De când mă ştiu am ţinut fel de fel de diete de slăbire. Nu, nu e nici o exagerare, când eram copil, înainte de a merge la grădi, nu primeam mai mult de un singur pătrăţel de ciocolată, dacă aveam în casă o tabletă. Dacă nu, nu primeam nimic dulce, ca să nu mă îngraş. La 11 ani m-a dus maică-mea la primul endocrinolog, dintr-un şir ceva mai lung prin faţa cărora m-am perindat la fiecare câţiva ani. Am început atunci primul tratament cu hormoni şi prima dietă din viaţa mea, fără rezultate evidente, pe care tot maică-mea mi-a întrerupt-o, de milă că mă chinuiam să slăbesc şi într-o lună de zile nu se vedea nici o diferenţă pe cântarul d-lui doctor. Apoi, la fiecare câţiva ani, luam totul de la capăt, uneori sub girul unui medic, alteori de capul meu, ca într-o interminabilă muncă de Sisif.
Slăbeam, mai greu, dar slăbeam, nu asta era problema, în final. Ci faptul că după fiecare dietă, în câteva luni puneam totul la loc, ba chiar mai mult decât atât. Asta e hiba cu care te confrunţi şi tu, şi alte femei care au ţinut diete peste diete la viaţa lor. Că organismul revine mereu şi mereu la ce ştie el, la greutatea lui de dinainte de dietă. Dar oare de ce n-ai reuşit să slăbeşti şi să te menţii suplă?
De data asta am apelat la un specialist în nutriție, deşi mulţi ani am evitat nutriţioniştii. La drept vorbind, acum găsești specialiști și pe net, de exemplu pe webadviser. Am mers la unul pentru că am văzut efectul la fiul unei cunoştinţe. S-a apucat de dietă acum 3 ani şi a mers cam la fiecare două săptămâni la nutriţionistă pentru evaluare. Puştiul a slăbit, fără să fie un fan înfocat al sportului, mai ales că era în clasa a opta şi avea examenele de final de dat. L-am revăzut în vara asta şi arată la fel de bine, deşi nu mai are nevoie de doamna doctor. Nu e slab, dar nici n-a mai pus şunculiţe pe el. Am prins curaj şi i-am urmat exemplul.
Am rămas mirată iniţial de ce mi-a spus nutriţionista mea şi apoi am înţeles-o perfect. Am învăţat de la dânsa că o dietă, cu cât este mai restrictivă şi mai altfel decât regimul tău normal de viaţă, nu te ajută decât atât timp cât o respecţi. Când revii la stilul tău alimentar anterior, revin şi kg în surplus. Aşa că doamna mi-a propus un program alimentar care să semene cu al meu de zi cu zi, cu unele modificări. Adică să nu combin mai multe surse de proteine la o masă, să evit cartoful, absolut sub orice formă ar fi (asta nu înseamnă să-l scot din alimentaţie complet, dar să-l consum mult mai rar şi pe cât posibil fiert sau copt), să mănânc foarte rar dulciuri şi în cantitate limitată, să-mi număr caloriile. În rest, am voie de toate, inclusiv pâine, dar totul este limitat de numărul caloriilor zilnice permise, şi de proporţia proteine-grăsimi-zaharuri care trebuie respectată.
Altfel, nu-mi bagă nimeni pe gât alimente care nu-mi plac, şi nici nu mă obligă să renunţ complet la ceva. Doar multă, multă atenţie la cântarul de bucătărie şi la raportul pomenit mai sus. Un asemenea regim trebuie să dureze cca un an, pentru ca organismul să se obişnuiască să mănânce un pic mai puţin. În timp, ceea ce acum este o dietă, va deveni obişnuinţă. Ceea ce nu este greu, având în vedere că nu mănânc foarte diferit de ceea ce mâncam până acum. Schimbările în meniu sunt minore, doar schimbarea greutăţii mele e majoră, iar lucrul cel mai important este că de cca 5 săptămâni deja m-am obişnuit cu noul fel de a mânca.
Avantajul meu, în schimb, este că nu am maşină, deci fac mişcare vrând-nevrând, că nu poftesc la sucuri şi fast-food (deh! altă generaţie, învăţată cu alt fel de meniuri zilnice) şi că nu am fost învăţată să mănânc mezeluri. Ba dimpotrivă, salamul cu soia comunist, m-a îndepărtat de orice fel de salam, pe viaţă! Însă dacă tu eşti dependentă de cola şi de hamburgeri, atunci am o veste proastă pentru tine, la asta chiar va trebui să renunţi.
Acum îmi pare rău că n-am ascultat de sfatul unui nutriţionist mai devreme şi m-am lăsat îndrumată doar de endocrinologi, care mi-au recomandat şi pastile de slăbire, şi de reglare a glicemiei, şi reglatori hormonali tiroidieni, şi regimuri de 1000 de calorii (adică foarte drastice), şi renunţarea totală la grăsimi şi carbohidraţi. Cu asemenea schimbări corpul meu nu s-a obişnuit şi când am renunţat la ele, kilogramele s-au acumulat din nou.
De data asta însă, dieta este uşoară, nu e o dietă, doar îmi cântăresc zilnic mâncarea şi urmăresc caloriile, pe un site specializat şi respect cele câteva recomandări făcute de nutriţionista mea. Despre evoluţia mea voi mai vorbi. Aici, pe blog. Până atunci, vă doresc o vară frumoasă și plină de relaxare!
sursa foto: pixabay.com