Leapșa verii

Leapșa asta am văzută-o la Mihaela mai demult și am preluat-o pentru că mi-a plăcut. Cine dorește, e liber s-o ia :)

1. Ce îți place cel mai mult vara?

- faptul că este vacanță și că pot dormi cât vreau și când vreau. Că uneori nu dorm deloc toată noaptea și mă uit la filme sau seriale, e partea a doua :D

2. Te bronzezi cu ușurință sau te arzi?

Mă bronzam mai greu, dar nu mă ardeam. Folosesc trecutul pt că nu am voie să fac plajă de prin 1996 (femeile care au avut vreodată tumori necanceroase în zona abdominală inferioară, adică "jos", conform medicilor de modă veche, nu mai au voie să facă plajă toată viața) și am respectat indicația asta medicală cu foarte mici excepții. Într-una din aceste excepții eram în Grecia, am stat cu spatele la soare, pe plaja din Paralia Katerini, vreo 3-4 ore, vorbind cu ghida, că eu merg în excursii organizate de agenții. Totuși am mai intrat și în apă. M-am ars de nu m-am văzut, am consumat toată crema de plajă în 2 zile și am trecut pe iaurt. Grecesc. Nu puteam dormi aproape deloc (cum naiba să dormi pe burtă???) și până prin 2011 când am fost în Spania la Calella, n-am mai stat la soare. Dar și atunci, tot așa, am stat câteva ore, într-o după amiază târziu, în ultima zi înainte de plecarea spre casă. Ca să nu zic că am fost pe riviera spaniolă și n-am făcut plajă deloc. Anul ăsta am repetat experiența la Nisipurile de Aur, Bulgaria. În 2 ore și ceva m-am ars în unele zone de nici acum nu mi s-a decojit toată pielea.

(Știu, unii consideră că mă dau mare că merg în țări străine. Treaba lor ce cred. Eu ultimul concediu în România l-am făcut în 2004, la Saturn, și atât de prost a fost totul, că mi-am jurat să nu mai las niciodată banii hotelierilor români, plini de fițe, nesimțire și mârlănie, goana după bani fără acoperire în servicii fiind bonus. Și mă țin de cuvânt. Ca să nu mai spun că la noi este mult mai scump decât în alte țări - cu banii cu care anul ăsta am avut cazare și all inclusive la 3 stele în Bulgaria 7 nopți, plus transport din București în stațiune, în fața hotelului, și retur, anul trecut am avut doar 5 nopți cu meniu fix 3 mese la Eforie Nord hotel 3 stele. Deci? Merită să faci un concediu în țară? Eu zic că nu)

3. Băutura pe care o preferi.

- apa. Dacă e să fiu la o petrecere festivă, lichior, vin alb dulce, șampanie. În schimb îmi plac cocktail-urile, Cosmo, Metropolitan, Aperol, Sunrise vodka, etc.

4. Mâncarea pe care o preferi.

- carnea de pui, salatele, unele prăjituri (dar nu fac, ca să nu fiu nevoită să le mănânc), ciocolata. Ca bucătărie, prefer pe cea italiană, dar din cauza diabetului mă abțin.

5. Piesa vestimentară care îți place cel mai mult.

- pantalonii. Nu că mi-ar plăcea, dar sunt atât de comozi încât de peste 15 ani nu mai port rochie sau fustă.

6. Oja preferată.

- rareori îmi atac unghiile cu ojă (are o mulțime de substanțe agresive, oja asta :((), însă acum mă dau mai des pentru că am unghiile moi și oja ajută să se întărească. Îmi place sideful, dar pentru că nu mai arată ca acela din adolescența mea, adică foarte bun și asemănător cu sideful de scoică, dau cu ojă de tip pastă, dar să fie lucioasă și mai ales roz, bej, camel, culori deschise, clasice. Mai pun și câte un roșu aprins uneori.

7. Produsul cosmetic preferat.

- nu mă mai machiez de mulți ani și nici nu folosesc creme sau alte produse opționale în mod constant - asta n-o făceam nici înainte. Și să știți că se simte la buzunar :) oricum ontopic - rujul, gelul de duș, săpunul, pasta de dinți, apa de gură și șamponul sunt cosmetice obligatorii.

8. Ce parfum folosești?

- Aqua di Gio de la Armani și Au the blanc de la Bvlgari. Iar în ultimii ani m-am îndrăgostit de Feminin Pluriel de la Casa Francis Kurdjian, Franța. Dar costă cam cât dau eu pe o lună de iarnă la gaze, adică peste 800 de lei. Am avut o mostră doar.

9. Munte sau mare?

- mare, normal. La munte m-am născut, sunt sătulă de el.

10. Activitatea preferată.

- leneveala? :) nu, că aia e inactivitate... să mă dau pe net, să văd filme și seriale, să cos, să croșetez, să tricotez. Și să îmi iubesc pisicile.

11. Vacanță activă sau leneveală?

- leneveală, of course!

12. O amintire amuzantă.

- eram studentă (prin 1987-88) și mergeam cu colegele la ziua uneia dintre noi, la Brașov (din București). Ca să ajungem în timp util - că pe atunci aveam cursuri și sâmbăta - ne-am hotărât să luăm internaționalul care avea la coadă vreo 2-3 vagoane pentru intern. Bineînțeles, voiam să mergem cu nașul. Dar nașul n-a vrut să ne ia banii, de teama vreunui supracontrol, deși nici amendă nu ne-a dat și ne-a dat jos din tren la Ploiești. Fetele s-au panicat, și eu cu ele, și sărbătorita a zis "hai în ultimul vagon", că era plin de navetiști sau așa ceva. Oricum, era foarte aglomerat și abia ne-am făcut loc să intrăm și să stăm înghesuite pe culoar, printre alți călători. Eram ca sardelele și din acest motiv, conductorul n-a mai avut cum să vină să verifice biletele. Când am coborât la Brașov, conductorul ne-a văzut și efectiv s-a frecat la ochi, că nu-i venea să creadă că ne urcasem înapoi în tren... dacă n-a vrut cu bani, am mers gratis.... :D

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Leapșă cu pantofi

1. Pantofi cu toc sau pantofi fără toc?

• fără

2. Când ai purtat pentru prima data pantofi cu toc?

• nu mai țin minte, dar cred că în liceu, însă nu la ore, când ieșeam în oraș sau dacă era vreo nuntă în familie ori altă petrecere.

3. Câte perechi de încălțăminte ai?

• multe, am perioade când cumpăr câteva perechi. Și le port bine, așa că se cam adună. Să tot fie 14-15 perechi prin casă, prin dulapuri și în balcon.

4. Trendul preferat în materie de pantofi, la momentul actual?

• cu toc jos, gen Oxford, sau cel puțin să aibă șireturi ori ceva să îmi intre picioarele care sunt mai mereu umflate la modul evident. Și sneakerșii, bineînțeles.

5. Trendul cel mai puțin preferat în materie de pantofi, la momentul actual?

• orice pantof elegant, cu toc, este doar ceva la care mă uit cu jind. Nu am știut că dacă renunți la tocuri o vreme, nu mai poți reveni la ele. Nici toc de 5 cm nu mai pot purta acum. Aaa, ce nu-mi place? Platformele gen vapor mi se par oribile și se purtau și acum 40-45 de ani când eram la generală, pentru că am avut. Și tot oribile îmi păreau. Prea butucănoase, așa.

6. Care este cea mai recentă pereche de pantofi?

• înainte de pandemie mi-am luat câteva perechi și nu le-am purtat deloc, deci... deocamdată nu mai cumpăr.

7. Care este perechea preferată de pantofi?

• acum orice pantof comod este preferatul meu. Însă când eram studentă în București, greu găseam ceva cu adevărat comod. Într-o seară am cumpărat de la un tip care venise cu încălțăminte de vânzare în cămin (era pe atunci un comerț underground în căminele studențești, chit că era comunism, cu multe lucruri aduse de vaporeni din vest) și mi-am luat o pereche tare drăguță de balerini de lac, negri, ungurești. A fost perechea de pantofi cea mai comodă pe care am avut-o vreodată și m-a și ținut vreo câțiva ani buni, cred că și după facultate i-am purtat vreo 2-3 ani.

• O a doua pereche de încălțări comode a fost o pereche de cizme scurte bleu, luate dintr-un cămin studențesc din Timișoara, unde eram venite câteva colege de an la un simpozion de geografie, așa ceva. Omul nu a lăsat din preț, am dat 600 de lei ceea ce era prețul unor cizme lungi pe vremea aceea, dar mi-au plăcut atât de mult că nu m-am putut abține. Și pe acelea le-am purtat mulți ani.

• Iar a treia pereche confortabilă i-am avut de la o doamnă cu care am fost prietenă undeva după 1998. Dânsa îi avea de la fata ei, măritată în Australia, dar îi erau mici. Ca și prima pereche, erau balerini, de lac, dar roșii.

8. Alege un pantof și împărtășește o poveste.

• Păi dacă există o Cenușăreasă, eu ce aș mai putea spune? Povestea unor sandale Guban bej, excelente de altfel, dar cu toc cui de 9 cm. Eram în București, în centru, la Universitate. Am călcat pe o parte, că nu eram prea obișnuită cu așa tocuri înalte, de mi-am scrântit un pic glezna, dar problema a fost că una dintre sandale s-a rupt, la o baretă și nu mai puteam merge cu ele. Așa că, le-am luat frumușel în mână și am mers desculță pe jos până la cămin (6 Martie, cel dintre Operă și fac. de Drept). Mi se părea că toată lumea se uită la mine, dar țineam sandalele la vedere cu bareta ruptă bălăngănind de zor, ca să se înțeleagă (speram eu), că s-a întâmplat ceva și de aceea merg desculță prin oraș.

9. Care este cel mai scump și cel mai ieftin articol de încălțăminte?

• cei mai ieftini sunt papucii de casă, ceva de genul 20 de lei de la piață. Cei mai scumpi sneakerșii Puma de vreo 500 de lei acum 3 ani.

10. Care este cea mai râvnită pereche de pantofi?

• nu am sentimente de genul. Dacă-mi place ceva și consider că îmi este comod, cumpăr dacă nu, nu. Da, acum tânjesc după pantofii eleganți cu toc, dar asta este.

11. Cea mai penibilă poveste cu pantofi?

• aia de mai sus.

12. Care sunt încălțările tale “go-to”?

• nu prea mai sunt. am edem și în afară de pantof gen balerin, dar cu 2 numere mai mari decât port în mod normal, adică nr. 40 în loc de 38, nu am decât din cei gen oxford, pe care pot să-i dezleg de șireturi și să-i las mai lejeri dacă mi se umflă picioarele și mai mult de la stat în picioare sau pe scaun, la clasă. Dar port foarte mult sneakerșii cu toate că mie încălțămintea sport nu-mi place, estetic vorbind.

13. Cât de mult cheltuiești pe pantofi?

• nu prea mult, pentru că nu cumpăr des, îi port bine, mă țin ani de zile dacă sunt de calitate.

14. Locurile preferate de unde îți cumperi pantofi?

• din online.

15. Regrete în materie de pantofi?

• da, am avut, odată, după 1990. Apăruse brandul Carmen's și erau pantofi de piele, scumpi pentru bugetul unei profesoare debutante sau pe-acolo. Mi-am luat o pereche negri, gen office, iar la prima ploaie unul din ei s-a făcut ciuciulete. Nu i-am mai putut purta, firește. Atunci am înțeles că nu întotdeauna ceva de firmă și scump este neapărat și bun. La noi în țară, evident, dar asta am înțeles-o mult mai târziu, când am început să-mi fac concediile prin circuite externe și am constatat că un același produs de acolo și de la noi nu are aceeași calitate.

16. Arată perechea preferată de pantofi.

• păi nu mai am nici una dintre cele trei perechi despre care v-am spus. :) dar hai să pun o poză cu niște pantofi gen oxford, că tare-mi plac, mai ales că eu de vreo 17 ani port numai pantaloni.

La final, leapșa n-o am de la nimeni, o am salvată într-un fișier de mult timp, pentru zile în care nu am chef să scriu altceva dar vreau să postez pe blog :) o ia cine dorește.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Leapșă fără cap și coadă

Nu mi-a dat-o nimeni, leapșa asta, ci am găsit-o prima dată acum câteva zile pe blogul lui Marius Sescu. Am preluat-o și o dau oricui o vrea. Mie îmi plac lepșele, dar nu știu cum se face că de ani de zile nu am mai primit nici una :) Așadar, leapșa fără cap și coadă e cam așa:

1. Ai tăi îți citesc blogul?

Ai mei zic eu că ar însemna părinții mei, care nu mai sunt pe Pământ, sau familia mea proprie și personală, adică soț și copii, ceea ce nu există. Deci, nu, ai mei nu-mi citesc blogul, dar elevii mei - unii dintre ei - o fac, prietenii mei, rudele mele.

2. Dacă te simți superior față de omul cu care porți o conversație, îi arăți acest lucru?

Nu înțeleg întrebarea. Sunt om, arăt ca toți oamenii, facem cu toții parte din aceeași specie. Ce înseamnă să te simți superior? Fiecare e în felul lui, așa cum i s-a dat să fie, și acționează/gândește în funcție de ceea ce a învățat de la evenimentele de viață prin care a trecut. Nu văd de ce cineva s-ar simți superior față de altul, întrebarea asta mi se pare lipsită de sens.

Aa, că sunt persoane care cred că privesc lumea de la înălțimea unui piedestal, asta e altceva. Abia aștept să dea viața cu ei de pământ, e interesant să vezi cum percep ei impactul cu realitatea. Am văzut așa ceva cândva, o frumușică plină de sine pentru că era măritată cu un afacerist deștept și bogat. Ea nu știu dacă avea vreun merit în bunăstarea și prea-plinul familiei, poate avea, poate nu, dar când viața i-a dat un șut prin faptul că afaceristul a divorțat și a luat alta mai tânără, frumușica aia a fost lovită mai mult decât în plex. Dar de atunci a devenit normală, umilă oarecum, și nu mai privește lumea de sus.

3. Polul Nord sau Ecuator?

Pe bune??? Ecuatooooooor! Ce poli, frate, eu mi-s friguroasă! La Ecuator, la plajă, cu un suc la pai într-o mână și un ciorchine de banane coapte lângă mine, la malul unui ocean bleu verzui, limpede ca smaraldul, sub o umbrelă de bambus.

4. Ce carte te-a impresionat cel mai mult?

Sunt multe cărți care m-au impresionat mult, iar una dintre ele, mai recent citită este În spatele ușilor închise, de B.A. Paris. M-a impresionat atât de mult încât cred că este singura carte citită vreodată de mine pe nerăsuflate, într-o zi, o bucată de noapte și o dimineață. M-a impresionat povestea, care poate fi foarte reală, a abuzului psihic al unei femei de către un soț psihopat care disimula totul atât de bine încât în exterior nimeni nu observa nimic. Însă o carte de căpătâi, ca să zic așa, care cred că mi-a schimbat cu adevărat viața, a fost Tată bogat, tată sărac, de Robert Kiyosaki și mai apoi încă vreo 3-4 cărți de același autor. Am învățat să gândesc altfel despre finanțe și să pot fi cât de cât stabilă financiar.
În rest, pur și simplu ador cărțile lui Dan Brown.

5. Ai multi prieteni sau ești genul care alege puțini, dar buni?

Nu am mulți prieteni pentru că sunt o fire introvertită, mă rog, nu eram, am devenit - viața te schimbă, uneori la 180 de grade față de cine erai în trecut. Iar un/o prieten-ă așa cum îmi doresc, în care să pot avea încredere totală, să ne fim alături oricând și în orice condiții, nu am avut și nu mai visez că există așa ceva.

6. Când ai râs ultima dată până ți-au dat lacrimile?

Chiar nu-mi amintesc, probabil la un clip cu Ionuț Rusu.

7. Te simți bine în corpul tău?

Cum să te simți bine într-o formă fizică de vreo sută dooj' de kile?!??? 😁🙏 Încerc să mă împac cu mine însămi, să mă îngrijesc de sănătate și să mă împac cu ideea că asta mi-e gena. Chit că e clar că nu m-am împăcat cu ideea asta niciodată, din moment ce tot mai sper la un regim care să nu mă facă să depun la loc ce pierd.

8. Care este principalul tău defect?

Uhăăăăă, păi, fizicul. Una la mână. Apoi, faptul că nu îmi place să socializez și prefer singurătatea. Ceilalți văd asta ca pe un defect, deși eu cel mai bine mă simt când sunt singură în spațiul meu personal, lăsată în pace să fac ce am chef. Apoi neîncrederea în ceilalți. Ăsta îmi dau seama că este un defect major, dar așa-mi vine mereu, nu există persoană cunoscută pe care să n-o fi bănuit la un moment dat că-mi vrea răul, că mă fură, că mă minte sau că face mișto de mine prea subtil ca să mă prind. Aș vrea să-mi modelez latura asta, că n-o aveam, s-a dezvoltat în timp, însă nu prea știu cum.

9. Dai bani cerșetorilor?

Da, când intru în starea de a dărui. Însă nu dau oricui, prefer să dau cui știu că are cu adevărat nevoie. Dar se întâmplă relativ rar să dau. Poate aș da mai des, dar știu că dacă vine un copil murdar și rupt să ceară și îi dai, apar de nicăieri încă vreo câțiva care sar pe tine să le dai și lor... modul ăsta de a te manipula nu-mi place, de aceea uneori îmi inhib pornirile miloase.

10. Ești de acord să trădezi un mic secret despre tine?

Nu știu, să mă gândesc... deși cred că meritați asta, voi cititorii blogului meu 😀 când eram puștoaică eram îndrăgostită de profesorul de engleză al grupei de începători din clasă. Stăteam de multe ori la orele lor, cu colega mea de bancă (ea era începătoare), ca să mă pierd în privirile lui albastre 😅😄 și să mă delectez cu accentul de Oxford - așa se zvonea, că făcuse o specializare la Oxford și de acolo avea un accent britanic, ca de la mama lui... poate și de asta am ales aceeași profesie....

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Curcubeu literar - galben

Iată am preluat și eu o provocare literară, Curcubeu literar de la Dorina Dănilă. Și pentru că prima postare pe care am citit-o din această leapșă era ziua galbenă, așa încep eu acest curcubeu. Sper să nu fie vreo regulă care să mă oblige să postez în ordinea ROGVAIV-ului, nu de alta, dar s-ar putea ca pe la indigo-violet să am o dilemă...:)

Așadar încep cu galben pentru că este una dintre culorile mele preferate și pentru că de-a lungul vremii a fost culoarea cu care mi-a venit cel mai bine, la haine. Am avut un deux-pieces galben, o sumedenie de tricouri galbene și visez la un mantou galben, dar având în vedere că încă fac naveta la serviciu, mă gândesc că e o culoare prea deschisă și sensibilă la "curățenia" din microbuze ca să nu-mi fie milă de bietul mantou în culoarea soarelui. Las mantoul pentru alte vremuri.

Galbenul, spiritual vorbind, este culoarea centrului energetic asociat cu plexul solar, numit Manipura Chakra și este legată de claritate în acțiune și gândire, încredere personală, bunăstare. Galbenul este culoarea cea mai vizibilă a spectrului solar, sare în ochi, cu alte cuvinte, de aceea este foarte des folosită pentru a sublinia ceva sau a atrage atenția asupra unui anunț, de exemplu. De multe ori, etichetele cu prețuri reduse la marketuri sunt scrise pe fond galben sau cu litere/cifre galbene. Și în natură galbenul este un avertisment, de pericol, de cele mai multe ori, de exemplu desenul galben de pe salamandră.

Galben este aurul, șofranul și gălbenușul de ou, galbenă este Luna, stelele, lămâia și mierea de albine.

Acestea fiind zise, am căutat în biblioteca mea cărți cu coperta și cotorul galben, sau măcar cotorul să fi fost de această nuanță. Chiar a fost o provocare, pentru că n-am găsit așa de ușor ceea ce căutam, spre mirarea mea, care aveam impresia că voi găsi 4-5 cărți galbene dintr-un foc.

Așadar:

Aurelia Grosu, Ești mai puternic decât crezi, editura Self Publishing. O carte motivațională autobiografică, de excepție, recomand lectura.
Roberto Bolano, Detectivii sălbatici, editura Univers. Bolano e un autor latino-american, cu o scriitură de aur de 24 de carate. Aici contează stilul, nu acțiunea, neapărat. Omul a scris romane de mare calibru, care ar fi meritat un Nobel.
Wilhelm Stekel, Psihologia eroticii feminine, editura TREI, carte non-fiction.
Victoria Lamb, Secretul reginei, Grupul editorial Litera. Încă nu am citit-o, bănuiesc că este un young-adult de aventuri, dar e posibil să mă înșel și să fie o carte în genul celor de Dumas.
Harold Robins, Piranhas și Betsy, scoase la fosta editură Olimp, cărți apărute după 1990. Un autor bun, cu un stil dur, mai ales în tușele erotice ale romanelor sale. Scrie despre culisele anumitor profesii, legate de modă, industria de automobile, publicitate, televiziune, etc.
Mark Twain, Selected stories, carte în engleză, publicată la editura Sigma, pentru uzul elevilor și nu numai.
J.D. Salinger, De veghe în lanul de secară, o versiune publicată mai demult la editura Univers. Eroul, Holden Caulfield, este un adolescent în perioada critică a devenirii sale și drumul către maturitate trece prin fuga de acasă și o traumă psihică.

Titluri de cărți și filme care conțin cuvântul galben (aur):

Trandafirul galben (film de aventuri din seria Mărgelatu)
Rolls Royce-ul galben (văd pe goagăl că este film, deși aș fi băgat mâna în foc că e și carte)
Misterul camerei galbene, de Gaston Leroux.
Busola de aur - carte și film de aventuri pentru copii (fantasy).
Creanga de aur, Mihail Sadoveanu, roman cu trimiteri esoterice.
Aurul incașilor, Clive Cussler, roman de aventuri.

Provocarea are loc pe Instagram dar și pe bloguri și este însoțită de hashtagul #rainbowbookschallenge.
Dacă-ți place leapșa, preia și tu!

 urmează: Curcubeu literar - verde 

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!