară și foarte leneșă. Însă pisicile care nu ies din casă, care au activitate într-un spațiu atât de limitat, ar trebui să fie hrănite cu atenție sporită.

Ale mele, care au acces afară și se cațără în copaci toată ziua, se fugăresc și se joacă până le sar fulgii din blană, au mâncare uscată la discreție, iar hrană umedă primesc de 3-4 ori pe zi. Nici una dintre ele nu este supraponderală în aceste condiții. Eu îmi hrănesc pisicile cu mâncare variată, le dau și granule, și hrană la pliculețe dar și carne, gâturi de pui, ficat de pasăre sau porc ori anumite produse de mezelărie care nu conțin usturoi și care le plac lor. Ca și oamenii, au zile când sunt mâncăcioase și au zile când abia se ating de bolurile cu hrană, fie ea chiar preferata lor, pieptul de pui fript.

Însă cu pisicile exclusiv de interior lucrurile stau altfel. Mâncarea lor trebuie bine drămuită. S-ar putea să vă întrebați de ce este important să determinați cantitatea exactă de mâncare umedă pentru pisici pe care ar trebui să o oferiți animalului dvs. de companie. Pentru că există studii de specialitate care afirmă că în condiții de interior, dacă au hrană la discreție, pisicile dezvoltă nu doar obezitate, ci și alte boli grave, precum cancerul. E adevărat că o pisică de interior nu este la fel de expusă la boli precum una cu acces la curte, dar asta nu înseamnă că scapă de probleme.

Pisicile supraponderale prezintă un risc crescut de insuficiență cardiacă congestivă, afecțiuni ale pielii, infecții, diabet zaharat, complicații asociate, ori fac lipidoză hepatică (o boală potențial fatală) și a unor tipuri de cancer. Pisicile de interior, în special, tind să ardă puține calorii pe parcursul zilei și se plictisesc, ceea ce știm cu toții că poate duce la consumul excesiv și la creșterea în greutate. Cei care dețineți animale de companie trebuie să adoptați o abordare strategică pentru măsurarea hranei pentru pisici pentru a preveni sau a face față problemelor de greutate.

Câtă mâncare trebuie să primească pisica?  

Pentru început, ar trebui evaluat de un medic veterinar care va cântări pisica, va identifica greutatea ideală și va determina numărul de calorii pe care ea ar trebui să le primească în fiecare zi. În general o pisică de talie medie ar trebui să primească cca 250 de calorii zilnic. Aceasta ar însemna cca 300 g de conservă de pește sau pasăre, de exemplu. Chiar dacă vă hrăniți pisica și cu altceva în afară de hrană specială, totalul în grame de obicei ar trebui să fie de aprox. 300 g de hrană zilnic.

Ca și mine, voi, iubitorii de pisici, știți că ele după ce se satură, dacă le mai rămâne mâncare în bol, mai târziu o refuză. Așa că este mai eficient să cumpărați conserve sau pliculețe de maxim 100 g de hrană, decât conserve mai mari, a căror conținut se oxidează sau își pierde aroma iar pisica va refuza o a doua sau a treia porție de hrană din conserva care a stat deja deschisă la frigider.

Eu prefer să cumpăr pliculețe Leonardo de 85 g sau conserve Schesir de 100 g, de pe site-ul buddies.ro unde găsesc nu doar hrana preferată a pisicilor mele la prețuri accesibile, ci și hrană uscată și accesorii. Chiar vă recomand să intrați pe site și să vedeți oferta lor, sau să cereți informații suplimentare pe pagina de facebook facebook.com/Buddiesro.

Tu de unde iei mâncare animalului tău de casă?


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Capcana de purici

Probabil mulţi dintre voi o să râdeti. OK, nu mă deranjează :) însă cei care au animale de casă pe care nu le ţin numai în interior, o să-mi mulţumească în gând.

Eu am pisici şi nu aş putea vreodată să le iau libertatea de a sta la aer, printre flori, de a alerga în voie printre blocuri. N-aş putea să ţin un asemenea companion în casă toată viaţa lui, ca într-o închisoare. Aşa simt eu şi aşa simt mulţi iubitori de animale, ca mine. Însă din păcate, pisicile vin adeseori la pachet cu "musafirii" aceia pişcători, puricii.

Am folosit diverse soluţii de dat prin casă, spray-uri contra insectelor, substanţe speciale de dat pe spatele pisicilor, inclusiv din acelea scumpe de câteva zeci de lei o singură doză, care se dă la baza gâtului, au avut şi zgărdiţe veri la rând, dar eficienţa unora este minimă spre nulă, în timp ce a altora e mai bună. Cu toate acestea puricii nu dispar din casă sau de pe blăniţa dragilor mele blănoase. Pe ele le mai spăl câteodată, mai scapă de paraziţi, dar vara e un coşmar pentru picioarele mele, pentru că în covorul din sufrageria mea se ascund purici care mai apoi se înmulţesc. Nu ştiu de ce, muştele sucombă dacă le dau cu spray, dar de purici, vara, n-am prea scăpat uşor.

Anul ăsta, însă, întâmplător am descoperit o metodă de prins purici ieftină şi la îndemâna oricui. Aveam un pisic bolnav, pe Fatihuț, şi pentru că stătea mereu lângă mine în sufragerie, am adus o farfuriuţă cu lapte pe care am pus-o pe covor, să-i fie la îndemână când doreşte. El n-a băut de acolo, că oricum nu mai mânca de ceva vreme nimic, în schimb la 4-5 ore după aceea am văzut câteva puncte negre în lapte. Când m-am apropiat, erau purici morţi. Am lăsat farfuria acolo şi după câteva zile "strânsesem" 19 purici. O veritabilă capcană de purici, laptele ăsta de la piață, mi-am zis. Apoi laptele s-a închegat, de căldură; după câteva zile, am spălat farfuria, am pus lapte proaspăt şi am reluat operaţiunea. La fiecare 3 zile schimb laptele şi arunc "recolta" de purici morţi din el. Acum sunt la a treia schimbare de farfurie, şi am pus câte una în fiecare cameră, preventiv. Că nu ştiu cum se face, dar numai acolo unde stau eu și lucrez, adică în sufragerie, am companioni nedoriţi, că pisicile mele dorm afară între flori vara, nu în casă, ele vin doar la masă şi la smotocit....

Aşa că, vă recomand cu căldură această metodă de deparazitat casa şi animalele de companie de purici. Nu ştiu ce-i atrage la farfuria cu lapte, probabil se hrănesc cu el și rămân acolo înecați. Cert este că acum stau liniştită la calculator şi chiar dacă în covorul meu se mai ascund insecte pişcătoare, am găsit cu ce să le vin de hac :)




Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Pisicile copilariei mele

Pe pisica vecinilor de vis-a-vis, care au o agentie de turism, o cheama Lisa. Sau Issa, de la Issis. Au avut si un motan, Ramses. E plin de zeitati si faraoni egipteni la ei :) Lisa e o pisicuta mica, blanda - desi nu ma lasa s-o prind - neagra cu ochi verzi, frumusica, si tare, tare mancacioasa. Nu-ti vine sa crezi cat e in stare sa manance pisica asta! :D  "Cerseste" de mancare pe la toata lumea din cartier, desi sunt convinsa ca primeste destul si acasa la ea.

Ai mei imi zic ca am avut si eu una ca ea, cand eram de-o șchioapă. Fireste, nu mi-o amintesc. Cica ma jucam prin curte de mama focului, cu ea si cu Lăbuș, catelul cu o palma mai mare ca ea. Pe vremea aceea jucăriile nu era un lucru rar, dar lumea nu prea le cumpăra jucării copiilor lor, doar așa, câteva, în rest, curtea, florile, fluturii - ah! câte pungi și bețe nu am stricat ca să-mi fac plasă de prins fluturi! - pisicile și câinii, vecinii, rudele apropiate și copii din cartier erau jucăriile noastre de zi cu zi.

Nu știu cum e mai bine, să te pricepi la butonat calculatoare și toate alea, sau sa socializezi normal, afară, la aer, în soare printre cei de-o vârstă cu tine? Poate un echilibru între cele două n-ar strica. Uneori am impresia că mi-e dor săp aud chiote de copii pe sub geamul blocului, acum mult prea liniștit și aparent pustiu.

Lisa

De fapt, o cheamă Issa. De la Isis. Și a avut un frate Ramses, alb cu pete negre si una chiar pe năsuc, dar o fi fost furat că era tare drăgălas. E pisica vecinilor de vis-a-vis, care au o agentie de turism, Petrotur. E o pisicuta mica, blândă - desi nu ma lasă s-o prind - neagra cu ochi verzi, frumușică, si tare, tare mâncăcioasă. Nu-ti vine sa crezi cat e in stare sa mănânce pisica asta! :D  "Cerseste" de mancare pe la toata lumea din cartier, desi sunt convinsa ca primeste destul si acasa la ea. Dar de doua zile e tare trista si plange mieunand a jale aproape non-stop. Mai doarme la mine in curte, in zmeuriș, o vad pe geam, se trezeste brusc, miauna plangand si adoarme la loc, obosita de cautat. Isi cauta puii, pe care stapanii i-au aruncat la lada de gunoi (pe acolo isi plange si isi striga puisorii cel mai mult). Mi se rupe sufletul de mila ei, un ghemotoc de pisica coplesita de o durere asa de mare. Macar un pisoi sa-i fi lasat, sa aiba ce creste, si sa nu o mai doara capul (toata ziua mananca iarba), ţâţele pline de lapte si sufletelul ei mic.

Azi tace invinsa si priveste in gol....

Poza e din luna mai, pe cand inca nu stia ce avea sa o astepte.

Site de socializare pt animale

Asa ceva n-am mai vazut si cred ca nici voi :))
Si pt ca mâţele mele socializeaza destul pe afara, nu le-am facut cont pe site, de teama sa nu-mi ocupe locul la calculator. Si asa una din ele cum prinde scaunul liber, cum se colăceşte pe el si adoarme instant :DD

Premiul de la Purina-Gourmet

Mai tineti minte - precis nu puteati uita, la cat de des va stresam wall-urile cu poza pisicii mele :)) - ca am castigat un premiu la concursul Cea mai fericita pisica organizat de Purina Gourmet impreuna cu portalul Garbo. Eram nerabdatoare sa vad in ce consta exact premiul, care a venit extrem de repede, si am gasit o posetuta tare frumoasa, cu o perie dubla si o manusa de periat pisici. Multumesc Purina, multumesc Garbo!

La observator

Așa stă motanul meu, Tom (Tomelu, Tomescu, Tomiță sau cum vreți să-i mai ziceți) pe cioata de vișin, păzindu-și teritoriul - curtea din spatele blocului, adică :) Din păcate azi când repostez acest post (adică azi, 17 ianuarie 2015, da, 2015 :) ) motanul meu nu mai vine de mult pe-acasă. Nu știu dacă mai e. Știu ca a venit tot mai rar, tot mai rar, până când n-a mai venit deloc ....

Santaj emotional

Bani prea multi, nu am. Insa pisicile mele nu inteleg asta. Ele vor de mancare. Si nu orice. Ele vor pliculetele Whiskas si conservele Schesir. Dar nu de oricare. Whiskas supreme de vita, de pui, de ton, Schesir albastru, rosu si uneori roz - le mai amagesc eu si cu cate un plic de altceva, de exemplu raţă cu mazare, dar nu-mi merge. Se uita la mine de parca mi-ar spune "Băh!! Tu-ţi baţi joc de noi?!??! Hăăă?!?!?!"  

Nu va imaginati cat repros poate fi in privirea lui Miţi care dupa ce mi-a dat in avans mangaierea de multumire, isi baga boticul si vede ce are in farfurie. Wiskasu' se uita urat, isi micsoreaza ochii si mai-mai ca si-ar scoate si limba sa ma scuipe ca un om, nu ca o pisica. Michiuleţ e ironica. Se uita asa, din lateral, nu se misca de langa farfuria ei - ca fiecare are farfurie separata - parca mi-ar zice: "Hai! Astept... pana nu pui ce-mi place, nu ma misc de aici!"

Si eu nu le rezist. Si ele stiu asta. Si uite asa, zi de zi ma santajeaza emtional mâţele astea.

Daca eu sunt la locuinta de serviciu, ronţăie la granule de le sar dintii, ca taica'meu le da un singur pliculet de ce-o fi la toate trei. Ei, dar nu vin ele si zilele alea cand imi iau bagajele si plec iar la camin? :) Nu ma bucur cand stiu ca imi vor duce dorul, insa ma bucur cand stiu ca vin acasa in weekend si ai mei isi dau seama ca urmeaza sa sosesc in 2 minute daca toate trei se indreapta agale spre usa, unde se pun in sezut cu coada semiluna in jurul labutelor sa ma astepte cuminti.

Poza: Wiskas mancand, si fie'sa, Mica.

Pentru ce le iubesc...

Pentru ca au blanita fina si curata mereu, pentru ca torc, pentru ca mai intai mangaie cu capsorul mana care le pune farfuria cu mancare, si apoi baga boticul in amestecul cu carnita, pentru ca se suie in liliac, sa-mi atraga atentia ca vor in casa, pentru ca dorm la picioarele mele, pentru ca nu mint si nu tradeaza, pentru ca ma iubesc neconditionat, chiar si atunci cand le cert, pentru ca apar la usa inainte sa apuc sa ma descalt, de fiecare data cand vin din oras, dupa care mi se incurca printre picioare si asteapta sa le dau pliculetul de Schesir, pentru ca imi vorbesc pe limba lor pisiceasca, sau cu ochisorii verzi si sclipitori, pentru ca ma asteapta sa le scot de sub pat ghemotocul zvârlit in joaca, pentru ca sunt mai sincere decat adevaratii vorbitori si ganditori, pentru ca au un suflet de copil, pentru ca se ridica in doua lăbuţe şi aşteaptă sa le iau in brate, pentru ca uneori imi ling usurel picioarele, pentru ca daca plec mai multe zile, nu se dezlipesc de pe hainele mele uitate pe pat, pentru ca imi aduc ca pe un trofeu cu dedicatie, soarecele prins in cine stie ce subsol, pentru ca ma urmeaza la fel ca niste câini credinciosi cand ies la plimbare in jurul blocului, ca o trena de subrete tacticoase si tacute, pentru ca adorm cu capsorul in palma mea.

Sa ma ierte semenii mei, dar in afara de mama, nu cred ca stie altcineva decat ele, animalele de casă, să iubeasca in felul asta oamenii impreuna cu care vietuiesc.

Wiskasu' meu drag, partea a doua

Saptamana trecuta, dupa exact 10 zile de cand nu mai aparuse, Wiskas a venit acasa. Eu eram prin Transilvania si bine ca nu am vazut-o. Ai mei mi-au spus ca era schelet de slaba, se târa, nu putea merge, şi avea o labuta plina de sange inchegat si probabil era rupt sau fisurat osul. Cand am ajuns acasa a doua zi, intr-adevar imi era atat de mila de ea incat imi venea sa plang si ma gandeam ca nu va trai, desi avea o pofta de mancare nemaipomenita.

Credeam ca are ceva rupt in ea, asa de greu se putea misca, sărăcuta. Laba stanga din fata era destul de compromisa, nici picioarele din spate nu pareau prea zdravene, nu putea sta pe sezut, ci doar pe o parte. Nu voia lichide, asa ca i-am dat cu seringa lapte si apa. In schimb manca bine de tot. 

Acum, dupa 4 zile de la revenirea ei, merge binisor, lăbuţa ii este sudata la loc, desi are o forma usor curbata, mai are pozitii in care nu se poate spăla, a pus cărniţă pe ea si poate urca si coborî, încet, scara de la geamul bucatariei.

M-am tot gandit zilele astea ce i s-o fi intamplat. Cert este ca a stat 10 zile fara mancare si fara apa, sau poate ca apa a avut, cine stie? Ne-am gandit ca o fi lovit-o o masina, ca o fi aruncat dupa ea cu pietre un vecin care uraste animalele, ca a cazut intr-o boxa, chiar si ca s-a prins intr-o capcana de sobolani si a ramas prinsa pana cand a venit cineva sa-i dea drumul de acolo - dar 10 zile?!?! 

Nu stim ce o fi fost, dar ma bucur ca o vad intreaga si ok, ca mananca si vine acasa dimineata, ca sta in gradina pe sub flori si nu mai pleaca de aiurea, cine stie pe unde. 

Wiskasu' meu drag ...

Pisica mea cea mai "a mea" de trei zile nu a mai venit acasa. Cea mai "a mea" pt ca mi-a fost daruita acum 4 ani. A mai lipsit ea de acasa cate o zi-doua, dar deja azi e a patra zi si nu sper sa mai vina vreodata.

Te pup in gand, Wiskas, pisica mea draga!

later edit: de fapt, a revenit, batuta, slaba si ranita la botic si o lăbuță, dupa 11 zile... Cine stie, bietul animal, prin ce a trecut...

si mai later edit - Wiskas a plecat la stele pe 3 septembrie 2019. Avea 13 ani si jumatate, si a suferit de un fel de cancer in zona boticului sau la gat care i-a deplasat incet mandibula pana cand nu a mai putut sa manance si sa bea apa deloc..... N-am avut puterea s-o duc la eutanasiat, n-am putut sa-i curm eu zilele.... Iarta-ma pisica draga!