Patanii cu menajere III

N-aș fi scris acest al treilea articol despre fosta mea menajeră și ce a mai furat ea, dacă nu pățeam o pățanie acum câteva zile. Eu țin în baie un sac cu cârpe de șters praful, parchetul, etc. De când am dat-o afară am văzut că este prea plin acel sac, dar până acum câteva zile nu l-am verificat. La începutul săptămânii, având de spălat alte bucăți de cârpe deja murdărite am zis să caut și în săculeț să văd poate mai am ceva de spălat și pe acolo. Și când l-am desfăcut, deasupra erau tot niște bucăți de bumbac, curate, dar sub ele era o lenjerie de pat pregătită de Luminița pentru furat.

Am rămas perplex. Cearșaful de plapumă încă era în dulapul meu, dar 4 fețe de pernă - două mari și două mici, plus cearșaful de pat erau împăturite frumos, în 3 și puse în sacul cu cârpe curate ca să fie luate acasă de menajera mea într-una din zilele în care eu nu veneam acasă, locuind în orașul unde am serviciul. Probabil că dacă nu o alungam, avea să fure și cearșaful de plapumă, că doar nu era să aibă un set de pat descompletat, nu?

Patanii cu menajere, II

Cand am cunoscut-o pe Luminita mai eram cu cineva, cu mai multa experienta in angajari decat mine. Mie ceva nu mi-a placut la ea, un anumit fel de a incerca sa-si bata joc de noi, asa, de la prima vedere. Un fel de mistocareala care se dorea mascata, dar vizibila totusi. Eu n-am crezut ca o voi mai vedea, dar sfatuitoarea mea, Andreea, a zis ca este o tipa ok si ca sigur ca veni pentru ca nu avea alternativa. Aici, a avut dreptate Andreea. Iar ceva-ul acela in neregula pe care l-am simtit eu la prima intalnire avea sa se desfasoare pe parcurs.

Patanii cu menajere

De fapt, nu era menajeră și nu a fost niciodată, ci era prietena mea. Aveam nevoie de cineva să mă ajute cu treaba, în special să vină să-i pună de mâncare maică-mii (bătrână rău) la prânz. Era singura care acceptase, astă vară, când am fost nevoită să plec în excursie deși eram în doliu. Mă bucuram, mai ales că o cunoșteam de multă vreme și, credeam eu, suntem prietene de când lumea, pt că fusesem colege de bancă la generală. Apoi am pus-o să ude florile în prezența mea, să văd dacă a înțeles cum trebuie făcut ca să ajungă la cele de la pervaz, și am înlemnit. Avea o viteză supersonică vecină cu distrusul obiectelor prin casă. Cheia în yală, la fel, a învârtit-o de mai multe ori într-o fracțiune de secundă, de mi-a și stricat-o cumva, că prima tură merge foarte greu dacă nu tragi sau împingi foarte bine ușa, după caz.