Lacurile de unghii de pe elefant. Inca o experienta.

Pentru că am multe sticluțe cu lac de unghii vechi de ani de zile, mi-am propus să fac puțină curățenie printre ele și să-mi reîmprospătez colecția. Așadar, în aceste ultime zile ale anului 2017 mi-am comandat de pe elefant niște oje, culori deschise spre nude. Azi a venit coletul și împărtășesc cu voi bucuria de a-mi fi cumpărat ceva nou, pentru răsfățul personal. Dar ca de obicei, voi vorbi despre toate aspectele, și cele bune și cele mai puțin bune.

Comanda a venit azi după amiază după cca o săptămână de la plasarea ei - firesc, având în vedere că a fost Crăciunul între timp. Coletul prezenta niște urme de încercare de deschidere, dar l-am luat așa, n-am mai zis nimic, nu e primul colet pe care îl găsesc șifonat bine. Înăuntru, totul era intact, ca să zic așa, deși nu am găsit nicio factură, nicio hârtie, nu nimic (nici data trecută, când cu parfumurile spray de Black Friday nu am primit factură de la elefant...). Comanda inițială e mai mare, probabil factura va fi împreună cu un alt pachet. Ojele erau ambalate - deși e mult prea mult spus - într-o bucată de pungă de plastic, înfășurate, așa, totul apoi fiind înfășurat în plastic cu alveole. Atât. Nicio ojă nu era în cutiuța ei, nimic de genul. (Am pretenții prea mari? Probabil că da.)

Ojele sunt așa: Deborah Milano, Lac de unghii 7 Days Long, 858, 12.99 lei; Sally Hansen,Lac de unghii 230 Nude Now, 14.7 ml, 16.99 lei; Astor Lac de unghii Perfect Stay Gel Color, 006 Desirable, 12 ml, 12.99 lei; Lac de unghii Miss Sporty Clubbing Color Nude 027 My Blooming Spring, 7 ml, 3.99 lei. Primele 3 lacuri sunt foarte bune, lucioase, foarte ok (le voi face review separat), însă Miss Sporty arată ca un var dat pe unghii. Sau poate ar trebui în 3 straturi, dar oricum, în sticlă culoarea e un roz pal ușor sidefat, care arată foarte bine, dar pe unghii nu-mi place deloc ce rezultă, deci pas.

O ciudățenie, totuși: lacul Deborah Milano, mai bine zis, sticluța, este... nu știu... veche? Resigilata? (pot folosi acest termen la oje ? :)) ) Second hand??? Cu ochiul liber se văd zgârieturi pe sticluță și urmele unei etichete dezlipite cândva, pe lipiciul respectiv adunându-se murdăria. În mod foarte clar am văzut din prima că sticla aceea nu este nouă, și, în plus, aceasta s-a desfăcut ușor, în timp ce celelalte trei aveau capacele foarte bine înșurubate și s-au desfăcut cu efort. Nu știu ce să cred că este. O fi o sticluța luată dintr-un magazin? O fi alt lac în ea? O fi fost folosită de cineva și returnată? Apoi au umplut-o la loc cu același lac??? Am în minte mai multe variante de răspuns și mi-am propus să caut acest tip de ojă prin oraș să văd diferența, dacă este. Îmi place, însă, mult nuanța, este cam ce-mi doresc de la o nuanță nude, altfel, nu știu dacă aș fi păstrat sticluța asta. Totuși preferata mea din aceste oje este Astor, ca luciu și culoare.

Lipiciul de pe sticluță, se vede în partea de jos, o bandă subțire, și o urmă în partea de sus, 

deasupra literelor b și o din Deborah.

Altfel, în ansamblu, sunt mulțumită de ceea ce mi-am luat și abia aștept să văd cum se comportă fiecare ojă pe unghiile mele. Pe mine, însă, mă preocupă răspunsul la întrebarea de ce au trimis o sticluță de lac Deborah Milano folosită ?


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

De ce am ales o trusa de manichiura profesionala

O fostă colegă de facultate avea o vorbă: șezutul, fața și picioarele trebuie să fie foarte curate și să miroasă frumos. Probabil că propoziția asta stârnește și un umor involuntar, dar exprimă un adevăr pe care mai ales doamnele îl respectă cu sfințenie. Îmi place să cred că și domnii se îngrijesc la fel de atent, dar nu bag mâna în foc pentru toți :) Eu, una, așa cum îmi îngrijesc fața, o curăț, o cremuiesc și o protejez, așa îmi îngrijesc mâinile și picioarele. Și de restul pielii am grijă, că tot a mea este, dar azi vreau să vă vorbesc despre pățania mea la manichiură și pedichiură, poate o fi de folos și altora care n-au pățit nimic deocamdată.

De ceva vreme manichiurista mea a plecat din țară să muncească în străinătate, așa că am apelat la Andreea, prietena mea, care mi-a împrumutat-o pe a ei, una din rarele meseriașe care vine și acasă la client. M-am bucurat că am scăpat de mers la salon și de așteptat, de stat îndoită în fel de fel de poziții acrobatice ca să-mi fac singură pedichiura și m-am bucurat că am găsit pe cineva să o ajute și pe maică-mea cu un serviciu profesional. Că ea e o cârcotașă pur-sânge, și nu i-a convenit nimic doar pentru că pedichiurista era tânără și, în opinia ei, neexperimentată, este o altă discuție. Eu am fost cât se poate de mulțumită, cu o singură mare dezamăgire: după câteva ore, o împunsătură a forfecuței de unghii care a atins un vas capilar, s-a transformat într-un panarițiu de toată frumusețea.