Eurovision 2022 - cârcoteli, scandaluri, eliminări pe șest

Anul ăsta m-am uitat și eu pe youtube (că nu știu de ce, tv-ul meu nu are nici TVR1 și nici TVR internațional) să văd Eurovisionul, și am stat cu ochii pe ecran până pe la 2 jumate dimineața. Sincer, nu mi-a plăcut nicio piesă în afară de #Llamame. Nu sunt eu mare patrioată și naționalistă cu atât mai puțin, însă îmi plac piesele dansante și ritmate, cu un spectacol ok în completare. O să zic aici că din ultimele 25-30 de ediții nu mi-au rămas întipărite în memoria muzicală decât #Tornero (Mihai Trăistariu 2006) și My number one (Helena Paparizou, 2005). Adică melodii dansante și ritmate, cum ziceam.

Nu că nu ar mai fi fost și altele, dar nu au rămas agățate nicicum de mintea mea. Altfel, ce să zic? Pe scenele Europei s-au perindat multe nume care au rămas necunoscute și după concurs, lălăite, lungite și scremute, fără sare și piper pe care nu ai răbdare să le asculți mai mult de jumătate de minut, multe exagerări gen măștile de câine? dragon? din spectacolul de aseară (la Elveția era?), sau fracul cu crinolină din pene de struț, costumație grea de peste 50 de kile - citesc pe net - a solistului din Australia, care nu am înțeles nici de ce a venit mascat pe scenă, că arată chiar bine de tot!, un șir nedefinit de excentrici (vezi Conchita Wurst, 2014), sau trupe care vin costumate precum capra de Anul Nou, urlă în microfon și țopăie crăcănându-se pe scenă și imitând ceva hominizi semi-sălbatici din preistorie. Mai pe scurt, un lung șir de glamour și kitsch care nu se distinge decât printr-un amalgam zornăitor de zgomot, lumină și culoare, dar care trece prin concurs mai efemer decât fluturii atrași de magia unui bec aprins.

Deci, luăm locul 18, foarte jos și nemeritat, zic eu și nu doar eu. Sigur, am înțeles de mult că, totuși, voturile se manipulează acolo sus, ca să nu iasă pe primul loc o țară care nu are resurse de a organiza un Eurovision. Bun, deci m-am liniștit, noi nu vom fi niciodată primii, oricât de buni am putea fi la un moment dat. Și mă așteptam să iasă Ucraina pe primul loc, chit că melodia aia nu-mi place deloc și chiar dacă ar fi tra-lă-lăit 3 minute pe scenă fără să facă nimic altceva - deși mă întreb ce resurse vor avea ei la anul să poată organiza un astfel de concurs, dacă la anul va mai exista o Ucraină!

 

Dar stați, citesc pe net că #nușce for superior al #Eurovision a primit cereri de la public să-i descalifice pe ucraineni pentru mesajul politic din finalul piesei, pentru că este interzis de regulament. Dacă e așa, atunci și Moldova ar trebui descalificată, pentru toată piesa lor politică de la cap la coadă! Și toți cei care au zis la finalul interpretării ceva de genul Slava Ukranini sau au avut steaguri ale Ucrainei pe instrumente, nu așa e corect? Aaaa, nu, cică forul sus-pus nu descalifică pe nimeni pentru că mesajele alea erau umanitare, nu politice. Nu mă înțelegeți greșit, susțin Ucraina și nu sunt de acord cu războiul, dar ce se întâmplă la Eurovision nu e cușer!

Și mai citesc tot pe net că juriile din 6 țări au fost deja descalificate de mult, de la semifinala a doua, iar voturile au fost citite de cineva căruia i s-a transmis o listă cu voturi puse cum au vrut organizatorii. Cică acele țări (Polonia, Azerbaidjan, San Marino, România, Georgia și Muntenegru) ar fi vrut să manipuleze votarea juriului. Daaaaa! Păi noi nu avem voie să votăm Moldova și nici ei pe noi (de aceea a apărut că nu a votat-o deloc juriul nostru), dar scandinavii și UK au voie să se susțină ei între ei! Adică, așa cum ar zice George Orwell, unii sunt mai egali ca alții. Și ca să fie totul murdar până la capăt, abia azi, la cca 12 ore de la terminarea concursului, oficialii Eurovision au anunțat acest fapt.

Ce să mai zic?! Începe să-mi fie poftă de niște lămâie când aud de acest concurs. Chiar nu merită atenția și efortul de a sta o bucată de noapte să-l vezi. Că de votat, nu mă prinde nimeni să votez, că nu sunt sigură că votul meu ajunge la cântărețul votat de mine.

În final, ce spun internauții britanici despre concurs (texte preluate din presă):

"Este timpul ca BBC să retragă finanțarea acestei farse. Nu-mi pasă că Marea Britanie a venit pe locul doi, aș fi simțit la fel dacă am fi venit ultimul. Un șobolan ar fi putut strănuta într-un microfon și Ucraina ar fi câștigat."

"Cântec groaznic care va ajunge în uitare (despre melodia Ucrainei). Nu talentul a câștigat, ci politica. Se știa de la început. Sam Ryder ar fi trebuit să câștige."

"Mi-am pierdut tot respectul pentru unul dintre concursurile mele muzicale preferate. Este păcat că politica trebuie să decidă chiar și un concurs ca acesta. Scuze, Regatul Unit și Spania au fost jefuite în fața milioanelor de telespectatori."

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Ce trebuie sa stii inainte sa-ti dai copilul la pian

Ca adult sau ca adolescent și copil, în timpul liber alegem să facem diferite activități, ori părinții ne organizează programul în așa fel încât să nu lipsească diversitatea. Părinții, cel mai adesea, obișnuiesc să-și dea copiii la cursuri de pian, de limbi străine sau la practicarea unor sporturi. Pentru că și eu am învățat cândva să cânt la pian într-o școală de muzică, am ales să scriu astăzi câte ceva despre ce trebuie știut înainte de a lua astfel de lecții.

Există o mulțime de instrumente muzicale la care putem învăța să cântăm, dar cred că pianul are cei mai mulți fani, fie și pentru faptul că sună atât de plăcut și instrumentul arată foarte elegant. Nu am făcut nici un studiu să aflu asta, și, cu toate că lecțiile de pian pot fi mai costisitoare în comparație cu alte instrumente muzicale, citind despre marii muzicieni ai lumii, observi că aceștia în marea lor majoritate, au știut să cânte la acest instrument.

Așadar, iată câteva lucruri de luat în considerare înainte de a lua lecții de pian:

Copiii trebuie să fie testați pentru abilitățile lor native între 5 și 8 ani. Îmi amintesc că la 6 ani, odată cu înscrierea mea la școală, mama m-a dus și la școala de muzică din oraș. În primul rând, în afară de ceea ce se numește ureche muzicală, acolo mi-au fost testate două capacități înnăscute, esențiale pentru abilitatea de a cânta la pian: distanța dintre vârful degetului mare și a aceluia mic, stând cu palma întinsă și degetele răsfirate, pentru a vedea dacă pot cuprinde cu degetul mic și cel mare octava de pe claviatură. Nu prea puteam, la vârsta aceea, dar acesta e un lucru care se corectează cu timpul. Al doilea test era eliminatoriu și a cuprins o scurtă secvență de ritm bătut de un profesor cu o cheie pe tăblia unei mese, pe care eu a trebuit s-o imit. Am imitat-o perfect, ceea ce i-a determinat pe examinatori să râdă copios și să spună că eram mai bună la tobe decât la pian. Deh! :) ce-i drept, am ritmul în sânge, ca să zic așa.

În al doilea rând, este de dorit să aveți acasă un pian pentru exercițiu. Dacă instrumentul este folosit și de o altă persoană din casă, iar copilul a auzit cântându-se și a vrut să ia aceste lecții, e cu atât mai bine. Dorința și plăcerea de a face muzică de mic este foarte importantă, în caz contrar, mai devreme sau mai târziu, copilul va abandona ceva ce nu i-a plăcut de la bun început.

Lecțiile de pian în ziua de azi pot fi urmate și pe internet, sunt destule site-uri de specialitate, în limba engleză, de unde se poate învăța mai ales teoria, însă ca o persoană care a studiat pianul timp de câțiva ani, consider că un profesor este esențial și poate face diferența între cineva care știe să apese clapele și un adevărat pianist. Profesorul dv. este acela care vă oferă sfaturi și vă face dezvoltarea muzicală mai bună. Nu toată lumea are o motivație constantă și puternică de a-și dezvolta abilitățile muzicale, în special în copilărie, iar existența unui profesor de pian va reduce la minimum tendința de abandon sau plictisul.

De asemenea puteți opta pentru un profesor în particular sau pentru a înscrie copilul la o școală de muzică, unde va avea colegi cu aceleași preocupări și unde va avea posibilitatea de a fi înscris în competiții muzicale dacă dă dovadă de talent și aptitudini deosebite. Este alegerea dumneavoastră ce vreți să facă mai departe copilul cu aceste cursuri - să aibă o educație aleasă, ori să facă o carieră muzicală mai târziu. Dacă v-ați hotărât să dați copilul la pian, puteți afla mai multe aici.

Primele lecții pentru începători, în special pentru copii sub 7 ani, ar trebui să fie scurte, între 10 și 15 minute, iar durata lecției va crește numai în funcție de capacitatea de concentrare a cursantului. Mai bine o oră de curs să dureze 15 minute în fiecare zi (3 zile pe săptămână) decât să dureze o oră pe săptămână. Acest principiu ar trebui aplicat la orice vârstă, iar durata lecției va crește odată cu evoluția cursantului.

Unii profesori spun că în primii 2 ani de cursuri este indicat ca și părinții să participe la ore, ca să-și dea seama dacă copilul lor evoluează, dacă-i place ceea ce face, dacă este cazul să continue sau nu. Din propria experiență pot spune că eu am fost obligată să merg la școala de muzică. Nu am avut talent și nu mi-a plăcut ceea ce făceam, dar erau alte vremuri și cei mari impuneau copiilor și elevilor ce să facă. Sunt sigură că în ziua de azi nu mai sunt profesori care țipă isteric la micii lor elevi și nici părinți care-și forțează copiii să facă ceva ce nu-și doresc, chiar dacă aceștia plâng în hohote.

Totuși, dacă mama mea m-ar fi văzut la o singură lecție, poate m-ar fi scutit de un chin care a durat 4 ani. Și până la urmă din orice experiență iese și ceva pozitiv: am rămas cu un anume gust format deja, am început să ascult muzică clasică și să merg de tânără la concerte, la operă și la operetă. Fără școala de muzică, lumea spectacolului de muzică cultă mi-ar fi rămas închisă.

sursă foto - pxhere.com

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Bohemian Rhapsody, filmul (2018)

Titlu - Bohemian Rhapsody
Regia - Bryan Singer, Dexter Fletcher
Scenariul - Anthony McCarten, Peter Morgan
Distribuția - Rami Malek, Lucy Boynton, Gwilym Lee, Ben Hardy, Joseph Mazzello, Aidan Gillen
Producători - Jim Beach, Robert de Niro, Richard Hewitt, Graham King, Dexter Fletcher
Case de producție - 20th Century Fox, New Regency, GK Films
Gen - dramă, muzical, biografic

Cu participarea lui Brian May ca producător muzical

Filmul începe când în 1985 Freddie Mercury se pregătește să intre pe scenă la Live Aid, pe Wembley. Apoi, urmează un flashback cu 15 ani în urmă, de unde începe povestea.

În 1970 tânărul Farrokh Bulsara era student și încă nu știa care avea să fie drumul său în viață. Îi plăcea muzica, și, cu toate că nu are aprobarea familiei, Farrokh își urmează talentul și când îi întâlnește pe Brian May și bateristul Roger Taylor, acceptă să fie noul vocalist al trupei lor care cânta în localuri de noapte. Odată cu adăugarea basistului John Deacon ia naștere formația care se va numi de acum încolo Queen. Trupa capătă celebritate și semnează un contract cu casa de discuri EMI Records. În același timp, Farrokh își schimbă numele în Freddie Mercury și, pe plan personal, vrea să legalizeze relația cu Mary Austin, iubita lui, cerând-o de soție. Albumul produs sub auspiciile EMI ajunge topurile americane dar, în timpul turneului din SUA, Freddie își dă seama că este bisexual și ulterior începe o relație gay cu Paul Prenter, managerul trupei. În aceste condiții, deși el o iubește pe Mary și ea va rămâne persoana cea mai apropiată de Freddie pe tot parcursul vieții, relația lor rămâne una de profundă prietenie, dar logodna se rupe.

Urmează apariția albumului A night at the opera, care include pe el piesa "Bohemian Rhapsody", un hit controversat inițial, dar care amestecă nuanțe de operă rock, cu balade și cu momente muzicale complexe, de altfel, complexitatea melodică fiind o trăsătură specifică pieselor compuse de Freddie Mercury. "Bohemian Rhapsody" este considerată astăzi una dintre cele mai bune piese ale tuturor timpurilor. Orientarea sexuală a lui Mercury iese la iveală când, după o petrecere, acesta se simte atras de un chelner, Jim Hutton, iar Paul începe să dezvăluie presei amănunte despre viața privată a fostului său iubit. Până la scandalurile de presă, într-o perioadă în care bisexualitatea nu era privită cu ochi buni, nu mai e decât un pas.

În orice caz, Freddie nu alimentează bârfele în nici un fel, nedorind să pună pe tapet viața sa personală. Un alt scandal provocat tot de Paul intervine când Freddie, care începuse o carieră solo la Munchen, află de la Mary că ar trebui să dea un concert de caritate pe Wembley împreună cu colegii de la Queen, lucru despre care Paul știa, dar nu voia să-i spună. În acel moment Mercury întrerupe definitiv relația cu Paul și rămâne alături de Jim Hutton până la moartea sa. Când află că este infectat cu HIV, le spune, simplu, adevărul colegilor de trupă, dar menționează și că nu vrea să discute despre asta mai mult de atât. Filmul se încheie cu imaginea lui Freddie în concertul de pe Wembley, așa cum a început.

Freddie Mercury se stinge din cauza unei bronhopneumonii în noiembrie 1991 (boala SIDA face ca organismul să nu se poată apăra împotriva unei infecții și tratamentele să nu dea rezultate), la două zile după ce acceptase să recunoască public că este bolnav de SIDA, deși acest lucru era vizibil deja. În ultimele înregistrări se vede cât de mult slăbise și nu mai putea să se miște, să aibă joc de scenă, din cauza unui picior aproape paralizat.

Filmul, după părerea mea, nu este unul ieșit din comun, dimpotrivă. Cu tot succesul de public și implicit de casă, acțiunea mi se pare plată, singurul care scoate pelicula din anonimat fiind actorul distribuit în rolul lui Freddie, Rami Malek, care a reușit cu brio să se transpună în pielea personajului, și care seamănă fizic foarte mult cu acesta. De altfel, Rami are nominalizări la premii importante, printre care Globul de Aur pentru cel mai bun actor, și probabil că multă vreme acest rol îl va marca.

Bohemian Rhapsody sfidează stereotipurile și trece peste convenții. Filmul urmărește ascensiunea meteorică a trupei Queen ca și stilul de viață al lui Mercury, care pare să scape de sub control la un moment dat. Privit din alt unghi, filmul arată transformarea lui Farrokh Bulsara, tânărul introvertit provenit dintr-o familie indo-persană de religie zoroastriană, în carismaticul și legendarul solist vocal rock Freddie Mercury.

Pelicula este considerată potrivită pentru copiii de peste 13 ani. Personal, mi se pare că scenele de erotism, homosexual sau nu, de prizare a cocainei, scenele în care Freddie frecventează cluburi gay, replicile care conțin anumite trivialități gen fu*k, sh*t, a**hole, n-ar fi ceva potrivit de văzut la vârsta de 13 sau 14 ani. Eu l-aș fi marcat cu +16, dacă eram în locul distribuitorilor, însă probabil că încasările contează mult mai mult decât moralitatea sănătoasă a copiilor noștri.

În concluzie, Bohemian Rhapsody e un film sub celebritatea și aura de legendă a trupei Queen și mai ales a starului său, Freddie Mercury. Un mare plus pentru Rami Malek, căruia îi doresc să câștige un premiu important cu acest rol.

sursa foto - capturi de ecran din trailerul oficial al filmului de pe youtube.com

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

4 beneficii ale cursurilor de canto și muzica

A învăța să cânți la un instrument sau vocal poate ajuta copilul dv. să-și dezvolte urechea muzicală și să-și îmbunătățească abilitățile pentru educație și interacțiune socială. Programul pentru copiii de vârstă școlară este relativ încărcat cu activități distractive. Dar dacă sunteți pe punctul de a-l da pe micuț la o școală de muzică, luați în calcul beneficiile pe care le pot avea niște cursuri de canto pentru copii, ore de vioară sau de pian.

1. Cursurile muzicale și de canto îmbunătățesc abilitățile școlare

Muzica și matematica sunt foarte împletite. Prin înțelegerea ritmului, copiii învață cum să împartă și să recunoască tiparele matematice. Se pare că muzica determină creierul unui copil să înțeleagă mai bine alte domenii. Pe de altă parte, învățarea unui instrument, a unor bucăți muzicale, ajută copilul să-și dezvolte memoria.

2. Dezvoltă abilități fizice

Anumite instrumente, cum ar fi cele de percuție, ajută copiii să dezvolte coordonarea și abilitățile motorii. Cursurile de canto și instrumentele care necesită mișcări mai ample sunt foarte bune pentru copiii cu multă energie. Instrumentele cu coarde și claviatură, precum vioara și pianul, necesită simultan acțiuni diferite cu mâna stângă și cu cea dreaptă. Ele dezvoltă ambi-dexteritatea și încurajează copiii să se simtă confortabil în poziții incomode. Îmbunătățirea coordonării pregătește copilul pentru alte hobby-uri, cum ar fi dansul și sportul. Lecțiile de canto dezvoltă plămânii și îmbunătățesc respirația.

3. Cultivă abilitățile sociale

Orele de teorie muzicală necesită interacțiune și comunicare între colegi, ceea ce încurajează munca în echipă, deoarece copiii trebuie să colaboreze pentru a crea un crescendo sau accelerando și pentru a sincroniza partea vocală cu aceea instrumentală. De multe ori profesorii împart elevii pe grupe și atribuie fiecărui copil o sarcină. Dacă o echipă este responsabilă pentru alegerea instrumentelor sau pentru crearea unei melodii, elevii lucrează spre un scop comun.

4. Cursurile de canto îmbunătățesc stima de sine

Lecțiile oferă un spațiu comun în care copiii pot învăța să accepte și să emită critici constructive. Transformarea feedback-ului negativ într-o schimbare pozitivă ajuta la creșterea încrederii de sine. Această abilitate este ușor de transferat la vorbitul în public, ceea ce duce atât la creșterea abilităților de comunicare, cât și la diminuarea emoțiilor din timpul lecțiilor școlare de zi cu zi.

Până la urmă ceea ce trebuie luat în considerare când înscrieți copilul la o școală de muzică va depinde de un număr de factori. Copilului trebuie să-i placă să cânte cu vocea sau la un anumit instrument, și poate chiar să fie interesat de un anume stil de muzică. Dacă este așa, factorul în alegerea instrumentului său, este stilul, pentru că, de exemplu, un violonist nu se va integra unui jazz.

Dar toate acestea le cunoașteți dv. mai bine, și dacă vedeți că aveți un copil talentat la muzică, îndreptați-l către niște cursuri de canto sau instrumentale. Beneficiile se vor vedea în timp și veți avea numai de câștigat.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Tradarea - coloana sonora

Pentru că știe că multora vă place muzica din serialul Oyle bir gecer zaman ki / Trădarea, cititoarea blogului, Pisicel (blogul respectiv nu mai există), a găsit un fișier youtube în care sunt redate toate melodiile din serial. Cât va rămâne acest clip pe youtube, să ne bucurăm și noi auzul cu muzica lui.

uopdate 23 dec. 2018 - Din păcate acest clip video a fost șters de către utilizator. Cine dorește să găsească pe youtube coloana sonoră din Trădarea, poate să caute cu titlul serialului în turcește și cuvântul muzik. Dacă producătorii serialului au un canal oficial youtube, probabil că au mai lăsat vreun clip, două, să ne mai bucurăm de muzica respectivă.

this article is tagged under: Tradarea pulbere de stele, Tradarea muzica, Tradarea coloana sonora.

Vedeta zilei: Bob Marley

Cântăreț de muzică reggae, poate cel mai cunoscut solist reggae din lume. S-a născut pe 6 februarie 1945 în Jamaica. Deși era de origine europeano-jamaicană, și avea rădăcini britanice, Bob Marley a militat pentru recunoașterea drepturilor negrilor și a fost activ în diverse mișcări care aveau acest scop.

Vedeta zilei: Janis Joplin

S-a născut pe 19 ianuarie 1943 în statul Texas, SUA, și a fost o celebră cântăreață de rock psihedelic, cu nuanțe împrumutate de la soul și blues. A cunoscut celebritatea alături de alte nume de zei ai perioadei hippy, precum Bob Dylan, Joan Baez, Jimi Hendrix, Beatles, Rolling Stones. A făcut istorie cu stilul său muzical și a fost o deschizătoare de drumuri în muzica rock. A fost supranumită de către fani Regina muzicii Soul Psihedelic, iar cei care au văzut-o pe scenă, au descris prestațiile ei ca fiind "electrice", în ciuda faptului că era mică de statură. Știa să cânte la mai multe instrumente, dar pe scenă evolua doar vocal.

Cher. O stea de alta data.

Cher, cântăreața americană care și-a legat cariera îndeosebi de Marea Britanie și a strălucit zeci de ani printre stelele muzicii pop, a revenit în atenția fanilor.

Cu un lifting proaspăt, cu gâtul și decolteul cosmetizat, dar mai bine, ascuns de mega-coliere lucioase, cu un corp care la o privire atentă se vede că e bătrân și uneori rigid, dar foarte bine lucrat cândva și foarte potrivit cu o anume ținută din video-clip (aceea cu bluza albă, subțire, peste pantalonii mulați și cu blazerul asimetric), cu buzele ridate, totuși având aspectul normal pentru cei 67 de ani ai ei, a scos o nouă melodie ritmată și dansabilă, în stilul caracteristic din ultima perioadă a carierei sale de acum 12 ani.

Machiajul de scenă îi ascunde ridurile de la ochi, care nu pot să dispară nici cu lifting. Dar nimic pe lumea asta nu poate altera inconfundabila VOCE, la auzul căreia toate zbârciturile vârstei, mai mult sau mai puțin vizibile, trec într-un plan secund lipsit de importanță.

Muzica din Iffet (ep. 1-6)

later edit (25 iulie 2013): din păcate atât contul youtube cât și site-ul pe care erau postate melodiile din Iffet au fost suspendate, cel mai probabil datorită încălcării drepturilor de autor. Mai sunt doar câteva clipuri pe youtube cu muzica din generic și alte câteva melodii. Dacă apar noutăți, le voi posta.

---------------------------------------------

Am găsit pe net, tot răsfoind diverse, muzica din Iffet, de la primele episoade.

Va place... Magnificul Brahms? :)

Muzica serialului Suleyman Magnificul este ascultata cu placere de fanii acestuia. Insa una dintre teme mi-a atras atentia in mod special, pentru ca nu e o piesa originala - adica nu e o muzica special compusa de cel/cei care semneaza coloana sonora a filmului, ci este o bucata dintr-o simfonie de Johannes Brahms.

Aceeasi tema muzicala a fost folosita si in filmul Va place Brahms? (Goodbye again, titlul original) cu Anthony Perkins si Ingrid Bergman, un clasic de referinta in cinematografia secolului al XX-lea, o poveste romantica trista, dintre un tanar de 27 de ani care se indragosteste iremediabil de prietena mamei lui, o femeie de 40.

Am vazut acest film alb-negru in studentie, si dincolo de povestea celor doi iubiti care pana la urma se despart din cauza prejudecatilor societatii in care traiesc, mi-a ramas bine intiparita in minte coloana sonora alcatuita din Simfonia nr. 3 (partea a 3-a) de Brahms.
Ascultati-o, macar pret de 2-3 minute:


Johannes Brahms - Simfonia nr. 3 ( partea a III-a )


Si acum comparati cu fondul muzical de aici: muhtesem-yuzyil-2-sezon-32-bolum   de la 1:38 cca 2 minute din film (conversatia dintre Armin si Bali bey). Sau vizionați direct secvența filmată de mine:

Pentru alte episoade din serialul Suleyman Magnificul și articole cu același subiect, vă rog accesați pagina "Stele tv/Seriale".

Gianni Morandi - "În genunchi ma-ntorc la tine"

Uneori gresim. 

Faţă de cei cărora le-am greşit în trecut ne cerem iertare ca să putem merge mai departe. 
Iar faţă de cei din prezent, le cerem iertare pentru ca viitorul să poată exista.

Acest cantec, lansat in anii '60 in filmul "In genunchi ma-ntorc la tine", a fost in mare voga, cel putin in România, la vremea aceea, ani la rand. Insa din cate stiu, si vad, nu doar in România, ci si in tara de origine, Italia. Tanarul si deja cunoscutul pe atunci Gianni Morandi a cunoscut celebritatea cu acest cantec, neasemuit de frumos, pentru cei din generația mea.

Versurile povestesc - la fel ca si filmul - despre un baiat, care fusese luat in armata, si isi înșelase, pentru o clipa, iubita si logodnica. Aceasta afla de infidelitatea lui si, pentru ca ea este supărată, isi doreste din tot sufletul sa il ierte. Cum fata nu se înduplecă, tânărul se gândește să-și strige iubirea într-un mod mai deosebit, dar si mai convingător. Il roagă pe comandant sa-i dea o permisie de câteva ore, ca sa poată sa meargă la postul local de radio si sa cânte cântecul pe care l-a compus pentru ea. Dorința ii este îndeplinită si in scurt timp acordurile melodiei răsună in oras si la toate radiourile deschise la acea ora. Logodnica, împreună cu părintii ei, aude dedicatia si ochii i se incetoseaza. Fata, măgulită si convinsa ca prietenul ei merita o a doua sansa, iese din casa, aleargă spre un loc de intalnire, pentru ca timpul permisiei se scurge rapid, si cei doi reusesc sa se întâlnească pentru cateva minute si sa se îmbrățișeze, ca pentru a pecetlui legătura puternica dintre ei.


La atâția ani de la lansare, Gianni Morandi, împreună cu focoasa Giannina Nanini, reușesc o interpretare de excepție, pe care nu ma mai satur s-o ascult.

Acum, și împreună cu voi: