Motivul înduioșător pentru care un domn din Suceava și-a luat uși de garaj de la Alexiana Group

Pisicuță, pis, pis, pis. Te-am visat azi-noapte-n vis. Te spălai, te pieptănai, ușă la garaj îți puneai. Poți ghici motivul? Hai să-ți spunem o poveste.

Un domn, ieșit la pensie de nu mult timp, a simțit lipsa muncii încă de la prima săptămână. Nu contează ce a lucrat înainte, ci care e situația sa actuală: soția i-a decedat acum mult timp, copii sunt plecați, iar nepoții sunt doar o amintire, un vis ce-l vizitează o dată la câțiva ani. Să-ți pui usi garaj in Suceava nu este ceva ieșit din comun, însă motivul pentru care pensionarul a făcut-o a topit inimile vecinilor: neavând activitate, și-a transformat garajul într-un mini adăpost pentru pisicile din cartier. Vine iarna - i s-a făcut milă de bietele zburlite.

De ce a ales o ușă de garaj?

Nu are mașină, deci nu avea ușă la garaj. Spațiul era gol, folosit pentru a depozita o unealtă, două, dar și câteva relicve de pe vremea tinereții lui. Unde a găsit o ofertă? Vezi site-ul alexiana.ro! Cum a dat de ei? A aflat de la vecina sa, care se plângea că trebuie să-și spele mașina prea dres, că tare prăfuit e orașul.

Cum arată spațiul amenajat?

Având o pensie impresionantă, a investit foarte mult în confortul felinelor. Le-a construit un sistem de cățărare în tot garajul, ascunzișuri îmblănite, sisaluri cât încape și le-a cumpărat mâncare triplă față de cât consumă el, doar branduri premium. De ce a făcut acest lucru?

Toată lumea îl lua peste picior, spunând că există alte hobby-uri, că mai bine face altceva cu banii, însă el, cu răbdarea unui bunic plăpând și duios, le explica un singur lucru cârcotașilor: soția sa decedată iubea pisicile, însă s-a îmbolnăvit înainte de a-și realiza visul - să creeze un adăpost pentru toate animalele care au nevoie de ajutor. Un vis nobil al oricărui iubitor de animale, însă pentru ea, a rămas doar o speranță ce, ani mai târziu, a fost împlinită de soțul ei.

Cum funcționează tot setup-ul?

Ușile de garaj de la Alexiana Group pot fi prevăzute cu o ușă de acces, însă domnul a avut nevoie de o ușă mai mică decât cea pietonală tipică. A fost un proiect special, dar cei de la această firmă au luat în considerare cerințele și s-a putut realiza un proiect cu adevărat miau-nunat. Așadar, pisicile au loc să intre și să iasă cum le taie capul.

Iarna poate să vină liniștită. Chiar acum nu demult, o pisică a fătat în garaj și acum, pisoii zburdă în spațiul amenajat, cu cozile în sus și mustăți mai mari cât capul lor. Însă, în toată ceata lui Pisigoi, o singură felină are dreptul de a intra în casă. Este cea ai căror ochi seamănă cu a soției sale răposate. Numele său nu contează, însă felina parcă știe de ce e atât de specială. Noapte de noapte, se culcușește lângă stăpânul ei în pat.

Nu ai nevoie de motive speciale ca să-ți faci un upgrade la ușa de garaj. Cere acum o ofertă de la Alexiana Group și descoperă beneficiile!

Contact:

office@alexiana.ro
0230560560
0755111222

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

E pentru că veniți din Europa de est.

Cu cât călătorești mai mult spre estul Europei cu atât mai multă fală vezi. E o chestie ciudată la noi - est-europenii: cum încercăm din răsputeri să mimăm că ne-am depășit condiția. E o groază specifică în noi de a nu fi descoperiți, de a nu ne vedea lumea așa cum suntem. În Paris - capitala modei - de exemplu, am văzut pe stradă femei îmbrăcate extrem de simplu. De o frumusețe izbitoare și totuși fără machiaj strident, unghii în diferite culori ori poșete D&G. Intră însă în orice piață din România și dai peste fel de fel de doamne cu ochelari de soare care se târguiesc cu precupețele pentru o ceapă de 1 leu. România e țara în care orice taximetrist are mașină de lux.

De dezavantajele chestiei ăsteia m-am prins prin clasa a VIII-a. Toți colegii mei se îmbrăcau după ultima modă și - prin urmare - toți arătau la fel. Nu voiam să fiu doar o rotiță în angrenaj așa că n-am mai fost atent cu ce mă îmbrac. Și cu ocazia asta am realizat o chestie: cu cât mai sclipitor era celălalt, cu atât mai mult încerca să compenseze fie lipsa banilor, fie a unui statut social. O altă chestie a fost că oamenii noi cu care mă întâlneam mă desconsiderau strict pe baza hainelor; ori a ceasului; ori - mai târziu - a telefonului mobil. Stăteam prin cafenele cu tineri de vârsta mea despre care știam că trăiesc de pe o zi pe alta sau că se trag din familii dezorganizate și - cu toate astea - toți erau încălțați cu adidași de marcă. Eu eram ăla în bocanci.

Toate astea mi-au fost extrem de folositoare ulterior în viață. Pentru că am observat un trend: ori de câte ori mă puneam la masă cu un afacerist care-și trântea iPhone-ul pe masă lângă jaful meu de telefon știam că urmează o negociere dură pentru ăia 150 de euro pe care mi-i datora. Așa că oftam și-mi comandam sucul și-l ascultam: cum nu are, cum ar vrea dar nu poate, cum site-ul/serverul ăla e vital pentru el dar l-ar vrea la preț de ghindă. Prin contrast, oamenii despre care știam că au afaceri înfloritoare veneau îmbrăcați ca mine. Cu ăia mă destindeam instant. Ăia nu-și scoteau MacBook-ul pe masă ostentativ și discuția era scurtă: vreau asta, cât mă costă, ok. Cu ei nici nu apucam să termin cafeaua. Oamenii ăia nu prea aveau timp de cafea, stat la povești, văicărit sau ales haine de prin magazine de renume. Aveau o afacere de condus și restul erau detalii. Nu aveau nimic de demonstrat. Cu oamenii ăia n-a trebuit niciodată să mă târguiesc pentru 150 de euro. Niciodată n-a încercat unul să tragă în jos de preț ci întreba doar ce primește pentru banii dați.

Un alt avantaj în a te prezenta lumii în contrast cu statutul social constă în faptul că ceilalți te desconsideră. Sună nasol dar în realitate am avut doar de câștigat din chestia asta. E haios să te pui la masă cu cinci oameni, toți la patru ace, să taci și să asculți. Înveți multe despre ei: cine-cât supracompensează, cine cam până unde se întinde cu IQ-ul, care ce caracter are. În majoritatea cazurilor se găsește câte unul mai curajos să te testeze. Nu pentru că e curios ci pentru că vrea să le demonstreze celorlalți cine e șeful. Și încearcă mici glume cu tine. Fac pe prostul și le accept. Omul pleacă fericit acasă că te-a dominat, eu plec fericit acasă că știu exact cu cine am de-a face. Mă miră încă faptul că restul nu înțeleg exact cât valorează în viață să știi exact cu cine stai la masă și ce fel de caracter are; asta fără să fii nevoit tu să sondezi sau să pui întrebări. Să afli exact până unde merge un om ca să-și distreze prietenii în timp ce flutură ostentativ o brățară din argint și o bancnotă de 100 de lei. De obicei când realizează săptămâni mai târziu că și-a distrat prietenii pentru că l-am lăsat eu și nu pentru că ar fi fost capabil, comutează pe miere. Te salută respectuos. Vrea să fiți prieteni. Problema e că și-a jucat deja cărțile și atunci începe să te ocolească precaut.

Singurele dăți în care devin alert sunt cele în care la masă cu mine stă cineva care face aceeași chestie. E tăcut. Are și el blugii șifonați și un G2 antic. Nici el nu se dă cu deodorant. Răspunde monosilabic la întrebări și zâmbește. Doar vreo trei oameni de genul am cunoscut. Cu unul am rămas singur la masă la un moment dat și-am stat în tăcere 45 de minute sorbindu-ne cafeaua. A fost un joc mișto: cine vorbește primul. Când s-a întors la masă a treia persoană încă nu câștigase nimeni duelul.

Am o pată de vopsea pe pantoful stâng și refuz s-o șterg. A rămas de la atelier când pictam eu ceva cu acrilice. Port mereu aceiași blugi. La ședințele cu clienții merg cu tricou cu Slayer iar când ies în oraș mă îmbrac în așa fel încât să nu ies în evidență. La mesele din jur fiecare stă pe câte un iPhone și-s ferm convins că n-au auzit de iTunes, Jailbreak ori Cydia. iPhone-ul e o chestie de statut. Mașina e o chestie de statut. Din zece fete opt au blugii rupți după ultima modă. Sau unghii cu gel. Sau fard strident. Tatuaje. Și fiecare chestie îmi spune ceva. E fix cum ai purta o pancartă în jurul gâtului. Uneori nici nu trebuie să vorbesc cu ei ca să știu cam unde lucrează, ce prețuiesc, cât pot duce sau încotro se îndreaptă.

O altă chestie mișto când nu-ți declari statutul social prin îmbrăcăminte ori brelocul legăturii cheilor mașinii e că poți intra oriunde. Pot să-mi beau cafeaua și-n restaurant, și-n cea mai infectă crâșmă a orașului. E un fel de ”access-all-areas”. Cunoști oameni din toate etajele societății și înveți multe de la fiecare.

Am învățat mai multe despre sexualitatea septuagenarilor de la un portar bătrân decât din toate studiile psihologice pe care le-am citit. Mi-a spus ăla tot: ce i-ar face vecinei de 18 ani, a intrat în filmul lui în care aia defapt îl dorește, și-a lins buzele, mi-a descris cum arată fata... Chestii pe care nu le înveți la școală și pe care nu ți le spune nimeni.

Am învățat mai multe despre rromi într-un sfert de oră decât mi s-a predat într-un întreg semestru în facultate stând de vorbă cu unul într-un parc. Ce vor, ce cred, ce speră. Chestii culturale despre care sociologia doar speculează. Omul ăla nu mi-ar fi vorbit deschis dacă aș fi fost îmbrăcat la patru ace.

Am citit o chestie undeva, cândva: ”o casă curată e o viață pierdută”. Extrapolați asta la cum vă prezentați publicului. Pentru că da - ești gătit - dar mie asta îmi spune doar că ai timp să stai o oră să te aranjezi în fața oglinzii. Plătești consumația având grijă să observ teancul de bancnote? Mie îmi spune doar că ești nesăbuit, pentru că un tip care într-adevăr are bani de fluturat e terifiat să nu afli chestia asta și de obicei plătește cu cardul. Teancul de bani îi aduce un deserviciu ori de câte ori iese la o întâlnire de afaceri. Îl crede celălalt snob. Așa că plătește cu cardul pentru că celălalt nu știe exact cât are pe card. Sau plătește în bancnote mici pentru că e dezobișnuit să aibă cash la el așa că se scotocește după mărunțiș. Ți-ai împins sânii prin decolteu? Nu crede nimeni că te îmbraci așa pentru că îți place moda. O faci ca să atragi și vrei să atragi cu un scop. Compensezi pentru lipsa educației sau a banilor sau a caracterului. Plusezi cu singura chestie de valoare pe care o mai ai, iar dacă chestia aia e cum arați nu îmi ești de folos. Ești piatra de la picior, și dacă arunc un chiștoc în public, șansele să o nimeresc în cap pe una fix ca tine e de 80%. De ce tu atunci și nu cealaltă?

Au trecut mulți ani de când eram clasa a VIII-a. Colegii ăia ai mei care se îmbrăcau după moda anilor '90 deși locuiau câte opt într-o garsonieră? N-o duc bine. Oamenii care și-au luat mașini scumpe în rate ca să le arate vecinilor că ei totuși ”au”? Încă plătesc ratele alea. Veți merge într-o zi în Germania. Sau Suedia. Sau Franța. Așa - cu unghii false și gene lungi și iPhone-ul la ureche. Și nu veți înțelege de ce se uită lumea ciudat la voi.

E pentru că veniți din Europa de est. 

 preluata de pe facebook 

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Caserole pentru prăjituri - o idee mai mult decât binevenită pentru afacerea ta cu dulciuri

Indiferent de cât de mică sau de mare e afacerea ta cu dulciuri, nu poți nega importanța caserolelor pentru prăjituri. Pe lângă rolul funcțional al acestor ambalaje pentru catering, ele folosesc și drept unealtă de promovare pentru firma ta. Este primul element pe care clientul îl observă atunci când îți caută produsul în cofetărie sau la raftul frigorific. Și așa cum bine știi, prima impresie contează foarte mult. Tu ce vei alege să faci în direcția asta?

De ce caserolele pentru prăjituri sunt indispensabile în cofetăria sau buticul tău cu deserturi

Caserolele pentru prăjituri sunt menite să îndeplinească nevoile specifice de dimensiune, culoare, stil și funcționalitate ale fiecărei afaceri cu mâncare în parte. Așadar, de ce să nu profiți de aceste caracteristici disponibile la un click distanță? Vezi site-ul Snick Ambalaje pentru a-ți reface stocul de caserole pentru prajituri. Acest lucru se va reflecta în satisfacția clienților și în creșterea vânzărilor. Până la urmă nu acesta este scopul business-ului tău?

Așa cum orice om de afaceri știe, a alege ambalaje potrivite pentru ceea ce livrează clienților pofticioși este mai mult decât semnificativ. Poate face o diferență reală. Niciun cofetar nu își dorește ca deliciile sale artizanale să își piardă textura și forma în timpul transportului către client. De aceea, trebuie să ai câțiva factori în minte atunci când te gândești să comanzi pentru afacerea ta ambalaje și recipiente pentru deserturi.

De ce să ții cont atunci când comanzi ambalaje personalizate pentru afacerea ta din domeniul HoReCa

• Material. Atunci când ai în plan să achiziționezi cutii și monoporții pentru torturi și prăjituri, materialul produselor trebuie să fie top. La fel de important ca designul, poate și mai mult chiar, produsul trebuie să fie rezistent și să nu afecteze în vreun fel calitatea, gustul, mirosul sau forma deliciilor.
• În funcție de produsul de patiserie despre care e vorba, ia în considerare rezistența la umiditate, textura, durabilitatea și calitatea planului de imprimare care va fi aplicat pentru personalizarea caserolelor.
• Dimensiunea corectă. Cutia pentru produse de patiserie trebuie să fie suficient de încăpătoare pentru a menține în stare perfectă gogoșile, prăjiturile, fursecurile, eclerele sau croissantele pe care le prezinți în magazin și pe care le comandă clienții.
• Ține minte că trebuie să fie mai mari decât produsul dulce astfel încât consumatorul să poată ridica capacul de la recipient fără a deteriora conținutul în vreun fel.
• Prezentare și depozitare. Fiind în afaceri cu prăjituri de ceva vreme, probabil că ești super conștient de faptul că prospețimea produselor tale este cheia pentru succes. Dar de îndată ce gogoșile, foietajele, tartele sau prăjiturelele vor ieși din cuptorul cu delicii, vor porni pe drumul spre vânzare, apetisante și fresh.

Însă, ce te faci dacă te apuci de copt dis de dimineață iar magazinul sau cofetăria se deschide abia pe la 10? Trebuie să depozitezi aceste deserturi undeva bine ca să-și mențină calitățile și să fie la fel de deosebite ca-n prima clipă. Aici intervin ambalajele pentru prăjituri, personalizate. Vezi site-ul Snick Ambalaje pentru variante ideale de caserole și recipiente, care să facă diferența în felul în care administrezi și oferi satisfacție clientelei tale.

Nu contează că e vorba de felii de tort sau de prăjituri asortate - cutiile și caserolele pentru prăjituri vor face diferența în afacerea ta. Astfel, când le vei pune la dispoziția doritorilor de dulce vor fi proaspete, gustoase, aromate și sigure pentru a fi savurate.

Pe lângă o estetică care atrage atenția și fură inima, ambalajele de cofetărie și gelaterie te vor ajuta pe mai multe părți. E vorba și de faptul că ambalajele și cutiile pentru dulciuri sunt perfecte pentru stocarea bunătăților, pentru livrarea lor dar și pentru o prezentare pe cinste la fața locului. Adică fix în cofetăria, braseria sau laboratorul tău de delicii.

Contact:

Aleea Industriilor, nr. 5, Buzău
comenzi@snick-ambalaje.com

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Belladonna, farmacia de suflet a bicăjenilor

Acum mai bine de 30 de ani (Doamne! ce mai trece timpul!) veneam ca profesoară de engleză la liceul din Bicaz, un orășel cu câteva mii de locuitori, liniștit, curat, situat între munți, la poale de Ceahlău. Și am rămas să locuiesc în căminul liceului, într-o cameră oficială, ca să nu fac zilnic naveta acasă la Piatra.

Devenind, ca să zic așa, localnică, firește că aveam să cunosc toate micile magazine, ateliere, bistrouri, cofetării (ei, bine da, pe atunci în locul actualului Silky Market era o cofetărie), librării și altele. Printre ele, la loc de frunte se aflau cele două farmacii ale centrului orașului, aceea pe care oamenii mi-au indicat-o cu apelativul "la doamna Suciu", adică farmacia Belladonna, și un pic mai sus de aceasta, farmacia de stat, care între timp a devenit Ropharma.

Ca să pot alege am mers la ambele farmacii o vreme, după care am preferat-o pe aceea a dnei Suciu. La Belladonna găseam de fiecare dată ce aveam nevoie, dna Suciu era mereu prietenoasă și binevoitoare, deși la noi încă nu pătrunsese pe deplin stilul capitalist de comerț. Pur și simplu patroana farmaciei se făcea plăcută oricui, te sfătuia dacă aveai nevoie, și chiar dacă nu cereai informații, doamna farmacistă avea grijă să-ți ofere suportul atunci când considera dânsa că este necesar.

Aceste detalii, care, din păcate nu se regăseau în aceeași măsură și la cealaltă farmacie din oraș, m-au făcut să rămân mereu o clientă fidelă a farmaciei Belladonna.

Mamă și fiu, farmaciști. Dna Mărioara Suciu și Horia

Mai târziu Horia, fiul dnei Suciu, după ce a absolvit facultatea de medicină și farmacie Carol Davila din București a preluat afacerea mamei sale. Într-o zi, pe când făcusem prima mea criză de sciatică și nu mă puteam îndrepta de spate, am intrat in farmacie și Horia a venit imediat la mine întrebându-mă dacă mi-e rău. Nu, nu-mi era, doar că aveam corpul îndoit în unghi de 90 de grade pentru că nu puteam sta drept. După ce mi-a pus câteva întrebări ca să-și dea seama de diagnostic, Horia mi-a dat imediat un medicament care mi-a luat durerea aceea cu mâna în mai puțin de jumătate de oră. (Oare de ce nu te-ai făcut doctor, Horia? Știi că ai talent?) Asta era în vara lui 2006. Îmi amintesc perfect pentru că totul se întâmpla în ultima săptămână de școală și trebuia să închei mediile dar nu-mi găseam deloc o poziție convenabilă, nici pe scaun, - era un chin să mă ridic de pe el - nici în picioare.

Și astăzi farmacia Belladonna este condusă tot de Horia, împreună cu soția lui. Azi echipa este ceva mai mare, iar amabilitatea și profesionalismul sunt la fel de bune ca la începuturi. În 2022 dl. farmacist Horia Suciu primește Premiul de Excelență în farmacia comunitară la Gala Farmaciștilor, eveniment care a avut loc la Pullman Bucharest World Trade Center.

Belladonna este un fel de marcă a orașului Bicaz și cred că nu greșesc dacă o consider printre primele afaceri private deschise după '90 în micul orășel de la poalele Ceahlăului.
Așa că dacă aveți drum prin zona de un farmec deosebit și cu obiective turistice naturale de neratat, în caz că vă trebuie vreun kit de medicamente de uz general sau special de călătorie, nu ezitați, Farmacia Belladonna este chiar pe colț, în intersecția cea mai mare a orașului, pe malul Bistriței, acolo unde începe podul spre Mărceni. E imposibil să n-o vedeți de la distanță.

Datele de contact ale farmaciei Belladonna sunt: Bicaz - str. Barajului, nr. 7, tel. 0755-589.396, email belladonnabicaz@gmail.com

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Alexandra de la Asigurări Creative, cel mai bun broker pe care îl cunosc

Alexandra este broker de asigurări. O să spuneți că nu, nu, poate agent de asigurări. Iar eu o să vă spun că există și una și alta, însă sunt două categorii diferite.

Ce este un broker de asigurări?

Un broker de asigurări acționează ca un intermediar între dumneavoastră și un asigurator, pe când agentul lucrează pentru o anumită companie de asigurări și numai pentru aceea. Așadar un broker acoperă o gamă mai largă de produse specifice, lucrează cu mai multe companii de asigurări de pe piață și poate găsi polița care se potrivește cel mai bine nevoilor dumneavoastră la un preț rezonabil.

Ei vă pot economisi timp și bani, chiar dacă este posibil să plătiți o taxă pentru serviciile lor.
Folosirea unui broker nu este necesară pentru toată lumea. Dacă a cumpăra o asigurare este o alegere personală, brokerii sunt de obicei cei mai potriviți pentru persoanele care au nevoi mai complicate de asigurare, ca de exemplu un om de afaceri care are nevoie de mai multe polițe.

Iată câteva lucruri de luat în considerare atunci când alegeți brokerul potrivit pentru afacerea dvs.:

• Care este capacitatea și serviciul lor de revendicare? Luați în considerare dimensiunea echipei, serviciile oferite, disponibilitatea și timpii de răspuns. Întrebați-vă: „Cât de bine echipat este brokerul pentru a mă ajuta rapid în cazul unei reclamații?”
• Ce fel de relații are brokerul cu asiguratorii și furnizorii? Luați în considerare reputația și parteneriatele lor și dacă au angajamente și relații pozitive în industrie. Pot să am încredere în ei, ca brokeri?
• Ce experiență are în sectorul dvs. de afaceri? Dimensiunea echipei lor se potrivește nevoilor afacerii dv.? Ați avea un manager de cont dedicat care să vă îngrijească afacerea?
• Luați în considerare acoperirea și rețeaua brokerului; ce fel de resurse poate accesa? Ar beneficia afacerea dvs. de un serviciu mai specializat și, dacă da, are brokerul capacitatea de a vă sprijini în acest sens? Cât de bine înțelegeți riscurile cu care se confruntă tipul dv. de afacere?
• Ce cred clienții lor despre ei? Ce recomandări sau referințe vă pot oferi care arată că vă pot ajuta? Au studii de caz care se referă la nevoile dumneavoastră?

Alegerea unui broker nu trebuie făcută cu ușurință, deoarece brokerul potrivit poate aduce o valoare extraordinară afacerii dvs., ajutându-vă să vă echilibrați costurile de asigurare cu o acoperire maximă și ținându-vă la curent cu cele mai recente tendințe ale pieței, astfel încât să fiți conștient de riscurile potențiale, indiferent dacă sau actual sau încă în viitor.

Dar să revin. Cum spuneam la început, Alexandra este broker de asigurări în Timișoara și are biroul chiar în centru. Și-a deschis propriul birou sub numele de Asigurări Creative și își face munca cu pasiune, cu dăruire, fiind printre puținii oameni din țara asta care au înțeles că o afacere de succes depinde în primul rând de mulțumirea clientului.

Alexandra Molodoi are peste 10 ani de experiență în asigurări, antrenează noi recruți în această profesie printr-un program pe care ea l-a intitulat foarte sugestiv From ZERO to HERO! Devino antreprenor de succes în asigurări! , toți clienții eu sunt foarte mulțumiți și așa cum alții nu fac, mai oferă și sfaturi pe pagina ei de facebook sau chiar în privat - deși nu mă putea ajuta direct, mi-a recomandat câteva companii de asigurări atunci când voiam să-mi fac asigurare pentru apartament și nu știam încotro să mă îndrept, acum mai mulți ani. În prezent Alexandra are clienți din toată țara, livrarea asigurărilor este gratuită prin curier, iar plata se poate face în cont bancar. Programul de formare a noilor brokeri în domeniul asigurărilor este adresat oamenilor din toată țara, ținta ei fiind oamenii din sate și din orașele mici, unde nu sunt persoane care fac asigurări.

Alexandra stabilește o relație corectă și prietenoasă cu clientul, știe să-și mențină clientela (te anunță cu puțin timp înainte de a-ți expira o poliță ca să te pregătești să o reînnoiești - câți agenți sau brokeri fac asta? Eu zic că nici unul) și te ajută dacă ești în impas.

Așa că dacă aveți nevoie de o asigurare sau doriți să deveniți broker de asigurări, luați în considerare biroul de Asigurări Creative. Și nu uitați: agenții independenți reprezintă companiile de asigurări, nu persoanele care cumpără polițele, în timp ce brokerii reprezintă cumpărătorul.

Pe Alexandra Molodoi o găsiți pe pagina de facebook și la adresa Gheorghe Lazăr, nr. 9, corp D, parter, Timișoara, telefon 0752-060.075, email contact@asiguraricreative.ro

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Ce poate face copilul tău cu o calificare Cambridge?

Calificările și testele Cambridge English sunt recunoscute de peste 25.000 de instituții de învățământ, angajatori și guverne din întreaga lume. Au valabilitate pe viață, și, spre deosebire de alte certificate, prezintă un renume și un prestigiu cu care puține astfel de documente se pot lăuda.

Examenele Cambridge deschid porțile către învățământul superior și îmbunătățesc oportunitățile de angajare. Multe calificări Cambridge English sunt acceptate pentru viză și studii în Marea Britanie, Australia, SUA și Canada.

Examenele acestea sunt concepute pentru a dezvolta abilități de limba engleză în viața reală, oferind copiilor abilitățile de comunicare pe care le pot folosi pentru viața de zi cu zi, muncă, studiu și călătorii. Ele testează toate cele patru abilități lingvistice (citit, scris, ascultat și vorbit) și sunt disponibile într-o serie de niveluri pe grupe de vârstă și de capacitate de a învăța o limbă străină, de la copiii de școală generală, până la adulții care au nevoie de o certificare a unui nivel nativ business de stăpânire a limbii engleze.

Cursanții din centrele de studiu și examene Cambridge sunt motivați și fericiți să primească un certificat recunoscut internațional. Mai ales copiii dezvoltă o foarte bună stimă de sine în urma unei astfel de certificări și se simt motivați să asimileze mai departe vocabular nou șu structuri gramaticale complicate. Această creștere a motivației se observă și în comportamentul de la clasă. Profesorii raportează că elevii sunt mai receptivi în ceea ce privește învățarea limbii engleze, că îi acordă mai multă atenție și muncesc mai mult atunci când știu că au trecut cu succes un astfel de examen.

Majoritatea tinerilor sunt de acord că învățarea limbii engleze le va fi utilă pentru a studia în străinătate și pentru a-și îmbunătăți perspectivele de angajare. Tinerii văd examenele Cambridge ca fiind legate de obiectivele lor în viață.

În toată lumea există aproximativ 2.800 de centre de examen autorizate în 130 de țări, cele mai multe centre de examen aflându-se în orașele mari și foarte mari. La noi în țară există centre Cambridge în București, Iași, Cluj, Oradea. Însă de câțiva ani funcționează în Piatra Neamț Smart & Fun language Center, un centru de învățare și examinare Cambridge pentru elevi, singurul centru de acest fel din oraș.
Deși centrul oferă și cursuri de germană, de exemplu, se axează în principal pe cursurile de pregătire Cambridge deoarece acestea sunt cele mai "vânate" de către beneficiari.

Succesul Smart & Fun Language Center se datorează cu siguranță profesorilor și elevilor care vin aici, însă partea cea mai importantă, și care poate că nu este atât de vizibilă la prima vedere, este echipa managerială care plasează an de an Smart & Fun Language Center pe primele locuri în topul firmelor nemțene.
Felicitări pentru performanțe tuturor celor implicați, în special doamnei profesoare de engleză Diana Cenușă și le doresc un parcurs frumos și fructuos în continuare.

Cine dorește detalii, le poate afla la adresa de email smart.funlanguage@gmail.com, la telefon 0741 912 163 sau de pe pagina de facebook a centrului: Smart&Fun Languace Center

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Ioana Bejan. Psihologie adleriană

Teoria adleriană, formulată de psihologul austriac Alfred Adler, își are rădăcinile în psihologia individuală. Ea pune accent pe înțelegerea întregii persoane în contextul său social și subliniază importanța sentimentelor de apartenență, semnificație și contribuție la societate.
Tehnicile utilizate în terapia adleriană urmăresc să ofere o perspectivă asupra stilului de viață al unui individ, să provoace și să reorienteze convingerile nesănătoase și să încurajeze comportamente benefice din punct de vedere social.

Accentul cade pe colaborare, înțelegere, conștientizare de sine și încurajare. Prin înțelegerea și reorientarea credințelor și tiparelor adânc înrădăcinate, indivizii sunt îndemnați să trăiască vieți mai pline de scopuri și mai conectate social.

Dar cine a fost Alfred Adler?

Adler și-a început viața profesională ca medic oftalmolog în 1895, înainte de a intra în lumea psihiatriei la începutul anilor 1900. A fost interesat de teoriile lui Sigmund Freud despre comportamentul uman și a apărat cu curaj conceptele mult criticate ale lui Freud despre psihanaliză. În 1907, Freud l-a invitat pe Adler să se alăture cercului său - un grup de discuții exclusivist, care se aduna miercuri seara și despre care acum se crede că acolo s-au pus bazele mișcării psihanalitice.

În cele din urmă, Adler și Freud s-au despărțit din cauza părerilor diferite privind teoriile psihologice, iar Adler s-a impus în fruntea propriei sale abordări terapeutice și a fondat Școala de Psihologie Individuală.

Care sunt etapele terapiei adleriene?

Un terapeut adlerian îi ajută pe indivizi să-și înțeleagă gândurile, impulsurile și emoțiile care le influențează stilul de viață. Pacienții sunt încurajați să dobândească un mod de viață mai pozitiv și mai productiv prin dezvoltarea de noi perspective, abilități și comportamente. Aceste obiective sunt atinse prin cele patru etape ale terapiei adleriene:

Implicare: se construiește o relație terapeutică de încredere între terapeut și pacient.
Evaluare: terapeutul invită pacientul să vorbească despre istoria sa personală, a familiei, amintirile timpurii, credințe, sentimente și motivații. Acest lucru ajută la dezvăluirea modelului general al stilului de viață al persoanei.
Perspectivă: pacientul este ajutat să dezvolte noi moduri de a gândi despre situația sa.
Reorientare: terapeutul încurajează individul să se angajeze în acțiuni satisfăcătoare și eficiente care întăresc această nouă perspectivă sau care facilitează o perspectivă ulterioară.

Ce legătură este între psihologia adleriană și Ioana Bejan?

Pe psihologul Ioana Bejan o cunosc de când era adolescentă. O tânără plină de visuri, speranțe, dar mai ales plină de viață și energică. A plecat din casa natală ca să studieze psihologia adleriană la București și acolo a rămas. Astăzi are cabinetul ei particular unde face terapie cu mult succes. A căpătat experiență și acum este un psiholog apreciat și căutat, iar dacă vreți să aflați mai multe despre psihologul Ioana Bejan, o găsiți pe facebook Ioana Bejan cât și pe site-ul ei ioanabejan.com .

În încheiere, o să-l citez pe Alder, într-o notă optimistă: "Speranța stă la baza oricărei schimbări. Fără speranță nu se trece la faptă."

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Ruj Revlon 825 Lovers Coral. Review

Acest ruj face parte din gama Super Lustrous Lipsticks, care conține 10 nuanțe.
Durează câteva ore în condiții de conversație intensă (profesie de relații cu publicul), este foarte hidratant, transparent și lucios pe buze, aduce foarte mult cu un strugurel. Totuși colorează buzele, însă nu puternic, o domnișoară brunetă cu buzele natural maronii va dori să-l combine cu o nuanță de ruj mai colorată, dar merge foarte bine pe o piele deschisă la culoare. Deci e un ruj mai potrivit blondelor decât femeilor șatene cu pielea arămie de la natură, sau brunetelor.

Nuanța Lovers Coral este un roz coral gen piersică, delicat, mătăsos. E bun de asortat la rozuri, mai curând decât la nuanțe de orange. Este potrivit ca ruj de zi, pentru serviciu, la un machiaj natural, sau ca ruj de vară.

Rujul Revlon 825 Lovers Coral vine ambalat în film de plastic transparent, are un preț rezonabil și accesibil (cca 42 de lei la data acestui articol, pe emag).

Dimensiuni - 2/2 - 7 cm
Greutate - 8,5 g
Produs in Statele Unite ale Americii

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Vinerea cu amintiri. Grupul Song.

Grupul Song, condus de Ioan Luchian Mihalea. Erau tineri, studenți, frumoși. Când i-am văzut prima oară, la televizor, nu-mi venea să cred. Un cor care nu stătea țeapăn ci se mișca ușor în ritmul cântecului. Un cor care dansa, dacă era cazul. Care avea costume moderne și nu niște rochii lungi sau costume impersonale cu alură de secol medieval. Când i-am mai auzit și cântând în engleză, m-au cucerit cu totul. Erau o puternică pată de culoare și de viață în anii aceia cenușii. Nu i-am auzit cântând nimic patriotic și asta m-a pus pe gânduri la un moment dat, pentru că atunci nu puteai face nimic fără să incluzi în repertoriu osanale și temeneli regimului și dictatorului. Și totuși ei au reușit. Nu Știu cum.

Ieri fredonam "Kalinka..." Și mi-am amintit că interpretarea lui Mihalea era foarte bună, pentru că avusese o voce vibrantă și clară. Am căutat-o pe youtube apoi am vizionat ultimul spectacol Song, după moartea tragică a artistului din noiembrie 1993, și am căutat alte și alte materiale cu ei, cu EL. Cu cel care era totul, cu cel cu care grupul Song se identifica. Intr-adevăr, unii oameni sunt de neînlocuit, orice s-ar spune. Fără Oanță - cum i se spunea, Song-ul nu a mai fost la fel, ba chiar nu a mai fost deloc...

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Apă minerală plată sau apă plată?

Știu, ne-am obișnuit să prescurtăm denumirea apei în apă minerală, pentru apa carbogazoasă, și apă plată pentru cea fără gaz în ea. Însă corect, ambele tipuri de apă sunt mineral(izat)e. Numele de apă minerală vine de la elementele chimice din apă, nu de la gaz. Apa minerală este numită așa pentru că are minerale în ea, adică ioni de calciu, magneziu, sodiu, potasiu, apoi bicarbonați, silicați, sulfați, nitrați, etc.

Această apă mineralizată de la trecerea ei prin pământ prin diferite straturi de roci, este de două feluri: carbogazoasă și plată.

Așadar corect este să spunem apă minerală carbogazoasă și apă minerală plată. Nu mă credeți? Uitați-vă pe etichetele celor două sortimente de apă minerală.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Arta de a face cadouri

Sunt multe ocazii din viața celor dragi ori cunoscuți în care ne face plăcere să dăruim câte ceva. Dar uneori o mai dăm în bară cu ceea ce noi am crezut că va fi o surpriză plăcută.

Mi s-a întâmplat și mie, mai ales atunci când am cumpărat un cadou pentru o persoană dintr-o altă generație, alegând ceva ce, de fapt, eu mi-aș fi dorit, crezând că și persoana respectivă ar putea avea aceleași gusturi.
Totuși, dacă mă gândesc bine, în cazul acela a fost vorba de mentalitatea generației, nu de gust. Am cumpărat ceva pentru birou, un suport de pus stiloul sau pixul. Am văzut reacția, de nedumerire și de indiferență față de cadoul primit. Și mi-am amintit cum într-o situație similară, în care o adolescentă mi-a făcut mie un cadou o jucărie de pluș, adică ceva ce eu nu aveam de fel nevoie, presupun că de fapt ea și-ar fi dorit acel cadou. Eu am mimat bucuria - nu știu cât de bine - dar lucrul acela era absolut inutil pentru mine (deși tare drăgălaș), noroc că am nepoței de la nepoate, că altfel trebuia să mă gândesc mai mult timp cui să o dau.

Cu alte cuvinte, cadoul este menit să folosească celui căruia îl dăruiești, să-i placă lui/ei, iar nu ție. Așa că, zic eu că e mai bine să întrebi pe cineva apropiat ce și-ar dori acea persoană, sau, dacă e cineva cu mult mai tânăr or mai bătrân, să-ți întrebi fiica sau mama ce cadou ar fi potrivit celor din generația lor.

Probabil că pentru o puștoaică de 15 ani o jucărie de pluș încă mai poate reprezenta o bucurie, dar pentru o persoană adultă e potrivit un alt gen de cadou: un set cosmetic, un parfum fin (nu din acelea care imită nush ce brand, mai bine o apă de colonie originală și nu prea scumpă, decât un "parfum" imitație), un șal/fular, o eșarfă, o cămașă pentru un domn (dacă-i știți măsura), o sticlă de vin sau de tărie mai deosebit/ă (tot pentru domni), ori o sticlă de șampanie pentru un cuplu la o aniversare a căsătoriei, de exemplu, o sticlă de lichior pentru o doamnă (deși de multe ori poate e bine de evitat să dăruiți băutură unei femei, genul mai sensibil poate interpreta asta ca o modalitate subtilă de a-i spune că e bețivă).

Alte cadouri potrivite în zile speciale sunt un cd/dvd cu muzica preferată, un film preferat, un calendar de perete cu imagini, un tablou sau un alt obiect de artă pentru o persoană simandicoasă :) un obiect de decor, un ceas de perete frumos, o brichetă specială sau o scrumieră-suvenir, o pereche de butoni pentru cămașă, o agendă, un stilou deosebit, un ghiveci cu o floare preferată dar pe care persoana nu o are în colecție - dacă-i plac florile la ghiveci, o carte sau un album de artă, o bijuterie fină (atenție la ce poartă persoana în cauză, nu oferiți gablonțuri sau brățări de piele unei doamne care poartă numai aur! și invers, nu oferiți bijuterii clasice unei tinere care "moare" să fie la modă în orice clipă), o poșetă, borsetă, cravată, iar pentru rude chiar o piesă de îmbrăcăminte. Un portmoneu sau un port card va fi întotdeauna un cadou foarte apreciat atât de doamne cât și de domni.

Puteți oferi și un buchet superb de flori, doamnelor numai, domnilor nu se oferă flori. Și nu oferiți flori artificiale, oricât de frumoase vi s-ar părea - la noi în țară acest gest este considerat de foarte mult prost gust, e ca și cum ai jigni persoana căreia îi oferi așa ceva - la fel cum jignitor este să oferi un cadou foarte ieftin, nu neapărat ca preț, ci ca lucrătură (un pix banal, de exemplu, ori o vază de plastic) sau o imitație. Pe undeva, ceea ce oferi simbolizează cât prețuiești tu acea persoană. Decât să o faci să creadă că o consideri ieftină, și să strici o relație sau o prietenie, mai bine îi transmiți felicitări prin telefon și atât, dacă nu-ți permiți în momentul respectiv să faci un cadou de bun gust.

Nu e nevoie să cheltui sute de lei pentru asta, o carte nu e chiar atât de scumpă, ori un cd sau un dvd, un buchet frumos de flori sau un ghiveci, de asemenea, nu vor costa mai mult de 25-30 de lei, sau poate nici atât, dar dacă arată frumos și nu e o imitație, cadoul va fi bine primit, cu condiția să fie potrivit persoanei căreia i se oferă.
Și la urma urmei, dacă suntem în pană de inspirație, un pachet de cafea și o cutie de bomboane fine, ori chiar un pachet de țigări pentru o persoană fumătoare, pot să reprezinte un cadou care nu va fi niciodată aruncat într-un colț sau primit cu răceală și indiferență.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Țigările electronice, alternativa la fumatul clasic

Cândva, în studenție, mă apucasem și eu de fumat. În fine, fumat cred că este mult spus, de fapt pufăiam țigările, dar știți cum e, se întâmplă nu din nu știu ce nevoie interioară, ci din necesitatea de a fi în rând cu lumea. Cu lumea grupului meu de noi prietene, a colegelor din camera de cămin, care, în mod curios, mai toate fumau. Cu toate astea pentru mine fumatul a rămas la stadiul de socializare, de activitate ocazională, și de vreo 20 și ceva de ani, de prin 2001, ani nici atât nu-l mai practic. Dar pe parcursul timpului am cunoscut persoane care fumau pe bune, câte un pachet sau chiar două pe zi, mahorcă din aceea fără filtru, care scotea un fum irespirabil de către cei din jur, dar care pentru acel fumător era indispensabil, pentru că fumatul devenise o dependență. Pentru a-i proteja pe ei și pe cei din jurul lor s-au inventat așa numitele tigari electronice.

Poate că pentru un fumător obișnuit cu una și aceeași marcă de țigări este greu să facă o schimbare majoră precum aceea de trecere la țigările electronice. Greu, dar nu imposibil. Mulți, dacă nu chiar foarte mulți dintre cei care folosesc țigările electronice sunt fumători de "categorie grea", din aceia care ard cel puțin un pachet de țigări pe zi. Dar dacă vrei o alternativă, dacă vrei să faci o economie și mai ales dacă ții la sănătatea ta și a celor dragi, țigările electronice sunt răspunsul și alegerea care trebuie făcută.

În primul rând țigara electronică nu scoate fum, fumul acela cu sutele sau miile lui de substanțe nocive pentru colegii sau familia care trebuie să ne suporte. Părul tău n-o să mai aibă mirosul iute specific fumului de țigară, hainele tale o să emane esențele balsamului de rufe fără amprenta aceea inconfundabil de neplăcută de fum stătut, iar iubitul tău nefumător n-o să mai aibă impresia că sărută o scrumieră plină de mucuri stinse, oricât de atentă ai fi cu igiena ta bucală. Nu. Țigara electronică scoate vapori, care nu au miros și nu sunt nocivi. 

Apoi țigara electronică nu conține lista aceea lungă de substanțe cancerigene, sau cauzatoare de boli de inimă, de ficat, de stomac, de plămâni. Conține doar nicotina, fără de care tu, cel dependent de fumat, nu poți să trăiești liniștit. Și încă vreo maxim douăzeci de substanțe aromatizate, pe care oricum le ingurgităm și noi, ceilalți, din dulciuri sau le absoarbe pielea din cosmeticele folosite.

Dinții tăi nu vor mai fi colorați în galben tabac, pielea degetelor cu care ții țigara nu va mai fi afumată constant iar tenul nu se va mai deprecia zi de zi ajungând, după niște ani de fumat, să arate precum o foiță de țigară subțire și pergamentoasă, plin de pete și puncte maronii. Ca să nu mai vorbesc despre vocea ta, care numai de la fumatul clasic poate deveni dogită, răgușită și până la urmă diminuată din cauza fumului care se depune mereu pe corzile vocale împiedicându-le să mai funcționeze normal.

Pur și simplu țigările electronice nu au aceste minusuri. N-or fi nici ele perfecte, dar de departe nu se poate compara pericolul fumatului clasic cu dezavantajele țigărilor electronice. Dacă ar fi să reiau din nou fumatul, n-aș mai cumpăra țigări clasice, ci electronice, pentru că mi se pare alegerea cea mai bună, dacă nu poți renunța de tot la fumat.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Draperiile, o soluție de protecție

De ceva timp am învăţat multe despre ce înseamnă să locuieşti la parter. Nu că n-aş fi ştiut, că la parter am locuit dintotdeauna, dar cu anumite lucruri nu m-am confruntat până acum.

Prima dată am văzut o căciulă şi un cap la geamul meu. Era miez de noapte şi eu stăteam pe net. M-am apropiat de geam, dar vizitatorul nocturn dispăruse şi am crezut că poate era o creangă de vişin mişcată de vânt. A doua zi dimineaţă, am găsit scara pisicilor mutată sub geamul meu. Vizitatorul nocturn a mai fost de câteva ori, să vadă ce mai fac. Şi din nou găseam scara pisicilor sub geam, că altfel nu avea cum să ajungă să vadă înăuntru.

Vara asta, când mi-am mutat sediul "de lucru" în sufragerie, la o bucată de noapte cineva mi-a bătut în geam şi a cerut nişte apă. Nu era singur, o altă siluetă masculină aştepta pe trotuar. M-am agitat, am ţipat că sun poliţia şi indivizii au plecat. Şi azi mă întreb de ce n-au cerut apă la restaurantul din colţ, unde era o nuntă?

Am început să mă sfătuiesc cu prietenele şi vecinele cum să fac. Obloanele sunt bune, dar nu-mi plac, la fel şi gratiile, care nu doar că m-ar împiedica să spăl geamurile pe-afară, ci ar avea şi aerul acela de închisoare. Jaluzele nu le-am suferit niciodată, iar o prietenă mi-a spus să-mi pun draperii groase, late, să acopere bine geamul în lateral. În acest fel nepoftiţii nocturni nu reuşesc să vadă ce este în casă, şi eu dorm foarte bine, că nu am somn dacă pătrunde vreun fir de lumină în dormitor.

La mine în cameră am draperii închise la culoare, însă acum caut ceva potrivit şi pentru sufragerie şi bucătărie. Mă inspir de pe internet pentru design şi aranjament, apoi o să mă hotărăsc ce să iau.






Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

"Șobolanul" - vinerea cu amintiri

Azi o să scriu despre o amintire. Chiar zilele trecute, nu mai știu prin ce conexiune de idei, mi-am amintit că odată, demult, puteai da un telefon și de pe stradă. Firește, celularele nici nu se inventaseră, erau recuzită cel mult în filmele SF. Pe stradă, din loc în loc, era câte o cabină telefonică, sau doar câte un telefon public cu o apărătoare de plastic, montat pe zidul unei clădiri, ca să nu pătrundă apa ploilor sau zăpada.

Eram studentă și îi sunam săptămânal pe ai mei. Costa ceva bani, pe vremea aceea cu 3 lei cumpărai o pâine mică, împletită, cu mac pe ea, ori cumpărai un bilet de troleu de 2 călătorii. Și nu știu cum se făcea, deși teoretic era 1 leu minutul, parcă treceau mai puțin de 3 minute după ce-ți accepta fisa de 3. Așa că studenții inventaseră șobolanul. Ce era acest șobolan? Era o fisă de 3 lei, găurită și legată cu o sforicică de vreo jumătate de metru.

Trebuia să fii expert ca să folosești un șobolan. Până te învățai, telefonul public îți "mânca" vreo doi. Cum se folosea? Trebuia introdus în fantă și apoi ținut de sfoară ca să nu-l "mănânce" telefonul. Adică trebuia să știi să-l ții exact acolo unde era contabilizat, ca să zic așa, dar fără să ți-l ia aparatul. Iar după ce terminai convorbirea, care putea acum dura oricât, trăgeai sfoara în sus și-ți luai șobolanul înapoi.

Mărturisesc că nu am avut răbdarea să învăț să-l folosesc. Am avut unul și imediat mi l-a înghițit telefonul. (Mai este unul prin casă și acum, când îl găsesc, îi fac o poză.) Așa că, văzând eu că era un anume efort să poți ține moneda în așa fel încât să să poți vorbi dar să nu ți-o înghită, am renunțat la șobolan, cu toate că de acasă aveam puțini bani de buzunar din care trebuia să mă descurc cu de toate cele de trebuință.

Ce am găsit la îndemână ca să vă arăt, este o monedă din Danemarca înainte de UE. Exact la fel arăta și acea monedă de 3 lei găurită, doar că gaura nu era centrată, era unde se nimerise burghiul, de obicei mai spre margine.

  

Despre cum se mânca multă carne la cantinele studențești în comunism, într-o postare ulterioară :)

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!