Torente, vol. 1, de Marie-Anne Desmarest. Recenzie

Titlu - Torente. Vol.1 - Iubire trădată
Titlul original - Torrents, apărută prima dată în Franța, 1938
Autor - Marie-Anne Desmarest
Traducerea - Teodora Popa Mazilu, după ediția franceză din 1954
Editura - Orizonturi
Preţ - 16 lei, 334 pagini
Anul apariţiei - 2017
ISBN - 978-973-736-372-5
Gen - romantic
Comercializată pe Libris

*** Dacă citiți această recenzie, vă rog votați în chestionarul din dreapta. Vă mulțumesc! ***

Știam despre Torente, de Marie-Anne Desmarest din adolescență, când o mătușă îmi povestea, însuflețită, acțiunea romanului tinereții ei. La vremea aceea nu se mai găsea de mult în librării, pentru că, probabil din prea mult zel, cenzura comunistă nu accepta o poveste de dragoste modernă, poate libertină, și care, colac peste pupăză, se desfășura în Africa, o Africă foarte diferită de imaginile dezolante și eminamente rasiste cu care ne delectau telejurnalele vremii. De altfel și mai târziu, în facultate, m-am lovit de acest aspect, când una dintre profesoarele de la litere ne-a spus că marile romane străine ale secolului XX nu le găsim nici la sala de lectură a bibliotecii, pentru că era periculos să citim despre societatea occidentală și, Doamne ferește!, să ne vină ideea de comparăm societatea socialistă multilateral bla-bla-bla, cu viața normală din vest.

Așadar, când librăria Libris mi-a oferit ocazia de a-i citi cărțile puse cu generozitate la dispoziție, n-am omis nici acest roman, celebru la data apariției ca și acum, apărut la editura Orizonturi în 5 volume.
Marie-Anne Desmarest a fost o scriitoare franceză devenită celebră datorită acestei cărți care a avut un imens succes de public și de critică încă de la început. Ea a mai scris câteva lucrări, și înainte și după Torente, dar nici una din ele n-a cunoscut uriașa faimă a acesteia. A primit premiul Academiei Franceze la vremea respectivă, iar celebritatea cărții dăinuie și astăzi.

De la primele pagini povestea captivează. Primul volum începe cu venirea pe lume a lui Jan, odată cu semnul ceresc - surprinzător pentru noi, care avem o altă interpretare - al apariției unei stele căzătoare. Ingrid Yvarsen naște un băiețel mărișor și puternic, care pare s-o sleiască de puteri pe mama lui. Knut Yvarsen, tatăl, este medic, dar stă neputincios în fața palorii și slăbiciunii soției sale, și așteaptă înfrigurat și tăcut deznodământul. Însă soarta îi hărăzește lui Ingrid încă zile, deși ea nu va apuca să-l vadă pe Jan crescând și maturizându-se. După câțiva ani, când Jan era copil, Ingrid părăsește această lume, lăsându-l pe Knut cu sufletul pustiit. Faptul că avea un prieten de familie alături de el, pe Olaf Lindval, îi aduce un sprijin și o alinare de neprețuit. Olaf și familia lui se mutaseră la Knut cu ceva timp în urmă, iar fiica lor, Sigrid, crește împreună cu Jan. Pentru că sunt atât de apropiați, Olaf și Knut se consideră ca niște frați, iar Jan și Sigrid cresc crezând că sunt verișori.

Timpul trece și cei doi copii merg la aceeași școală, în aceeași clasă. Jan termină liceul și se înscrie să studieze medicina, iar drumurile celor doi par să se despartă, deși între ei s-a stabilit o legătură afectivă foarte profundă, de care nu sunt pe deplin conștienți. Sigrid, pe ale tinereții valuri, se aruncă în brațele altui bărbat, frângându-i inima lui Jan, care după ce devine medic, se însoară cu altă femeie și pleacă în Africa să-și practice meseria. Dar Sigrid nu uită prima iubire și nu poate suporta gândul despărțirii de Jan, așa că, îi va apărea din nou în cale, hotărâtă să-l recâștige cu orice preț.

Romanul Torente este scris în stil clasic, cumva molcom, dar fără descrieri plicticoase și pasaje narative inutile peste care să poți trece. Dialogurile predomină, deși ritmul nu este foarte alert. Cartea se citește ușor, totul e fluid, povestea curge lin și meandrat dezvăluind destinul unei familii: Yvarsen. Poate pentru cititorul tânăr, avid de acțiune, nu este tocmai cea mai indicată carte, dar cine este obișnuit cu stilul clasic, cu o saga a unei familii, cititorul care preferă literatura secolelor trecute mai curând decât autorii de chick-lit, spre exemplu, se va delecta fără doar și poate cu Torente de Marie-Anne Desmarest.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Pentru alte recenzii vă rog accesați pagina Cărți.

Adam si Eva, de Liviu Rebreanu. Recenzie

Titlu - Adam și Eva
Autor - Liviu Rebreanu (romanul a apărut prima dată în 1925)
Editura - Agora
Preț - 13,50 lei, 207 pagini
Anul apariţiei - 2011
ISBN -
Gen - romantic, ficțiune, spiritualitate
Comercializată pe Libris

Romanul Adam și Eva ar fi rămas pentru mine nedescoperit dacă nu aveam în liceu un profesor de română în ultimii săi ani de profesie, care nu avea nimic de pierdut dacă ne mai spunea la clasă și altceva decât prevedea programa școlară și recomandările venite de sus. Așa că dânsul, după ce ne-a povestit despre viața lui Liviu Rebreanu, ne-a spus în treacăt că, în afară de cele două romane canonice pe care aveam să le studiem, autorul a mai scris Adam și Eva și Jar, dar a adăugat că acestea două nu se ridică, stilistic vorbind și din punctul de vedere al clarității personajelor la înălțimea primelor două.

*** Vă rog votați în chestionarul din lateral-dreapta. Vă mulțumesc! ***

Știind de la profesorul meu că Adam și Eva trata tema reîncarnării, cu toate că nu aveam acces la nici o sursă despre spiritualitatea indiană, eram foarte atrasă de tot ceea ce suna interzis în acele vremuri. Așadar, în pauză m-am și dus la biblioteca liceului să cer Adam și Eva. Bibliotecara s-a uitat chiorâș la mine, dar mi-a împrumutat cartea. Pentru eleva care eram atunci, romanul acesta, inedit prin abordarea sa, a reprezentat o delectare literară și spirituală. Acum, l-am recitit cu aceeași plăcere și nu l-am găsit știrbit în niciun fel, mai ales că autorul era la a treia sa publicație, romanele Ion și Pădurea spânzuraților fiind primele sale scrieri.

Adam și Eva se citește ușor, mai ales de către cititorul familiarizat cu esoterismul și cu preceptele filosofiilor orientale. Acțiunea sa constă din ilustrarea unor mituri în special indiene, privind reîncarnarea: spiritul, în drumul său către eliberarea de samsara, de greșelile inerente vieții pe planul material, se încarnează de șapte ori până să ajungă în Nirvana. Pe parcursul acestor șapte vieți, cuplul arhetipal (androginul), separat înainte de facerea lumii în bărbat și femeie, se tot caută prin vieți până când ajung să se contopească într-o iubire totală, trup și suflet. Doar în ultima viață este posibil acest lucru, și atunci cele două spirite care au reușit să fie din nou unul singur din toate punctele de vedere, se vor duce în Nirvana și se vor fi eliberat de karmă.

Astfel, Rebreanu a construit romanul pe scheletul a șapte capitole cuprinzând cele șapte vieți ale eroului principal, care se încarnează pe rând în Mahavira - păstor în India vedică, Unamonu - guvernator în Egiptul antic, Gungunum - scrib în Babilon, Axius - luptător roman din timpul Împăratului Tiberiu, Adeodatus - călugăr în Germania medievală, Gaston - medic pe vremea Revoluției franceze și Toma Novac, profesor universitar la București. Romanul este scris din perspectiva acestor personaje masculine, bine dezvoltate, ale căror gânduri, fapte și sentimente sunt descrise minuțios.

Acest bărbat își găsește de fiecare dată sufletul geamăn în persoana unei femei, fie ea Navamalika, Isit, Hamma, Servilla, Maria, Yvonne, sau Ileana, dar, cu toată atracția ireprimabilă dintre ei pe parcursul primelor șase vieți, din diferite motive, nu ajung să se împreuneze fizic. Ori fac parte din pături sociale incompatibile și rangul unuia îl împiedică să ajungă cu adevărat la iubirea vieții lui, ori este vorba de un legământ de castitate (ca în cazul călugărului Adeodatus, care crede că ar face un sacrilegiu să-și dea frâu liber simțămintelor, deoarece el o iubește pe Fecioara Maria, și orice alt sentiment consideră că vine de la diavol), ori alte obstacole stau în calea celor două suflete gemene care nu se pot contopi din toate punctele de vedere, pentru că nu s-a împlinit încă ciclul samsarei celor șapte vieți.

Însă în ultima viață, Ileana, deși căsătorită, comite adulter pentru că se îndrăgostește foarte intens de Toma. Astfel, cei doi călători prin timp se reunesc și refac androginul inițial. Iar Toma ajunge să-și vadă toate cele șapte vieți pe parcursul celor câteva minute care-l despart de moartea finală și de trecerea în absolut. De aceea Rebreanu scrie romanul numai din perspectiva lui Toma Novac, aflat la granița dintre viață și moarte, care își revede toată trecerea lui prin materie din antichitate până în ultima clipă a vieții pe Pământ.

În fiecare capitol, denumit după numele femeilor iubite de Toma pe parcursul celor șapte vieți, autorul creionează atent fundalul social și istoric în care evoluează personajele, reușind să ilustreze până la detalii fine locuri și evenimente pe care noi le cunoaștem doar din cărțile de istorie. Recomand romanul Adam și Eva, comercializat și de Libris.ro, iubitorilor de cărți clasice, de dragoste, și celor care cochetează, fără prejudecăți, cu spiritualitatea lumii în ansamblul ei.

Mulțumesc librăriei online Libris pentru oportunitatea de a (re)citi această carte.



Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Hanul Jamaica de Daphne du Maurier. Recenzie

Titlu - Hanul Jamaica
Titlul original - Jamaica Inn (publicată prima dată în 1936)
Autor - Daphne du Maurier
Traducerea - Gherasim Țic
Editura - Orizonturi
Colecția - Romane celebre
Preţ - cca 14 lei, 320 pagini
Anul apariţiei - 2013
ISBN - 978-973-736-213-1
Comercializată pe Libris.ro

Am citit romanul Hanul Jamaica scris de autoarea britanică Daphne du Maurier aproape pe nerăsuflate. În studenție mai citisem Rebecca, și îmi plăcuse foarte mult stilul, acțiunea și modalitatea prin care autoarea te aduce, meandrat, la punctul culminant și la finalul cărții. Hanul Jamaica nu face excepție. Este un roman gotic, plin de suspans, cu o tușă groasă de sinistru și de sumbru, ca și cum în han s-ar petrece cine știe ce ritualuri de magie neagră. De fapt, adevărul nu e chiar așa departe de comparația făcută de mine.

Dar să purcedem la drum, în stilul clasic al romanelor realiste victoriene, așa cum Daphne du Maurier a creionat cartea. Primele 3-4 pagini conțin descrierea locurilor unde începe acțiunea, ferma din Helford, apoi aflăm că mama eroinei Marry Yellan, o tânără inocentă de 23 de ani, este pe moarte. După ce femeia trece la cele veșnice, Mary se ocupă de funeralii și vinde ferma, conform ultimei dorințe a mamei ei. Un cumpărător apare imediat și, datorită atitudinii acestuia, care abia așteaptă s-o vadă pe Mary plecată din casă, ea se și grăbește să-și strângă lucrușoarele și să o pornească la drum spre hanul Jamaica, deținut de unchiul ei Joss Merlyn, și de sora mamei ei, Patience. Însă pe drum, află întâmplător, că lumea tace stânjenită când aude numele hanului și al unchiului Joss, ea fiind sfătuită să nu se ducă acolo, într-un loc în care n-are ce caută o fată că ea.

Cu toate acestea, Mary nu are alternativă și ajunge la hanul sumbru, soios și oarecum părăginit. Este evident că nu are clienți de soi și că puțină lume îi calcă pragul, locul fiind unul neprietenos. Joss și Patience nu oferă camere călătorilor care ar dori să se odihnească peste noapte, sub pretextul că fiind un loc izolat, aflat în apropierea unor drumuri, nu se știe ce răufăcător ar poposi și le-ar lua gâturile. Mary, isteață fiind, simte că adevărul este altul. După ce îl cunoaște pe unchiul Joss, care o și amenință să nu cumva să încerce să afle ce se petrece la han uneori, noaptea, și îi dezvăluie că el bea fără măsură și ar fi bine să nu-i stea în cale, Mary ar vrea să plece peste câmpul mlăștinos oriunde ar vedea cu ochii, dar rămâne la han, să fie alături de mătușa ei.

După câteva zile, vie una din acele seri în care hanul e luminat și plin de tot felul de contrabandiști, hoți, criminali și răufăcători, care, după ce se îmbată, se distrează pe seama unui biet idiot din sat. Mary nu respectă interdicția lansată de unchiul ei și pândește această lume pestriță, ascultând conversațiile lor fără să fie observată de Joss. Dar hanul mustește de secrete întunecate pe care Mary, curioasă, ar vrea să le afle. Însă Joss i-a spus doar că nu e "destul de beat" ca să-i destăinuie de ce "trăiește în acest colț uitat de Dumnezeu și de ce ține hanul Jamaica."

Hotărârea lui Mary de a rămâne la han se va dovedi începutul unor aventuri la care ea nici nu se gândise. Va fi martora unor crime, își va pune inima în palmele unui om al bisericii, dar oare este de bun augur ceea ce face? În toată această învălmășeală din care încearcă să scape, va găsi iubirea, deși în persoana fratelui mai tânăr al lui Joss, Jem, hoț de cai.

Așadar, Hanul Jamaica este un roman care tratează oarecum suprarealist întâmplările prin care trece eroina. Experiențele coșmarești trăite de Mary sunt viu redate de către Daphne du Maurier, care desenează cu mână de maestru portrete umane de o brutalitate șocantă. Pleiada de contrabandiști și de criminali care se perindă pe la han își are corespondentul simbolic în mlaștinile din apropiere. Mocirla socială în care se complac personajele este asemeni mlaștinii, unde se rătăcește Mary într-o zi.

Hanul Jamaica are toate ingredientele unui roman gotic: atmosferă sumbră, mistere întunecate, secrete, un preot, crime. Per total, deși cu unele stângăcii - de exemplu, personajele sunt lipsite de o anume consistență, lucru pe care îl putem ierta autoarei, având în vedere că este prima sa carte publicată - Hanul Jamaica rămâne o carte clasică de aventuri, care se ridică mult deasupra altora de același gen. Iubitorii suspansului o vor aprecia, la fel și adepții literaturii clasice. Cu acest roman Daphne du Maurier pășește în elita scriitoricească a lumii, și își continuă cu responsabilitate drumul. Deși statisticile spun că este cea mai vândută carte a ei, rămân la părerea că Rebecca e mai bună și mai bine articulată.

Cine vrea să se convingă singur, poate comanda cartea online pe Libris.ro. Sau, pentru cei foarte grăbiți, există ecranizarea romanului, făcută de nu mai puțin celebrul Alfred Hitchcock în 1939. Doar să nu uitați că, un film nu va respecta niciodată toate detaliile cărții după care a fost făcut. Iar dacă în drumurile voastre vă abateți prin Marea Britanie, în ținutul Cornwall, intrați și în Hanul Jamaica, locație reală, după care Daphne du Maurier s-a inspirat în romanul ei.

Până la recenzia viitoare, vă spun, lectură plăcută!


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!