Jocuri si jucarii

Cred ca cel care a spus ca bataia este rupta din rai, a fost un om rau fiindca nu ar trebui sa fie luat in seama acest proverb de nimeni. Din pacate tot mai multi parinti apeleaza la aceasta metoda pentru a-si pune la punct copiii. Nu este deloc bine fiindca atunci cand iti lovesti copilul faci doar rau.

Eu nu o sa dau niciodata in copilul meu, dar o sa ii ofer o educatie foarte buna. Ii cumpar mereu jucarii copii foarte frumoase si tot ce ii place dar asta nu inseamna ca il rasfat, ci incerc sa il educ cu vorba buna si cu recompense pentru fiecare invatatura de care ia aminte. Ieri i-am luat my little pony, o jucarie foarte frumoasa pe care si-o dorea de mult timp. I-am oferit acesta jucarie fiindca in ultima vreme a fost foarte cuminte si nu a facut deloc prostii. Lui ii plac foarte mult jocuri cu bakugan.

De obicei numai astfel de jocuri ii cumpar dar incerc sa ii indrept atentia si spre masini. DIn cat am observat nu prea este interesat de ele dar o sa ii iau cele mai tari masini, poate asa va incerca sa fie atras si de acest domeniu. Mie in copilarie imi placeau foarte mult masinile dar parintii mei nu aveau aceleasi posibilitati de care dispun eu astazi. Pentru a avea aucm posibilitati, parintii mei m-au trimis la scoala si mi-au oferit o educatie buna pentru a ajunge acum cine sunt. Asa vreau sa fac si eu cu baiatul meu.

articol de M.C. pentru http://www.noriel.ro/

Masinuta, puzzle sau elicopter Air Hogs?

Zilele trecute o nepoată de-a mea m-a invitat la ziua fiului ei, Ciprian, care împlinește 10 ani în februarie. Nu am prea mult timp la dispoziție să-i cumpăr un cadou, m-am tot gândit, dar până la urmă problema nu a fost "ce" cât mai ales "când". Doru se eschivează când e vorba de cumpărături din astea, eu nu am timpul necesar pentru umblătură prin oraș, și uite-așa am ajuns într-un impas. Era cât pe ce să ne certăm. Pentru el e ușor, toată ziua umblă de colo-colo cu mașina, ar putea să intre în câteva magazine și să cumpere ceva adecvat. Dar nu, cică nu se pricepe. Ei, sanchi! Da' așa-i place lui să paseze responsabilitatea numai în curtea mea. Iar eu, mă știți, nu e prima dată când zic, am luat la întrebări internetul.

Numai că nu prea mă pricep ce să cumpăr pentru un băiat de 10 ani. Primul gând a fost să-i aleg ceva din gama de masinute Noriel dar apoi m-am gândit că are destule și că fiind un cadou la îndemână pentru un băiat, multă lume se va gândi la așa ceva. Am mai răsfoit netul și mi-am zis că un puzzle 3D este și mai potrivit pentru că-i dezvoltă creativitatea, poate chiar își descoperă vreun talent artistic și-l determină să gândească, să rezolve "problema". Apoi mi-a plăcut și un elicopter air hogs, că tot e la modă aviația zilele astea.

Dar acum, după ce am răsfoit paginile cu jucării, zic că ar fi bine să iau două cadouri, dar nu mă pot hotărî cum să le combin? Mașinuță și puzzle sau air hogs si puzzle? Că un air hogs și o mașinuță parcă aș zice că nu merg împreună, prea fac parte din aceeași categorie, sunt vehicule amândouă. Și aș vrea să fie jucării menite să-i dezvolte mai multe laturi: atât gândirea ori perspicacitatea cât și abilitățile tehnice. Și oare o să vă supărați dacă o să vă cer părerea vouă, cititorilor mei? Că Doru a zis să iau ce vreau eu, doar să-i spun cât costă. Bun și așa, dar nu mă pot hotărî. Mă ajutați?







scris pentru www.noriel.ro

Amintiri de duminica

Uneori mă gândesc cu nostalgie la zilele copilăriei, la primele amintiri pe care le are un om. Nu știu ce zic cercetătorii britanici, tot ce știu este că primele mele amintiri sunt de pe vremea când sigur nu prea știam să merg. Eram pusă în ceva ca un pătuț, și mă uitam la strada pe care o vedeam pe partea dreaptă. Vedeam și rochiile sau fustele doamnelor, ale mamei, cumva știam care era ea din cele câteva perechi de picioare pe care le vedeam. O recunoșteam după pași, după mers. Și cred că orice copil are modul lui propriu de a-și recunoaște mama dintr-o mie de femei.

Mai târziu am văzut ce era cutia-pătuț, era un căruț alb gălbui, cu un fel de fereastră doar pe partea dreaptă. Și în față, dar pe acolo nu puteam vedea nimic din cauza poziționării. Eram scoasă la plimbare, într-o duminică - musai trebuie să fi fost duminică, erau mai mulți oameni în jurul meu ieșind cu mine și maică-mea din curtea casei. Nu putea fi o dimineață însorită din timpul săptămânii, că lumea ar fi fost la servici, nu în vizită la ai mei.

Apoi, mai târziu, am amintiri mai închegate, cu păpușa, mereu aceeași cu care mă jucam constant, zilnic, cu acelea frumoase și mari nu aveam voie, mă puteam uita doar la ele, erau puse sus, pe dulapuri, să nu ajung și să le dau jos. Nu le-aș fi stricat, dar era mai bine să le păstrez intacte, nu?

Mai aveam eu și o trusă medicală - ce-mi mai plăcea să umblu toată ziua cu stetoscopul pe după gât! :) -o cutie cu tot felul de tigăițe și tacâmuri de jucărie și de la o vreme, îmi făceam singură catalog de școală, din filele unui caiet special al lui taică-meu, coperțile erau dintr-un dosar, de la școală luam câte o cretă, și eu sunam, eu predam, eu ascultam și tot eu răspundeam și puneam note. Nici o clipă nu m-am gândit atunci că jocul meu avea să devină meseria mea de zi cu zi.  Cel mai mult îmi plăcea să scriu cu creta pe zidul de lângă gardul vecinilor, pe sobe, iarna, și după ce mi-o luasem pentru asta, pe dosul scaunelor de lemn din casă. 

După ce creta a fost interzisă la noi în casă, am început să scriu pe mușamaua mesei de lucru. Ei, mi-o mai luam și din cauza asta, dar rareori. Mușamaua se putea schimba din când în când.....




_________________________________________________
R:

Acum poti cumpăra copilului tău orice jucării dorește. Vrea jucarii transformers? Te sfatuiesc sa cauti la magazinul Noriel in Bucuresti !

_________________________________________________